Oamenii care trăiesc în peșterile din Spania

Dealurile Granadei sunt pline de oameni care au decis că, în loc să-și otrăvească sufletele și plămânii cu viața urbană, mai degrabă s-ar muta într-o peșteră din sudul Spaniei. Majoritatea acestor peșteri pot fi găsite în cartierele Granadei, Albaicin și Sacromonte – arii protejate de World Heritage Site.

În 1963, locatarii peșterilor de atunci au fost evacuați din casele lor de către guvernul Franco, după ce ploile abundente au cauzat alunecări de teren și inundații în oraș. Cu toate astea, în ultimele decenii, aceste peșteri abandonate au fost reocupate. Unele familii au reușit să aplice cu succes pentru drept de ședere, în timp ce alții nici măcar nu s-au deranjat să o facă.

Comunitatea din peșterile din Albaicin este în mare constituită din imigranți și alți oameni care caută un mod alternativ de viață – toți îi primesc cu brațele deschise pe cei care au nevoie de un loc de ședere pe termen scurt.

Sacromonte este împărțit în două comunități – într-una locuiesc familiile care au trăit acolo mai multe generații, iar în cealaltă turiști și spirite libere. Indiferent unde locuiești, aici vei avea parte de cele mai frumoase peisaje din Granada și cele mai populare locuri din Spania.

Enrique Carmona este rom și dansator profesionist de flamenco. Este patronul al Maria La Canastera, un bar tradițional de flamenco din Sacromonte, care a atras și spanioli și turiști de jumătate de secol. Enrique a început să danseze alături de mama sa, Maria – o figură faimoasă din cultura flamenco. Peștera Canastera, numită după mama lui, este unul din locurile cele mai populare din zonă.

Enrique vrea să păstreze aroma și autenticitatea flamencoului din Sacromonte – evită reflectoarele și microfoanele ca să amplifice sunetele artiștilor săi și preferă ca dansatorii să interpreteze direct pe podeaua peșterii, fără nicio platformă, aproape mereu de public.

Cântărețul Curro Albaicin locuiește în peșterile din Albaicin de când era copil în anii 1950. Pe vremea aceea, comunitatea primea actori și celebrități de la Hollywood la spectacolele lor faimoase de flamenco.

„Așa am învățat”, îmi spune Curro, „prin observare, ascultare și muzică”. Așa a combinat comunitatea pasiunea ei pentru cultură cu viața zilnică, adaugă Curro, iar asta a făcut acest loc special.

Astăzi, Curro învață mai mulți tineri tradițiile comunității și scenei de flamenco. Și-a transformat peștera într-un muzeu viu de amintiri și artă. „Chiar dacă tinerii își lasă amprenta lor modernă, este important că nu uităm tradițiile, fiindcă nu mai suntem atât de mulți. Dacă murim, ele vor fi pierdute pentru totdeauna, dacă nu sunt transmise mai departe”, explică Curro.

Ibulay este din Passi, un oraș mic din Senegal. Bărbatul în vârstă de 46 de ani locuiește în Spania de 17 ani și acum lucrează ca șofer. „Viața este mult mai liniștită în peșteri”, îmi spune el. „Am parte de mai puțin rasism decât în oraș și trăiesc într-o comunitate cu oamenii din țara mea.”

Îl întristează lipsa integrării din țară și spune că atunci când a venit prima oară în Europa nu și-a imaginat că viața în Spania va fi așa. Dar aici în Albaicin, Ibulay iubește faptul că fiecare peșteră are o poveste diferită.

Mbacke, în vârstă de 34 de ani, este din Touba, la 190 de kilometri de Dakar. A ajuns în Spania ilegal în 2015 și încă așteaptă să i se legalizeze șederea. Prietenii lui mi-au spus că a avut o viață dificilă în ultimii ani și s-a tot mutat din Bilbao, Madrid și Almeria, dar i-au fost mereu alături și acum se simte integrat în comunitate. „Ne protejăm unii pe alții și ne ținem companie”, explică Mbacke.

Totuși, rezidenții trăiesc constant cu frica de a nu fi evacuați. „Au fost niște evacuări din peșteră prin 2013”, spune Lola Boloix, o reprezentantă a Asociației Cartierului Albaicin. Comunitatea, adaugă Lola, este dedicată găsirii unei soluții pe termen lung. „Înțelegem că datorită naturii oamenilor atrași de peșteri este important pentru autorități să știe cine locuiește aici și de ce.”

Anul trecut, Miguel Angel Fernandez – consilierul local care se ocupă de planificarea urbană – spune că aria a fost creată pentru scopuri multiple, dar așa cum este tradiția în politica andalusiană, nu s-a făcut nimic ca să explice comunității ce va însemna asta pentru viitorul lor. Chiar și guvernul a spus că statutul protejat face ca procesul de construire în zonă să fie dificil.

Între timp, rezidenții peșterilor faimoase din Granada spun că vor continua să se lupte cu acuzațiile că locul e plin de drogați, violență și câini turbați. Vor ca oamenii să știe că fiecare persoană are grijă de propria peșteră și că există o comunitate puternică și mai mare care face ca viața din aceste locuri să fie demnă de protejat.

Găsești mai jos și mai multe imagini din peșterile Albaicín and Sacromento:

Articolul a apărut inițial pe VICE ES.