Cele mai tari videoclipuri din noua generație de rap românesc, comentate de omul care le-a făcut

Constantin Nicolae, cunoscut sub numele de Constantin Shinijikun, e un tânăr de doar 25 de ani, care într-o perioadă scurtă de timp a ajuns să fie unul dintre cei mai apreciați regizori din underground. Are 21 de videoclipuri filmate până în prezent, pentru artiști ca Macanache, Zhao, Vali Martor, Neli sau Shift. Cel mai mult colaborează cu băieții din Șatra BENZ, pe proiectele lor solo. A devenit un fel de colaborator permanent cu Keed, Super ED sau Killa Fonic. Deci sigur i-ai văzut clipurile.

Ascensiunea lui e și mai impresionantă dacă ne gândim la faptul că omul a început să filmeze acum aproximativ un an. Totul a început cu „Skinny Pesci", un clip lansat în 26 iulie 2016. Constantin a terminat UNATC-ul, și la fel ca mulți alți studenți români și-a dat seama că nu poate să facă nimic cu o diplomă: „Am trimis cred că o sută de mailuri la Media Pro, la HaHaHa, la orice casă de producție din România. Nu am primit niciun răspuns. Când am terminat UNATC-ul nu credeam că o să ajung să fac vreodată videoclipuri. E foarte greu să intri în industria asta."

Printr-o combinație de noroc și talent, omul a reușit, totuși, să intre în industrie. A făcut clipuri în mare parte pentru artiști de trap. Așa a fost să fie. El susține orice mișcare artistică, nu e hater ca majoritatea oamenilor care nu înțeleg în ce direcție merge rap-ul.

Pe mine m-a dat pe spate cu fiecare clip pe care l-a scos. De aceea am fost curios să văd care sunt poveștile din spatele lor. L-am pus să aleagă cele mai faine cinci clipuri pe care le-a făcut până în prezent și să-mi povestească câte ceva despre ele:

În perioada aia mi-am dat demisia de la ultimul meu job. Lucram ca fotograf. Am zis că mai bine mor de foame decât să mai lucrez acolo. După o lună primesc un telefon de la Quantum Music, că vor să mă cunoască, au auzit că mai filmez, chestii de genul. M-am dus la studio să vorbesc cu ei. Inițial voiau să filmez niște chestii din studio, un fel de behind-the-scenes, nu videoclipuri. Studioul lor e fix lângă studioul Seek Music, adică ăla unde înregistrează Șatra BENZ. Am intrat random în vorbă cu băieții, și le-am zis că eu mai filmez, mai în glumă așa, nu mă așteptam să chiar facem ceva.

Apoi m-au sunat Lu-K Beats și Killa Fonic și mi-au zis să facem un videoclip. Au zis „hai să încercăm cu băiatul ăsta, să vedem ce iese." Eu am fost de acord. Ne-am văzut, am scris un scenariu și am decis să-l facem. La o săptămână după am fost deja la filmări în Ploiești. Eu eram super profi, voiam să iasă totul perfect. Lu-K îmi zicea să stau liniștit că totul o să fie bine. Așa a ieșit „Skinny Pesci", primul meu videoclip pentru un artist din România. La o zi după, da fix 24 de ore, m-am dus la ei la studio cu clipul gata. Toată lumea a fost șocată. Ziceau „cine-i băiatul ăsta care a filmat, regizat, montat, editat, totul într-o zi." Și cam aia a fost.

Ăsta a venit fix după ce oamenii de la Quantum Music au văzut „Skinny Pesci". Mi-au zis „nu mai vrem să filmezi din studio, trebuie să ne faci și nouă videoclipuri". Au zis că vor ceva simplu. M-am gândit să filmez toată acțiunea într-un câmp, fix când răsare soarele. Problema a fost că timp de vreo două săptămâni a plouat încontinuu. S-au anulat filmările din cauza asta. În a treia săptămâna am zis că mai bine filmăm pe ploaie. Schimbăm scenariul și în loc de răsărit totul o să fie pe ploaie. Totul e mai dramatic așa.

Ne-am întâlnit toți la șapte dimineața la studio, am mers pe câmp, undeva în Pipera, și, evident, nu mai ploua. Foarte fain, nu mai e nimic dramatic, hai să o facem așa. Am mers la locație, am tras ceva cadre și am zis că dacă tot nu mai plouă, măcar să mai filmăm și altundeva. Unde? Am zis „hai pe șosea". Raluka era gen „auăleu, ce regizor nebun". Am pus-o pe șosele. Nu au intrat multe cadre din filmările alea că nu mi-au plăcut la montaj. Dar i-a plăcut foarte mult cum a ieșit, nu a rămas supărată pe mine.

Eram într-o seară pe net și am văzut un articol pe blogul lui Zhao. În post scria că vrea să ajute pe cineva care vrea să facă muzică. Eu i-am scris oricum în ideea să mă ajute să facem un clip împreună. El a vrut să promoveze pe cineva, cam asta era ideea. Am vrut să fac un clip, el a vrut să ajute pe cineva, a fost combinația perfectă. Cred că la o zi sau două după ce am vorbit pe net, ne-am întâlnit, ne-am văzut față în față, am fost pe același vibe, și am zis să o facem. El a avut niște îndoieli pentru că a avut experiențe neplăcute la capitolul regizori, dar cu mine a fost foarte deschis.

După ce am ascultat piesa, am zis că trebuie să pun niște meduze în clip. Sunt niște creaturi pașnice și liniștite, la fel ca piesa. E pe slow-mo cumva. Nu i-am zis lui Zhao din start că o să pun niște meduze. Cred că dacă-i ziceam sigur era împotrivă, având în vedere faptul că mi-a zis că nu e foarte încrezător în regizori.

Am filmat un clip simplu, am tras cadrele cu el și apoi când i-am dat montajul final a descoperit că-s niște meduze acolo. A zis „mamă, Costin, sunt foarte tari meduzele". Ele sunt luate de pe niște stock footage, de pe un site. Le-am decupat, am schimbat culorile și le-am amestecat peste imagini.

Keed a fost omul care m-a ajutat foarte mult în toată treaba asta. După clipul cu Raluka am ajuns să ne împrietenim, am lucrat la mai multe clipuri, m-a ajutat foarte mult. Nici la UNATC nu cred că am învățat atâtea chestii câte am învățat de la el. E foarte deschis la sugestii și vine cu idei creative despre lumini, scule, locații, tot felul de chestii tehnice. Nu știu dacă are pregătiri în domeniu, dar se pricepe, cel mai probabil pentru că a lucrat și cu alți regizori în trecut și cam știe exact ce vrea.

Clipul de la piesa „Prin Oraș" a avut un buget destul de mare. Înainte de asta, am făcut cu el vreo cinci clipuri și nu s-a ridicat nota de plată la nivelul ăsta. De asta îmi place atât de mult. Am avut un buget foarte bun pe producție. Am filmat cu o cameră Alexa, care-i super șmecheră. Niciodată nu am crezut că o să ajung să filmez cu așa ceva.

Am vrut să-l fac pe stilul lui Tarantino, ca-n Reservoir Dogs. Ei îmbrăcați la costum, cu lumina albă și look-ul de film. Împreună cu oamenii ăia mascați care dau o spargere. Scena cu vânzătoare amenințată de omul mascat cu un pistol în mână a fost ușor de rezolvat. E un magazin alimentar aproape de unde stă Keed, care i-a convins pe proprietari să-l folosim la filmare.

A fost unul dintre cele mai obositoare clipuri la care am lucrat. În general, regizorii au o locație pe zi. Noi am fost în vreo patru locații în 12 ore. Trebuia să facem totul într-o zi. Toate sculele sunt închiriate și costă mult.

Ăsta e preferatul meu pentru că pare ca și cum ar fi fost filmat în afară. E foarte important pentru mine să las impresia că a fost filmat în străinătate. E o dovadă de profesionalism. Din păcate, în România, oamenii vor lucruri cât mai simple și mai ieftine. Nu e un clip cu un mesaj anume. Dar e unul în care totul arată super bine. Și asta am vrut eu să fac. Să aibă luminile potrivite, locația potrivită, totul în stil american.

Am ajuns să colaborez cu Cristina, aka. Kikineatza, tipa din clip, printr-o întâmplare random. Mi-a dat follow pe Instagram acum multă vreme și am văzut că are niște poze foarte faine. În ziua în care am pus la punct scenariul cu Ares, mi-a zis că tipa care trebuia să joace nu mai poate veni. Așa că am chemat-o pe Cristina, ea a fost de acord și asta a fost. S-a descurcat foarte fain, mai ales că i-am zis de pe o zi pe alta de gig.

Am avut super mari emoții. Cred că am și vomitat când am ajuns la filmări. Sunt foarte anxios de felul meu, mai ales înainte să lucrez. Îmi vine o stare de greață, până când dau pe butonul de Record. Apoi nu mai văd nimic în afară de ce-i pe cameră. Voiam să fie totul perfect la clipul ăsta, din cauza asta aveam mari emoții. Singura chestie e că nu am avut o cameră profi. A fost filmat cu un DSLR. Keed mi-a tot amintit asta pe parcursul filmărilor.

Dar a ieșit bine și așa. E o rețetă de clip mainstream, dar cu viziunea mea artistică. Pare un clip comercial îmbinat cu ceva artistic. E my perfect baby și sunt super mândru de cum a ieșit.