10 întrebări pe care ai vrut să i le pui unui medic veterinar din România

Nu am animale de companie, cu excepția unui papagal Nimfă. L-am plasat alor mei, când mi-am dat seama că e afon. Am tras linie când începea să țipe ca istericul odată cu răsăritul soarelui. În vastele apartamente ale maică-mii, e mai camuflat fonic.

Atunci mi-am dat seama că nu e de ajuns să vrei un pet, trebuie să-l și meriți. Adică, animalul ăla n-are nicio vină că tu n-o să mai ai chef să ieși cu el atât de des cât ar vrea el, când nu-l duci să se bălăcească la o mare sau la un lac, când îl ții închis între patru pereți și te feliciți că l-ai scăpat, în felul ăsta, de o viață de mizerie și vagabondaj. Bine, e de preferat asta decât să ajungă pe mâna hingherilor, dar nu mă convinge nimeni că viața în apartament este tot ce-și doresc animalele.

Îmi plac animalele și n-aș zice nu să am și eu unul acasă, dar am vrut să înțeleg mai bine ce-nseamnă asta pentru mine, dar și pentru el. După ce-am vorbit cu medicul veterinar Vasile Botocica (45 de ani) de la clinica veterinară Vietatis, lucurile au deveni puțin mai clare.

VICE: Cine sunt mai ușor de consultat: pisicile sau câinii?
Cariera m-a învățat un singur lucru: fiecare pacient necuvântător este diferit. Sigur, între pisici și câini există câteva diferențe de temperament – câinii sunt mai deschiși, se investește, de altfel, foarte mult în educația lor comportamentală, în vreme ce pisicile sunt mai închise, mai greu de citit, cer mai mult timp de acomodare.

Cu toate acestea, am consultat pisici foarte cuminți și iubitoare, pe de o parte, și câini destul de năzdrăvani, pe de alta.

Care a fost cel mai recalcitrant pacient? Ce pagube a făcut?
Mi-e greu să mă opresc la un singur caz. În general, animalele devin mai îndărătnice, se opun, se supără sau devin chiar agresive ca reacție la un factor stresant. Să nu uităm că prezența într-un mediu străin este percepută ca o amenințare.

Referitor la pagube, sunt minore. De pildă, cu o fugăreală prin cabinet se trântește, se dărâmă, se face puțină dezordine și cam atât.

Am un pacient pe care îl tratez de 10 ani, de când avea el șapte ani. Despre el se știe că este mai dificil, se împotrivește când e vorba de veterinar. Îl tratez cu foarte multă grijă și cu atenție la personalitatea lui. Liniște, calm, mult spirit de observație și o abordare specifică. De curând, a trecut printr-o operație. Fiind într-o stare de somn în perioada de revenire, când am încercat să-l repoziționez astfel încât să-i fie bine, s-a speriat și a încercat să muște. Dar nu-i nimic nou sub soare, iar noi suntem prieteni vechi.

Care este cea mai neobișnuită cerere cu care a venit un stăpân de animal de companie la cabinet
Stăpânul unei pisici în stare foarte gravă (panleucopenie) și-a dat jos cămașa și ne-a cerut s-o punem în cușcă lângă pisică, ca să simtă mirosul lui. Așa am și făcut. Pisica e bine, recuperată, fericită acasă.

Am văzut mulți stăpâni cu animale supraponderale în lesă. Unde greșesc ei?
Cu siguranță e ușor să ne îndrăgostim de fețele fericite ale animalelor când le hrănim. Este și la îndemână. Hrana devine astfel o metodă de recompensare și de sărbătoare zilnică. Dragostea nu înseamnă bucuria mâncatului. Cred că ar putea, treptat, să înlocuiască obiceiul de a hrăni în exces cu cel de a-l plimba mai des și de a-i oferi una-două porții de joacă în plus. Mișcarea va face bine de ambele părți și, cel mai important, nu îngrașă.

Este OK să-ți îmbraci câinele cu tot felul de geci și alte asemenea, iarna? Ghetele alea speciale nu sunt o exagerare?
Îmbrăcămintea ajută în situații de frig cu umezeală și intemperii. Sigur, există anumite exemplare care, într-adevăr, au nevoie de protecție suplimentară: cele de talie foarte mică, cu blana scurtă. Apoi, în oricare alte situații, blana lor naturală este suficientă pentru a le oferi protecție. Cât despre ghete, ele pot fi recomandate ca protecție medicală, când animalul are o afecțiune dermatologică sau anumite afecțiuni dureroase la nivelul lăbuțelor.

De ce-și iau oamenii câini sau pisici în casă? Există beneficii psihice cunoscute?
Pentru stabilitate, siguranță, un cadru de „normalitate” în viața de acasă. Sunt un simbol al naturii, al familiei. Principalul beneficiu este că oamenii cu animale devin mai sociabili, mai deschiși, mai comunicativi. Obișnuiesc să recomand apropiaților să-și crească copiii cu animale în casă. Socializează mai bine, devin mai responsabili.

Un animal te obișnuiește și să faci mișcare, te înțelege, se bucură de prezența ta și nu te judecă. E plin de viață și aduce bucurie. Contribuie foarte mult la starea de bine, la echilibrul familiei.

Care este cel mai exotic animal care a fost adus la cabinet și cu ce afecțiune? Sunt pet-uri la care nu te pricepi, să zicem așa?
Cel mai exotic – un uliu, pe nume Uli. A fost adus în stare foarte gravă: hipotermie și stare convulsivă, intoxicație cu plumb. A fost găsit aproape imobil. Și-a revenit după două săptămâni de îngrijire. S-a întors în natură, după o perioadă de reabilitare asigurată de o asociație de profil. Altfel, noi nu tratăm reptile. Specializarea noastră nu se concentrează pe acest tip de animale.

Ce rase de câini și pisici sunt mai predispuse la boli?
Sunt mai predispuse la boli rasele modificate prin selecție de către om. Rasele de pisici main coon, persan, british long hair, british short hair, iar în cazul câinilor, american bully, bulldog francez și englez, pug, labrador și shar pei.

Când este prea mult? Prea multe pisici în apartament, un câine energic ținut mult în casă…
Cumva normal, trebuie să te gândești bine înainte să decizi să trăiești în casă cu un animal. Câți, câte, pentru cât timp. Trebuie să ai în vedere că starea de bine a companionului depinde de cât de bine te poți adapta la temperamentul lui, prin spațiu, timp și posibilitățile de îngrijire. Toate acestea trebuie să aibă un impact pozitiv asupra lor. Chiar dacă ești iubitor și responsabil, mai adaug un „trebuie”: să vezi în viitor. Când ai mai multe animale și ele îmbătrânesc, necesită și mai multă grijă.

Care a fost cea mai mare salvare pe care ai făcut-o?
Cred că Toto, un bulldog francez care a fost adus cu o paralizie la picioarele din spate. Cei care ni l-au adus ne-au spus că paralizia dura de șase luni. În acest caz, nimeni nu credea că Toto va avea vreo șansă. Fenomenele de paralizie se repară dacă intervii eficient și cât mai rapid. Ori șase luni… imaginează-ți! Am făcut tot posibilul, a fost un caz extrem de dificil. Dar acum Toto învață din nou să meargă și pășește. Încă nu stă foarte bine pe picioare, dar e pe drumul cel bun.

Interviul a fost editat și condensat pentru claritate.