Chestii

Mame din București mi-au zis de ce capitala este un loc sinistru în care să-ți crești copiii

Nici Gabriela Firea nu face nimic, dar nici bucureșteanul de rând nu vrea să se educe deloc.
15.6.17
mame

Ai un copil (încă mic) și-l crești în București? Ai pus-o. Bucureștiul nu e cel mai prietenos oraș nici cu copiii, nici cu părinții, în ciuda faptului că primarul Gabriela Firea se poziționează sus și tare ca mamă, femeie, nevastă, ea știe mai bine, pe rolul ăla tradițional și clișeic al gospodinei care face curățenie după bărbați.

Dar, cum vedem cu toții, nu prea face și nici bucureșteanul de rând nu e cea mai civilizată creatură din univers. Am întrebat cinci mame din București cum își cresc ele copiii aici, ce fac cu ei și care sunt provocările de zi cu zi ale orașului.

Ana, 39, copywriter

1497534908628-mama-ana

Fotografie din arhiva personală a Anei

VICE: Cum vedeai Bucureștiul înainte să fii mamă și cum îl vezi acum?
Ana: Sunt mama unui băiat de 8 ani, pe care-l cresc în Bucureşti, un oraş de poveste, care ne încurajează imaginaţia. Înainte să fiu părinte, vedeam capitala cu ochii tânărului care se bucura de pistele pentru biciclete şi de evenimentele de stradă. Vedeam cafenele de colţ, shopuri cu servicii de nişă şi oameni mai bine îmbrăcaţi. Acum văd fiecare gărduleţ neşlefuit din parc şi fiecare crăpătură din asfalt. Iar traficul nu mă mai irită doar pentru că mă face să întârzii, ci mă preocupă particulele alea fine cu care e poluat aerul. Mă gândesc la plămânii lui micuţi şi la mâncarea necurată.

De ce ți-e teamă în Capitală pentru tine și copilul tău?
Şi eu, şi el, avem constant senzaţia că trebuie să ne uităm peste umăr. Mi-a şi spus-o, de altfel, când a picat în cap dintr-un hamac. Aproape hilar, cu nisip între dinţi: „Mama, nu sunt nicăieri în siguranţă!" Păi, nu eşti, copile, pentru că acesta nu este un loc de joacă, ci o terasă pentru hipsteri, unde mama se ventilează în timpul liber, la un cappucino, cu o altă mamă, la fel de obosită şi de îngrijorată. Drobul de sare urban nu e o noţiune abstractă dintr-o poveste cu tâlc. E felul cum trăiesc toţi părinţii în acest oraş children unfriendly.

Publicitate

Ce învață copilul de la București?
Nu sunt pedagog, nici psiholog, dar am înţeles că un copil învaţă mult prin experienţele la care este supus. Iar Bucureştiul nu oferă experienţe pozitive, ci îi încurajează pe cei mici să gândească precaut şi să se ferească de semeni. Aşa că, cel mai sigur spaţiu rămâne curtea bunicii, unde trambulina stă printre răsadurile de cimbru şi ardei gras, iar străzile sunt relativ sigure pentru bicicletă.

Daniela, 31, PR Manager

1497534958659-mama-daniela-main

Fotografie din arhiva personală a Danielei

VICE: Care-s chestiile care te enervează ca mamă în București?
Daniela: Încerc să văd lucrurile bune din oraș, dar o chestie mi se pare inacceptabilă în România: situația spitalelor de pediatrie de stat. Din păcate, am luat contact și cu spitale pediatrice de stat din străinătate și îmi vine greu să nu compar situațiile: de la curățenie, construcție, cearșafuri (în București, trebuie să ceri special cearșaf pentru patul în care ești internat cu copilul cu febră 39) la timpul de așteptare în camera de gardă (foarte redus afară), la disponibilitatea medicilor, la deschiderea lor pentru analiza ca la carte a situației copilului (de exemplu, administrarea de antibiotic fără analize de sânge în România, ci ca protocol la internare cu suspiciune de viroză).

Citește și: Firea toacă banii tăi pe concerte și moaște ca să uiți că nu a făcut nimic în București

La unul dintre cele mai mari spitale pentru copii din București, am dat de o asistentă medicală care m-a certat, cu scandal monstru, că îmi alăptam copilul de un an și câteva luni, care tocmai își revenise din convulsii febrile. Când asemenea situații vor fi excepții nefericite și nu regulă, cred că vom trăi într-o Românie educată.

Ce simți că-i lipsește orașului ca să-i fie bine copilului tău și ție, ca mamă?
Amenzi și reguli mai bine puse la punct (unii părinți încă nu au înțeles că nu mai au voie să fumeze la locurile de joacă). Mai multe opțiuni pentru sisteme de educație. Lipsesc grădinițele de stat, cele cu sisteme alternative, iar cele private sunt foarte slab pregătite. Personal (medical, educațional) bine pregătit, dedicat muncii cu copii, care să facă treaba cu pasiune, nu doar ca un job pentru venituri.

Publicitate

Ai vreo întâmplare inedită legată de copil versus oraș sau de mamă versus oraș?
Într-o policlinică, la medicul de familie, a trebuit să rog pe cineva din interior, singurul om din raza mea vizuală, să îmi țină ușa ca să pot intra cu căruciorul, în care aveam copilul de câteva luni. Era să mă dea afară din instituție, pentru că mi-am permis să cer acest lucru. Nu doar atât, dar mi-a zis că nici nu am voie cu căruciorul înăuntru. Să ne înțelegem: era iarnă, veneam cu copilul la medicul de familie pentru control, trebuia să urc în policlinică două etaje cu căruciorul în brațe (nu aveau lift) și o doamnă care lucra în policlinică mă întreba dacă eu am impresia că ea este ușier. Am văzut apoi că pe insignă avea titulatura de psiholog al instituției.

Și vizitele la centrele medicale private fără acces pentru cărucior sau fără lift sunt mereu amuzante. Pentru noi, începe să nu mai fie o problemă, pentru că cel mic nu mai merge așa de mult în cărucior, dar problema rămâne pentru generațiile care vin.

Dacă ai fi primar, cum se poziționează doamna Firea ca mamă și primar, ce-ai face pentru părinți și copii?
Cred că m-aș axa mai degrabă pe administrare, decât pe măsuri populiste. Nu spun că nu sunt bineveniți cei 2 500 de lei pe care vrea să îi acorde pentru copiii născuți de acum înainte, dar cred că pentru încurajarea natalității este necesar un plan, o strategie, mai degrabă decât măsuri tactice. Mi-ar plăcea să văd stabilitate, să nu mă tem că atunci când doamna Firea nu va mai fi primar sau la următoarele tăieri de bugete voi pierde această sumă sau stimulentul de reinserție sau mai știu eu ce alte plafoane și indemnizații. Mi-ar plăcea să văd măsuri luate pentru trotuarele pe care parchează mașinile fără să mai lase loc cărucioarelor. Dacă ești un om cu dizabilități, preferi să stai în casă decât să acumulezi frustrări că nu poți circula.

Pentru că locuim foarte aproape de parcul I.O.R., avem „șansa" să ascultăm în fiecare weekend, din primăvară până în toamnă, diverse concerte și spectacole.

Nu doar că nu suntem amatori de asemenea manifestații, dar devine o provocare uriașă când se lasă seara și la ora 21.00 - 22.00 încercăm să culcăm copilul în ritm de rap. Probabil că este o problemă a primăriei sectorului 3, dar mi-aș dori ca aceste manifestații să nu se mai întâmple în apropierea blocurilor de locuințe.

Flavia, 34, specialist în comunicare

1497534989438-mama-flavia

Fotografie din arhiva personală a Flaviei

VICE: Ai zone care-ți plac și pe care le eviți? Care și de ce?
Flavia: Nu avem zone preferate, mie personal îmi place Parcul Circului. Pentru Mara nu contează, ea e fericită aproape oriunde aș duce-o. Dacă ai întreba-o ți-ar spune că vrea la Mega Image. Pe bune, iubește magazinele alea, a lins toate vitrinele.

De evitat, pfff, ce să zic, sincer dacă s-ar putea, aș evita orașul cu totul. Nu îmi plac străzile din București. Nu îmi place să mă plimb cu Mara pe nicio stradă din acest oraș. Mă rog, hai să zicem că or mai fi zone mai spălate, dar ideea e următoarea:

„Peste tot sunt mașini parcate pe trotuar, peste tot e plin ochi de rahat de câine (în cartierul unde stau eu, în zonă Viitorului, inclusiv de om) pe toate străzile și străduțele se circulă cumplit, haotic, imprevizibil."

Care-s chestiile care te enervează ca mamă în București?
Mașinile parcate pe trotuar. Și asta nu e din cauza că Primăria nu face locuri de parcare. Nup. Este pentru că mulți oameni sunt nesimțiți. Mă enerva aspectul asta și când nu eram mamă, dar de când trebuie să cobor în stradă cu căruciorul pentru că un meltean a parcat cu botul mașinii în gura farmaciei unde avea el treabă, nah… sunt și mai sensibilă.

Traficul. Nici nu știu ce să adaug aici, cred că nici nu are vreo legătură cu faptul că am copil. Traficul în București are acest potențial formidabil de a scoate tot ce e mai rău dintr-un om.

Publicitate

Faptul că nu există rampe de acces în principiu aproape niciunde. La metrou lifturile sunt mai mult defecte decât funcționale, iar rampele de acces fie inexistente, fie atât de abrupte încât par făcute la trolling.

Ce simți că-i lipsește orașului ca să-i fie bine lui și ție ca mamă?
Oameni mai civilizați, mai toleranți, mai voluntari, cu spirit civic. Niște reguli mai stricte și chiar amenzi, de exemplu să nu mai lași rahatul câinelui în drum, sau să nu mai arunci gunoiul în fața casei, în stradă sau direct de pe geamul bucătăriei tale de la etajul 9. Un primar și o echipă administrativă preocupată doar de oraș și de nimic altceva. Niște asfalt în gropile de la intersecția Iancului. Încă un Mega Image, hă hă, funny. Not.

Când ai fost nevoită să faci ceva inedit sau când te-ai lovit de o provocare anume?
Sincer, chiar nu-mi vine nimic în minte acum. Am scos-o pe Mara dintr-un morman de gunoi în care căuta niște pisicei, am ridicat-o de pe jos după ce s-a tăvălit prin rahat de câine, într-o criză de furie, am cărat-o cu cărucior cu tot pe toate treptele de la metrou de o mie de ori, dar nimic inedit sau wow. Just business as usual.

Dacă ai fi Firea, femeie, mamă, gospodină și primar, ce-ai face pentru părinți și copii?
Piste speciale pentru părinți cu cărucioare? Glumesc. Un transport în comun decent și accesibil (fizic) tuturor. Mai multe parcuri poate. Dar să știi că pe mine mă preocupă mai degrabă faptul că multe din lucrurile care ar face Bucureștiul mai tolerabil nu țin neapărat de primar, cât de oamenii care locuiesc în oraș. De la felul în care se comportă pe stradă sau în trafic, până la felul în care aleg să voteze. Dar asta nu are legătură cu subiectul.

Oana, 37 specialist traduceri

1497535008736-mama-oana

Fotografie din arhiva personală a Oanei

VICE: Ai zone care-ți plac și pe care le eviți? Care și de ce?
Oana: Îmi plac foarte mult spațiile mixte, unde și părinții și copiii își găsesc ceva de făcut fără să se enerveze prea tare unii pe alții, cum ar fi Fabrica sau J'ai Bistrot. Îmi place mult și să mă plimb pe străduțe, dar și unele locuri drăguțe pentru copii: Antipa, Aventura Parc sau Casa Experimentelor. Evit mallurile, Ikea și oamenii nesuferiți. Dacă vorbim despre copii, locurile de joacă din parcuri pot fi astfel de locuri de evitat, mai ales în weekend. Sunt mulți părinți pasiv-agresivi cu accent mai mult pe ultima parte.

Citește și: Am vorbit cu mame din România despre cum e să-ți crești singură copilul

Care-s chestiile care te enervează ca mamă în București? De ce ți-e teamă?
Mă enervează transportul în comun (taximetriștii sunt incluși), pentru că pare să fi fost gândit împotriva părinților și copiilor. Mi-e teamă de intoleranță, de spitale și de politicieni (sau de intențiile lor). Pentru copil mi-e teamă că suntem o generație de părinți prea ocupați și prea proști (cel puțin ca nivel de inteligență emoțională) și că asta o să-i transforme într-o generație de adulți foarte fucked up. Deși schimbarea n-a venit niciodată decât de la generațiile fucked up, deci there is hope after all.

Ce simți că-i lipsește orașului ca să-i fie bine lui și ție ca mamă?
Orașului nu-i lipsește nimic. Nouă, ca oameni, în general, ne-ar prinde bine ceva mai multă responsabilitate individuală și grijă pentru comunitate.

„Suntem prea centrați pe noi înșine ca să ne pese de oraș și asta se vede. Și mă includ și pe mine aici."

Ai vreo întâmplare funny legată de copil versus oraș sau de mamă versus oraș?
La un moment, în mașină, se aude la știri că a ars o fabrică (nu, nu Colectiv). Copilul și prietenul lui (aveau cam 5 ani) au sărit doi metri în sus: „a aaaaars Faaaabricaaaa?!?!" Mi-am dat seama că pentru ei substantivul comun fabrică nu există.

Când ai fost nevoită să faci ceva diferit sau când te-ai lovit de o provocare în oraș?
Într-o intersecție, pe unde trec în fiecare zi, niște copii spală parbrize. Într-o iarnă i-am dat unuia dintre ei o pereche de ghete îmblănite, cu promisiunea că le poartă și că merge la școală. Îl cheamă Andrei, era în clasa a șasea. M-a anunțat cu mândrie acum vreo două săptămâni că speră să termine clasa a opta și că mai are încă ghetele. Nu e inedit, e doar trist.

Publicitate

Dacă ai fi Firea ce-ai schimba la orașul ăsta?
Cred că totul pleacă de la educație. Prin urmare, mi-aș pune obiectivul esențial: zero abandon școlar și aș regândi toate programele și proiectele primăriei cu asta în minte. Dacă te gândești, totul se leagă. Și infrastructura, și birocrația, și transportul în comun, și parcurile, și cultura, și sănătatea, și mai ales învățământul.

Raluca, 39, jurnalistă

1497535026606-mama-raluca

Fotografie din arhiva personală a Ralucăi

VICE: Ai zone care-ți plac și pe care le eviți? Care și de ce?
Raluca: Zone confortabile, chiar plăcute, sunt parcurile din cartierul meu, Parcul Tineretului și Parcul Carol, destul de bine întreținute. Încerc să evit, mai nou, Orășelul Copiilor, pentru că de vreo câteva săptămâni este efectiv sufocat de tot felul de instalații de tip montaigne-rousse și tiribombe, în condițiile în care existau deja o mulțime.

Care-s chestiile care te enervează ca mamă în București?
Cred că e un cumul între nesimțirea oamenilor și nepăsarea autorităților. De la părinții și bunicii care fumează în locurile amenajate pentru copii, deși legea interzice și pedepsește acest lucru, până la polițiștii care-ți spun că nu pot acționa în niciun fel dacă cei răspunzători nu sunt prinși în flagrant. De la lipsa parcărilor publice (de fiecare data când merg la pediatrul fetiței mele sau la o clinică privată din zona Victoriei plătesc parcare privată 5 lei pentru 15 sau 30 de minute) la spațiile de parcare făcute fără noimă, ocupând trei sferturi din trotuar. De la bordurile înalte de 20-25 de cm, aproape imposibil de traversat cu un cărucior (încă se lucrează în București pe principiul „noi muncim, nu gandim") la șoferii care-și parchează mașinile abolut unde vor, încât bordura de 20 de centimetri devine o sarcină ușoară.

„Transportul în comun e apoape imposibil de folosit la anumite ore: autobuzele sunt pline și nimeni nu va coborî pentru a face loc unui cărucior."

De ce îți e cel mai teamă în București?
De lipsa de răspuns, de reacție a autorităților în fața reacțiilor altor părinți, bunici, mă rog, diverși cetățeni. Dacă îndrăznești să atragi atenția cuiva într-o anumită privință - că are un copil agresiv, că fumează lângă copilul tău, că lasă în urmă peturi și un munte de coji de semințe – în cel mai bun caz te trezești c-o amenințare sau o înjurătură. Cum spuneam, polițiștii ridica din umeri: „Ce să fac, doamnă, dacă nu i-am prins în fapt…"

Citește și: Am întrebat mame din România ce cred de faptul că PSD vrea să le dea mai puțini bani

Ce simți că-i lipsește orașului ca să-i fie bine lui și ție ca mamă?
Logica atunci când ne-apucăm de un lucru, ca să nu-l oprim după o zi. Seriozitate, respectarea deadline-urilor. Educație pentru toți. Bun-simț. De aici s-ar schimba lucurile.

Dacă ai fi primăriță, cum se poziționează doamna Firea ca mamă și primar, ce-ai face pentru părinți și copii?
Nu-mi permit să dau sfaturi, pentru că dacă cineva devine Primar al unei capitale europene se presupune că e capabil. Însă nu numai că nu i-aș da afară de la ședințele Primăriei pe reprezentanții ONG-urilor, ba chiar i-aș invita acolo, pe ei, pe reprezentanții societății civile. Sunt convinsă că printre ei se numără și mame cu copii mici, și mame cu copii mai mari, și persoane cu dizabilități, și bicicliști, și persoane vârstnice, fiecare cu problemele și nevoile lor speciale. Din dialog și comunicare s-ar naște niște idei care, puse în aplicare, ne-ar prinde bine tuturor.