Am urmărit cele 80 de minute de penibil anti-Kovesi ale lui Tudorel Toader, ca să n-o faci tu

Carevasăzică, Tudorel Toader a venit, a plescăit o oră și 20 de minute un document constând în 36 intolerabil de lungi pagini despre care a spus ca va fi postat oricum pe site-ul ministerului și a plecat fără să răspundă la vreo întrebare a presei.

Acum, o decorticare rapidă a acestor 80 de minute inutile.

Momentul anunțului public al solicitării revocării șefei DNA fusese ales încă de săptămâna trecută, când Tudorel Toader a apărut în fața presei fără să spună nimic. A fost aleasă pentru anunț seara de joi 22 februarie, exact în ajunul summitului UE de la Bruxelles de vineri 23, la care participă și Iohannis, dar moment în care nimeni nu e disponibil prin instituțiile UE să comenteze o asemenea inițiativă precum cea de a o înlocui pe șefa direcției anti-corupție.

Totul e închis acum la Bruxelles, Comisia Europeană nu are vineri niciun eveniment prevăzut pentru tradiționala conferință de presă de la prânz, instituțiile sunt blocate pe motiv de summit dedicat Brexit-ului și modalității alegerii sau numirii viitorului șef al Comisiei Europene.

Un biet anunț al ministrului justiției din România trece acum total neobservat, nimeni nu are timp să zică ceva despre asta până săptămâna viitoare. În niciun caz nu ar da cabinetul lui Jean-Claude Juncker vreo declarație despre o chestiune internă românească în momentul în care Macron și Merkel sunt la Bruxelles pentru a discuta viitorul Europei.

Limbajul corporal al ministrului TT și întreaga sa mimică sarcastic-reținută arătau dispreț și superioritate. Conștient de inutilitatea lentei lui lecturi căznite a unui document despre care el spunea că va fi disponibil oricum pe internet, Tudorel nu s-a privat de ironii la adresa jurnaliștilor nerăbdători.

De la bun început, indicând camerele de filmat, a spus:

„Transmiteți imaginea asta ca la Sarkozy” (de ce Sarkozy? ne întrebăm), apoi a citit imperturbabil și exasperant de lent, transpirând și frecându-se, de parcă ar fi dorit să provoace iritare, într-o coordonare perfectă cu Antena 3 care în timpul transmiterii în direct a pus burtiere precum:

sau

„Agitatorii” și „provocatorii” fiind desigur jurnaliștii prezenți care fuseseră chemați absolut degeaba și care ar fi trebuit să se ridice și să plece, mai ales că nimeni nu se căznise să le înmâneze o copie pe hârtie a documentului, cum se face absolut întotdeauna și cum cel care a început conferința prin a aminti că e jurist, a fost rector și e doctor în drept, ar fi trebuit să știe.

Jurnaliști chemați absolut degeaba, pentru că, nerăspunzând la nicio întrebare, Tudorel Toader a arătat că el ar fi putut la fel de bine să citească vreme de o oră și jumătate singur într-un studio, direct pe Antena 3, precum făcea Ceaușescu, el având de altfel un timbru al vocii identic cu cel al răposatului dictator.

Înecată într-o mare de cuvinte, împărțit în acele înnebunitoare 20 de puncte pe 36 de pagini („în al 16-lea rând…", „în al 17-lea rând…", „în al 18-lea rând…"), limba de lemn a lui Tudorel Toader a dezvelit o gramatică extrem de șovăielnică atunci când nu citea de pe hârtii.

Nu vorbim aici despre pronunție, despre diftongarea e-urilor inițiale care sunt la el ie-: „ievaluiază”, „iexistența”, „DNA s-a ierijat în ievaluator”, „comportamentul iexcesiv de autoritar” al șefei DNA.

Acestea pot fi, desigur, particularități dialectale, cum ne amintim de la un alt ministru al justiției, Mona Pivniceru. Mult mai deranjantă este însă gramatica execrabilă, plină de dezacorduri, precum și ignorarea de către ministrul justiției a unor reguli elementare ale formării pluralului și genitivului.

Astfel, de la început am descoperit că pentru Tudorel Toader pluralul de la „regulă" este „regule”: „Haideți să stabilim două-trei regule”, le-a cerut el jurnaliștilor.

La fel am cules:

Tot așa, Tudorel Toader accentuează total nefiresc anumite cuvinte, ceea ce nu reprezintă o particularitate fonetică dialectală, ci indică simplă ignoranță. Astfel, lucru ciudat pentru un jurist, el pronunță „scrùtin” în loc de „scrutín”(a spus de cinci-șase ori „scrùtin prezidențial”), la fel cum spune „prevédere” („prevedére”, cum e corect, vine de la „vedére”, pe când „védere” nu există).

Dar mai ales și mai ales, toate defectele de mai sus se confundă și condensează într-un defect major, intolerabil: Tudorel Toader își umezește arătătorul și degetul mare când dă paginile, lăsându-le cu colțul de jos moale și fleșcăit.

Gestul ăsta de a-ți umezi degetele când citești și ai terminat o pagină trădează atitudinea bătrânicioasă a generațiilor pentru care lectura constituia un efort ce trebuia administrat cu precauții și multă chibzuială, dar și lipsă de respect pentru carte.

În sfârșit, promisiunea făcută jurnaliștilor că vor găsi documentul pe site pare să fi fost doar o manevră de tergiversare. În dimineața de vineri, a doua zi, site-ul Ministerului Justiției: http://www.just.ro… era inaccesibil!