Asteroidul care i-a ucis pe dinozauri probabil a provocat o iarnă lungă de 30 de ani
Un nou studiu aduce cele mai bune dovezi pe care le avem până la ora actuală despre cum s-a petrecut, de fapt, „incidentul de extincție din era cretacic-paleogenă”.
O imagine în care un asteroid coincide cumva c-un uragan. Via Shutterstock
Acum circa 66 de milioane de ani, un asteroid cu o circumferință de 10 kilometri s-a izbit de Peninsula Yucatan din Mexic și probabil a exterminat dinozaurii. Craterul Chicxulub – denumit astfel după orașul din apropiere – a fost considerat mult timp kilometrul zero al extincției, dar cercetătorii se ceartă demult pe tema detaliilor calamității. De exemplu, ce i-a ucis pe dinozauri: explozia sau tsunami-urile?
Publicitate
Recent, un grup de geofizicieni au publicat cele mai concludente dovezi cum că n-ar fi fost nici una, nici alta. În schimb, ei sugerează că anumite gaze pe care le-a împins asteroidul în atmosferă au creat o iarnă globală, ceea ce a exterminat prin înfometare majoritatea speciilor existente.Echipa condusă de prof. Joanna Morgan de la Imperial College din Londra și-a petrecut mai multe săptămâni în 2016 forând după mostre de rocă din Golful Mexico. Prin analiza schemelor de fragmentare și a mineralelor de pe fundul oceanului, au putut apoi să calculeze direcția și viteza de impact a asteroidului. Au conchis că a intrat în atmosferă pe deasupra suprafeței ocupate astăzi de Oceanul Atlantic, s-a izbit de o suprafață de apă cu mică adâncime, la o viteză de circa 64.000 de kilometri la oră, care înseamnă de 50 de ori mai mult decât viteza sunetului. Apoi a făcut o gaură de 30 de kilometri adâncime și a suflat în cer o pală de praf și gaze.Se estimează că explozia care a urmat a fost de 10 miliarde de ori mai mare decât cea de la Hiroshima. Dar acest studiu sugerează că problema n-a fost cu dimensiunea exploziei – problema a fost cu tipul de rocă de care s-a izbit asteroidul.
Craterul original nu mai e deloc vizibil, așa că astăzi poate fi cel mai bine văzut pe o hartă a anomaliilor gravitaționale. Aici, zona de coastă apare ca o linie albă. Undele verzi și galbene dezvăluie amplasarea craterului. Punctele albe reprezintă găuri acoperite de apă care înconjoară cercul craterului. Imagine via Wiki Commons.
Vezi tu, Golful Mexic e acoperit de un mineral numit anhidrit, care elimină sulf când se încălzește. Echipa de cercetare a conchis că acest nor uriaș de cenușă sulfuroasă a acoperit soarele, provocând o scădere a temperaturilor și moartea lanțurilor trofice. După cum explică raportul: „Estimăm că 325 ± 130 de gigatone de sulf… au fost eliminate și au adus modificări grave în climatul planetar."La începutul anului, o altă echipă din Germania a încercat să reproducă efectul eliminării a 100 de gigatone de sulf în atmosferă asupra temperaturilor globale. Au prezis întuneric cu temperaturi sub zero grade timp de cel puțin trei ani, cu o perioadă de recuperare de peste 30. Dar asta e estimarea conservatoare. După cum a declarat Prof. Morgan pentru BBC, „concluziile lor din studiul anterior au fost conservatoare în privința sulfului… sigur au fost mult mai grave consecințele, având în vedere ce știm acum."E de la sine înțeles că majoritatea plantelor ar fi murit după doar câteva zile de temperaturi arctice, iar la scurt timp după ar fi urmat întregi ecosisteme. Așa au dispărut două treimi din toate speciile din registrul fosilelor, chestie care i-a derutat pe paleontologi zeci de ani. Evenimentul a fost numit incidentul de extincție din era cretacic-paleogenă, și abia la descoperirea craterului Chicxclub, în 1979, au avut oamenii de știință o posibilă explicație. Iar acum știm mult mai multe despre cum anume s-a produs incidentul
