Garsoniera săptămânii: Casa de 48 de mii de euro, în care pui televizorul pe budă

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case strâmbe pe radar, ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Garsoniera asta costă 48 000 de euro şi primeşti la schimb suprafeţe cât de cât corecte (aria utilă are 39 metri pătrați), însă prost gândite. Problema principală e chiar geometria locului, ea va fi de vină pentru experienţa ta locativă dureroasă. Persoana care mi-a trimis-o pe pagină a venit cu precizările logistice: din Near Center Residence faci opt minute până la metrou şi pare ok – adică ai zonă specială pentru pat, fereastră la baie, balcon mic şi loc de maşină de spălat rufe.

Pe plan, toate bune, însă în realitate treaba stă altfel.

Un plan pătrat (aproximativ) cu o singură latură pe care poţi pune ferestre înseamnă că cele trei funcții necesare omului de cavernă modern se bat pe aceeaşi latură pentru expunere la aer şi lumină (iar aici au dat fereastră şi la baie, boss!). Totuşi, graţie unui puseu de generozitate a dezvoltatorului (ceva rar), camera de zi a ieşit suficient de lată. Stai liniștit, asta nu foloseşte la nimic: faptul că spaţiile auxiliare (baie şi bucătărie) sunt decupate din spațiul principal lasă în plan un perimetru de cameră cu două uşi puse la fix.

Ca rezultat, singurul perete pe care poţi ţine un televizor e cel al băii (condiţia e să ţii canapeaua în nişa de pat unde uite ce frumos se vede patul ăla vernil).

Nu e combinaţie nici treaba cu patul, pentru că nişa în cauză e rezultatul unei rezolvări de arhitectură prea puţin studiată. Mâna sus cine crede că să vezi patul din uşă e o chestie cool: nu că ai sta vara cu uşa spre coridor deschisă (îţi permiţi și tu aer condiţionat), dar ziua în care laşi varza împrăştiată sub formă de lenjerie de pat va fi cea în care vezi totul de cum intri. Să petreci o seară romantică după o dimineața grăbită nu prea merge, dacă stai peste program și n-ajungi p-acasă înainte.

Un alt efect secundar al operaţiunii „decupajul” e faptul că forma băii nu a putut să fie altfel decât un (aproape) dreptunghi alungit. Dacă era altfel (mai lată), se alegea praful de camera ta de zi. De ce e naşpa că e îngustă: pentru că e delicat să ai o cadă foarte mică cu vedere în balcon. Accentul e pe mică (estimez 1,40 lungime), nu pe comunicarea vizuală cu balconul – deşi, dacă ai prieteni fumători, va trebui să le zici să nu iasă pe balcon când vrei tu la pipi. Exagerez, depinde cât de intimi sunteți.

Nu te lua după mobilarea din simularea lor 3D, e o tâmpenie – chestia cu strâmtoarea aia dintre colţul căzii şi al lavoarului de la baie e opera unei persoane lipsite de inspirație. Nici nu vreau să mă gândesc cum ai putea să te înghesui cu un mop în mână în spaţiul pentru bărcuţe de jucărie rămas între cadă şi perete: cea mai logică schemă e să ţii mopul în cadă, că altfel ai de făcut drumuri dus-întors, de la găleată la baltă şi înapoi (nu rămâne mult loc pentru frecuş).

Bănuiesc că deja te întrebi de ce au făcut o simulare cu ceva care n-are cum să meargă. Money makes the room go round. Ce contează e că are şi alte bube: un pat de două persoane va intra în nişa romantică doar chinuit. Tu, nu el. Un astfel de pat foarte îngust are 1,40 (există excepţii), asta înseamnă că în jurul său rămâne un culoar de circulaţie cu lăţimea mai mică de cei 60 de centimetri minimi. Situaţie de evitat de către persoane corpolente sau care apreciază dormitul pe suprafeţe întinse. Optim doar pentru minioni.

Încă ceva: dacă uneşti cu o linie uşa de la balcon cu cea de la bucătărie obţii graniţa dintre livingul folosit şi cel degeaba. În garsoniera (care e genul de locuinţă unde utilitatea e cea mai importantă) de faţă spaţiul dintre limita virtuală şi peretele cu fereastra înseamnă metri pătraţi irosiţi, un fel de zonă de pisică.

E păcat, dar am o idee: cred că o mobilare optimă ar avea spaţiul de luat masa cu familia care vine în vizită lângă fereastră, dressingul ideal în nişă, iar patul pe unde îi găseşti tu loc (ar merge pe peretele comun cu bucătăria, dar cu condiţia să fie din categoria celor care se ridică pe perete şi devin decor).

Te-ai prins de ce s-au străduit să pună pe plan şi canapea şi pat – ca să uiţi că într-o garsonieră încape, de obicei, doar una dintre cele două. Am văzut că treaba asta e unul dintre trucurile din arsenalul de seducție a dezvoltatorilor care vând himere. Poate pentru că este mult mai ușor să te imaginezi în noua casă tolănit pe o canapea confortabilă, decât la masă cu o mămăligă în farfurie. Înghesui canapele, omiţi mese şi scaune.

Apropo, ai remarcat denumirea rezidens-ului? Se numeşte Near Center. Adică „fix-lângă-centru”, ceea ce e purul adevăr.