Să fie depresia doar o reacție alergică?

Din fericire, am reușit să conștientizăm și să înțelegem depresia dincolo de reacția demodată „hai, fii bărbat și revino-ți". Majoritatea dintre noi știm că e o stare multifațetată, schimbătoare și dezechilibrantă care nu ține cont de sex, rasă sau credință. Dar încă nu știm exact de ce unii dintre noi se deprimă și alții nu.

Știm că oamenii pot avea predispoziții genetice spre depresie și anxietate. Știm și că anumite evenimente din viață pot declanșa episoade depresive la persoanele vulnerabile. Dar până acum n-am reușit să identificăm un singur catalizator definitiv. În orice caz, noile cercetări sugerează că, la unele persoane, depresia poate fi cauzată de o simplă reacție alergică. O reacție la inflamație – un produs al corpului, nu al minții.

George Slavich, psiholog clinician la Universitatea din California, Los Angeles, e unul dintre oamenii de știință care cred că trebuie să ne analizăm fiziologia pentru a înțelege mai bine depresia – că poate nu se petrece totul doar în cap. „Eu nici măcar n-o mai tratez ca pe o tulburare psihiatrică", a declarat el pentru The Guardian. „Are legătură cu psihologia, dar în mare parte și cu biologia și sănătatea fizică."

Teoria e simplă: Toți ne simțim oribil când suntem bolnavi. Slăbiciunea pe care o simțim când nu suntem bine – lipsa de entuziasm, insomniile, lacrimile – e cunoscută printre psihologi drept „comportament de boală". Corpurile noastre sunt foarte inteligente – se poartă astfel ca să ne oprim, să ne întindem și să lăsăm sistemul să lupte cu infecția sau virusul care l-a atacat.

Acest gen de reacții emoționale sunt tipice și pentru depresie. Așadar, oamenii de știință se întreabă: dacă persoanele bolnave se simt și se poartă foarte asemănător cu persoanele deprimate, nu cumva e o legătură între cele două categorii?

Practic, totul are legătură cu inflamația – girofarul roșu inteligent pe care îl avem în sistemul imunitar și care îi semnalează corpului că ceva e în neregulă și trebuie reparat. Proteinele numite citokine cauzează inflamație și anunță creierul despre pericol, iar acesta ne face să fim triști și să nu ne putem mișca prea mult. Numărul citokinelor crește enorm în timpul episoadelor depresive. Faptul că persoanele normale, sănătoase, pot deveni temporar anxioase sau deprimate după ce li s-a făcut un vaccin inflamator – cum e cel împotriva febrei tifoide – întărește și mai mult teoria. Sunt unii care susțin că ar trebui să privim depresia doar ca pe o boală infecțioasă.

Eu am trecut prin două episoade majore de depresie care au avut amândouă legătură cu o boală, o operație și o recuperare dureroasă și grea, așa că aș spune că are sens. Când mă recuperam după o operație la intestin acum doi ani, disconfortul fizic și mental au devenit unul și același; durerea cauzată de operație și copci avea aceeași nuanță ca vertijul întunecat din capul meu.

Cum multă vreme n-am putut face nimic fizic, am ajuns să nu mai pot funcționa nici mental. Nu puteam gândi clar și nu eram în stare decât să mă uit obsesiv la serialul Friends. Mă gândeam încontinuu că n-o să mai pot ieși din acel calvar și a fost nevoie de terapie cognitivă comportamentală intensivă, combinată cu antidepresive, ca să ies din depresie de ambele dăți. Acum, de câte ori mă îmbolnăvesc, mă apucă spaima că o să și înnebunesc, din cauza traumelor.

Pe de o parte, teoria care face legătura între boala fizică și depresie e încurajatoare. Carmine Pariante, psihiatră la Kings College, a spus într-un articol din The Guardian că în cinci sau zece ani vom avea un test de sânge care să măsoare nivelul inflamației la persoanele depresive. Dacă estimarea lui Pariante și teoria inflamație-depresie sunt corecte, înseamnă că suntem foarte aproape să descoperim un leac pentru depresie.

Dar dacă teoria câștigă mai multă greutate, e posibil să aibă consecințe negative. După cum a indicat Nick Haslam, profesor de psihologie la Universitatea din Melbourne, s-ar putea să greșim când ne imaginăm că o înțelegere mai profundă a bolii mintale va duce automat la progres social. „Dacă vom crede că o persoană bolnavă mintal are o problemă fizică adânc înrădăcinată, o vom privi ca imprevizibilă, incurabilă și diferită de noi." Deci, dacă dăm vina pe corp și nu pe minte, va decrește oare stigmatul care îi afectează pe cei bolnavi mintal? Poate că da. Să sperăm. Dar chiar dacă știm acum că depresia e rezultatul unui dezechilibru chimic din creier – o problemă fizică – studiile sugerează că persoanele bolnave mintal vor fi aproape la fel de stigmatizate.

Iar acest stigmat e important, pentru că a creat sistemul care funcționează astăzi. În zilele noastre, tot mai mulți copii se automutilează și ajung la spital, iar doctorii au sisteme antice de identificare a anorexiei la băieți, deci pare că am rămas în Evul Mediu la capitolul acesta. Limbajul folosit în domeniul sănătății mintale nu pare nici el prea potrivit – de exemplu, expresia „cădere nervoasă", două cuvinte prea senzaționaliste și simpliste pentru a descrie o tulburare printre ale cărei simptome se numără insomnia, panica, anxietatea, disconfort intens la stomac, pierderea în greutate, lipsa totală a libidoului și tremurul corpului.

Deși există alte multe cauze fiziologice pentru inflamație care susțin teoria – obezitatea (grăsimea corporală, mai ales cea din zona burții, conține cantități imense de citokine) – ar fi naiv să sugerăm că orice depresie e un efect secundar al unei boli fizice. Pentru mulți dintre noi, viața de zi cu zi e plină de momente de disperare, ai zice că suntem inflamați tot timpul. Totuși, aceste noi cercetări deschid discuția și dezvăluie complexitățile bolilor mintale. Dacă tot am realizat că, practic, oricine poate deveni cu ușurință bolnav mintal, ar fi frumos să arătăm mai multă compasiune față de cei care suferă de astfel de tulburări.

Urmărește-o pe Eleanor Morgan pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre depresie:
Consumul de vin roșu ajută la combaterea depresiei Ketamina m-a reparat A apărut o nouă explicație științifică pentru depresia sezonieră Se pot vindeca traumele psihice cu ecstasy?