5 momente care îți arată că UDMR e fix ca PSD

PSD a pierdut majoritatea în Camera Deputaţilor de anul trecut, aşa că ultima amnistie mascată adoptată de Parlament, prin modificarea Codului Penal şi de Procedură Penală nu putea fi posibilă fără aportul UDMR şi al reprezentanţilor minorităţilor naţionale. Nu e vreo surpriză prea mare, fiindcă UDMR are o istorie bogată în a fi PSD cu verde, dar parcă nu mă aşteptam să mintă chiar cu atâta neruşinare Kelemen Hunor după aia, când a spus că nu s-a modificat nici măcar o virgulă la deciziile CCR, exact ca şeful PSD, unul din marii beneficiari ai votului.

Nu îmi dau seama dacă liderului UDMR doar i-a scăpat porumbelul sau nici măcar nu mai încearcă să se pretindă altceva de ce ar fi: un pesedist vorbitor de maghiară. Acum că a trecut binomul gastronomic Paşte - 1 mai şi putem reveni la alte cele, cred că ar trebui să avem o discuţie la modul serios cu amicii noştri unguri să-i întrebăm de ce votează cu partidul ăsta, că nu îl văd deloc reprezentativ pentru comunitatea maghiară. Unii au spus, după ultimul puseu de pesedism udemerist, că motivul ar fi teoretica reprezentare a intereselor minorității pe care o face Uniunea. Totuși, asta mi se pare un fel de argumentare de tipul: „Poate că mă bate, dar mă şi iubeşte!”.

Interesele românilor şi ale maghiarilor nu-s diferite, că toţi cred că am dori să trăim într-o ţară modernă, prosperă, în care contribuabilul să fie respectat şi Parlamentul să legifereze în interesul cetăţeanului, nu al politicienilor-infractori care încearcă să scape de puşcărie şi ar da foc ţării doar ca să le iasă. Ceea ce face PSD ne duce exact în direcţia opusă şi avem toţi de suferit, indiferent de etnie. Iar aleşii UDMR sunt acolo lângă partidul lui Dragnea, mereu dispuşi să dea o mână de ajutor când e nevoie. D-aia am făcut lista asta cu o parte, mai însemnată, din mizeriile la care s-au făcut părtaşi.

Chiar dacă la votul final de anul trecut, când a avut loc prima acţiune de ciuruire a codurilor penale, udemeriştii s-au abţinut, încercând să o ardă ca Albă-ca-Zăpada, omul lor din Comisia Iordache fost un Nicolicea cu mustaţă. Marton Arpad, reprezentantul UDMR şi vicepreşedinte al Comisiei, a cerut chiar eliminarea legii care reglementează funcţionarea DNA, pe motiv că ar fi degeaba: „Haideţi să o abrogăm şi am rezolvat problema!”, a spus acesta.

Reprezentanţii magistraţilor au avertizat cât de nocive sunt modificările la Codul Penal şi de Procedură Penală, presa a scris cum ele sunt cu dedicaţie pentru politicienii vizaţi de anchete dar domnul Arpad n-a văzut nici o problemă, susţinând că îngrijorările exprimate de ei şi partenerii internaţionali ai României sunt nejustificate.

În viziunea deputatului UDMR reprezentanţii Comisiei de la Veneţia vor să trateze diferit România comparativ cu restul ţărilor din UE (oare unde am mai auzit asta?) iar magistraţii români s-ar fi exprimat asupra modificărilor aduse Codurilor Penale fără să citească amendamentele adoptate de Parlament. După votul de săptămâna trecută spunea despre magistraţi că:

2019 a fost un an buclucaş. Deşi legea finanţelor publice stipulează că bugetul pentru anul următor trebuie elaborat cel târziu până pe 30 noiembrie, Ministerul Finanţelor Publice l-a terminat abia la sfârşitul lui ianuarie, chestie care nu s-a întâmplat nici măcar în anii de criză. Motivul e simplu: politicile fiscale ale executivului din ultimii doi ani au fost atât de iresponsabile, încât au fost mari probleme în a cosmetiza cifrele economice - să fie sub 3% deficitul şi Uniunea Europeană să nu declanşeze procedura de deficit excesiv.

Până la urmă, deşi au măsluit datele bugetare, finanţiştii de la PSD tot au venit cu un buget complet nerealist, bazat pe nişte prognoze science-fiction. Opoziţia a criticat proiectul, la fel şi Consiliul Fiscal sau reprezentanţii sindicatelor şi ai patronatelor. Chiar e o performanţă să reuşeşti să-i superi simultan şi pe sindicalişti, şi pe patroni.

Care a fost poziţia UDMR în toată chestiunea? Păi, Kelemen Hunor a dat asigurări că s-au rezolvat problemele şi e totul roz. Fără voturile Uniunii ar fi fost discutabil dacă proiectul reuşea să treacă de Parlament, dar n-a fost cazul, că aleşii UDMR l-au votat oricum. Când preşedintele Iohannis a cerut reexaminarea legii au procedat la fel, fără ca măcar să îl bage în seamă.

Probabil te întrebi de ce reprezentanţii maghiarilor ar face aşa ceva, că aritmetica transcende barierele lingvistice. Nu pot să îţi răspund cu certitudine, dar cred că explicaţia ar avea legătură cu finanţarea Fondului de Dezvoltare şi Investiţii, puşculiţa aia de 10 miliarde de euro pe care PSD şi-a tras-o să poată sifona fonduri mai uşor. E suficient să te uiţi ce jaf se face prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, să îţi dai seama cam care e interesul. Politicienii UDMR au şi ei feliuţa lor din plăcintă, că bani vin şi în judeţele în care sunt ei la putere şi pe care le ţin într-o sărăcie cronică de 30 de ani, exact la fel ca în cele conduse de PSD.

Alegerea primarilor într-un singur scrutin e una din glorioasele moşteniri ale guvernărilor PDL şi USL, că tuturor le-a convenit pe rând, când a considerat că îi avantajează. Între timp liberalii s-au prins că au picat de proşti şi că măsura ajută PSD să înroşească ţara. Bănuiesc că mai bine mai târziu decât niciodată, ce să faci, s-au crezut pe cai mari când se plimbau de mână cu Ponta prin ţară. Chiar şi Tăriceanu s-a pronunţat împotriva alegerilor de genul şi de la el chiar te gândeşti că nu poţi avea niciun fel de aşteptări.

PNL are două iniţiative legislative de a se reveni la alegerea primarilor în două tururi, blocate în circuitul parlamentar. Când s-a ajuns la vot în Senat i-au convins până şi pe liberalii „roşii” de la ALDE să susţină măsura. Cu maghiarii „roşii” a fost însă mai greu, UDMR a votat alături de pesedişti, aşa că votul a fost negativ. A doua iniţiativă a ajuns anul acesta în martie în comisia juridică a Camerei Deputaţilor, unde a fost la rândul ei respinsă, tot cu opoziţie doar din partea parlamentarilor UDMR şi PSD.

Kelemen Hunor şi compania ţin cu dinţii de alegerea primarilor într-un singur tur, că îi avantajează acolo unde sunt comunităţi maghiare importante, dar nu suficient de numeroase să garanteze că ar putea câştiga alegerile dacă se coalizează opoziţia în turul doi. Adică exact motivul pentru care şi pesediştii sunt fanii sistemului actual. Sigur, e profund antidemocratic, dar interesul dictează ideologia. Dacă măcar ar face ceva cu puterea câştigată, poate li s-ar putea găsi nişte scuze mai credibile, dar politicienii maghiarilor par la fel de preocupaţi de a-şi îmbunătăţi doar propriul lot în viaţă, în timp ce comunităţile care i-au ales rămân în sărăcie şi subdezvoltare.

Politicienii PSD-ALDE-UDMR au luat o iniţiativă a Guvernului Cioloş, menită să amelioreze condiţiile de detenţie din penitenciare, şi au transformat-o într-o lege care să îi scoată mai repede din închisoare pe politicieni şi prietenii lor. A fost prima din seria amnistiilor mascate pe care le-au adoptat. Efectele s-au văzut instant, că de clemenţa parlamentarilor au beneficiat şi infractorii de drept comun. După intrarea în vigoare a măsurii nu trecea o zi fără ca o infracțiune odioasă să fie comisă de unii eliberaţi înainte de termen.

A ieşit atât de ticălos, încât până şi pesediştii nu mai ştiau la un moment dat cum să arunce vina asupra altcuiva. Tudorel Toader a încercat şi el să o scalde, ca şi când ar fi avut o brumă de ruşine. Când ordonanţa de urgenţă a ajuns în Parlament, reprezentanţii UDMR nu doar că au susţinut-o în cvasi-unanimitate (cu o singură abţinere şi niciun vot împotrivă), dar au şi fost printre cei care au susţinut, sau chiar iniţiat, amendamentele care le-a făcut eliberarea mai uşoară infractorilor.

Un deţinut care a beneficiat de recursul compensatoriu a violat o fată de 13 ani în scara blocului în Pantelimon; altul a violat o adolescentă de 15 ani, la scurt timp după ce a fost eliberat; un altul a încercat să abuzeze sexual doi copii de grădiniţă, de patru şi șase ani. Sunt doar trei exemple din valul de infracţiuni pe care aleşii maghiarilor le-au făcut posibile, alături de cei ai coaliţiei de guvernare.

„Societatea nu cred că ar accepta aşa ceva. Nu cred că este un moment bun pentru legi speciale, indiferent despre cine vorbim”. Asta spunea Kelemen Hunor în 2015, când parlamentarii s-au gândit să îşi tragă un statut privilegiat faţă de muritorul de rând, că bătrâneţea poate fi grea, mai ales dacă nu mai prinzi un nou mandat sau vreo funcţie pe undeva şi pierzi contactul cu robinetul cu bani al bugetului.

O declaraţie foarte rezonabilă, de politician responsabil, doar că şi minciuna-i vorbă. La o lună după ce preşedintele partidului a spus asta, Marton Arpad, tipul care s-a făcut remarcat şi în comisia Iordache, ieşea să anunţe că proiectul de acordare a pensiilor speciale pentru parlamentari a primit aviz favorabil din partea comisiei pentru statut a Camerei Deputaţilor şi Senatului. Bănuiesc că se pot schimba multe într-o lună. Când legea a ajuns în Senat, aleşii UDMR au votat pentru, după ce au făcut acelaşi lucru şi la camera inferioară. Cine împarte, parte-şi face.

Fiindcă sunt nişte oameni corecţi, s-au gândit să le acorde pensii speciale şi aleşilor locali, să nu existe discriminări între cei care sunt mai egali decât alţii. Pe lista iniţiatorilor legii de anul trecut sunt mai multe nume de la UDMR decât chiar şi din partidul lui Liviu Dragnea. Ca să se asigure că au şanse de reuşită cât mai mari, cei de la PSD au încercat să bage pensiile speciale şi în Codul Administrativ, pe care udemeriștii l-au votat şi ei, pentru „o administraţie publică mai eficientă în România”, după cum a afirmat Attila Korodi, liderul deputaţilor maghiari. Frumos!

Singurul lucru care mi se pare ciudat în toată povestea cu apucăturile pesediste ale reprezentanţilor UDMR e că Liviu Dragnea e posesor de mustaţă şi Kelemen Hunor nu, poate e intenţionat la derută faza. Hai să nu-i mai lăsăm să păcălească pe nimeni!