Publicitate
Mediu

Tipul ăsta studiază spirala morții care ar putea distruge omenirea

Oare schimbările climatice vor duce la extincția omenirii? Câțiva cercetători au încercat să răspundă la această întrebare.

de Geoff Dembicki; translated by Oana Maria Zaharia
20 Noiembrie 2019, 5:00am

Colaj de Lia Kantrowitz   

Simon Beard are o carieră pe care mulți o consideră deprimantă și înfricoșătoare. Face parte din echipa de cercetători care încearcă să-și dea seama dacă schimbările climatice vor șterge omenirea de pe fața planetei. E o cercetare cu o miză extrem de importantă – potențiala anihilare a 7,7 miliarde de oameni și a tuturor oamenilor nenăscuți încă de după ei.

Ideea că planeta supraîncălzită va distruge umanitatea e subiectul multor dezbateri publice și anxietăți, dar există foarte puțini experți care studiază riguros impactul existențial al schimbărilor climatice. Beard, care lucrează la Centrul Cambridge pentru Studiul Riscurilor Existențiale, a zis că e un domeniu care aproape că nu are informații, plin de ipoteze nefondate. „În ce circumstanțe ar putea schimbările climatice să cauzeze colapsul civilizației globale?” a zis el. „Când începi să te întrebi asta, o să vezi că literatura pe subiect e foarte limitată.”

Prin imaginarea cât mai precisă a unui scenariu apocaliptic care ne va șterge de pe fața Pământului, Beard speră să convingă liderii globali să facă ceva în această privință. „Asta încercăm în momentul de față. Cred că ar putea fi transformator – în primul rând pentru știință, dar și pentru politică și felul în care discutăm în societate despre aceste lucruri.”

Punctul de start al cercetării lui Beard e că oamenii sunt incredibil de rezistenți: Am găsit un mod de a supraviețui în pădurile tropicale, în deșerturi, în tundra înghețată, chiar și pe lună. Dar asta spune mai mult despre puterea noastră colectivă decât despre abilitățile noastre ca indivizi. Dacă se închid magazinele și robinetele și cade guvernul, puțini am reuși să rămânem în viață mai mult timp.

„Fiecare dintre noi, ca individ, e foarte vulnerabil și se bazează pe niște sisteme globale enorme pe care le-am creat, aceste instituții globale care ne furnizează sprijin și ne ajută să ne adaptăm în tot felul de situații”, a zis Beard anul acesta în podcastul Institutului pentru Viitorul Vieții.

Aceste sisteme – alea care se asigură că avem broccoli și pizza congelată în frigider și ne ajută să nu intrăm într-un război de tip Mad Max pe străzile orașelor – sunt mai vulnerabile și interconectate decât ne imaginăm. Emisiile de gaze cu efect de seră pe care oamenii le pompează în atmosferă la nivele record schimbă clima și îngreunează felul în care cultivăm și distribuim alimentele. Asta crește presiunea asupra sistemului nostru politic – am văzut cu toții cum seceta și distrugerea recoltelor au dus la războiul civil din Siria.

La un moment dat – mai curând decât credem, se teme Beard – stresul ar putea deveni prea puternic. Colapsul unei persoane sau al unui sistem natural ar putea declanșa o cascadă de alte colapsuri, ca o spirală globală a morții care accelerează și amplifică daunele dincolo de capacitatea noastră de a o controla. „Se formează un cerc vicios. Cade sistemul alimentar, e urmat de cel politic și apoi de distrugerea mediului. Ar putea fi devastator pentru umanitate”, a zis Beard.

Dar acest model conceptual, oricât de înfricoșător, e incomplet. Care e evenimentul specific sau seria de evenimente care ar putea declanșa această spirală a morții? Există oare capcane ale morții sau mecanisme ucigașe? Gen un război nuclear? Sau o încercare eșuată de a schimba climatul prin geoinginerie?

Beard și echipa lui cred că sunt foarte aproape să ofere niște răspunsuri. Lucrează la un studiu care va încerca să descrie cât mai detaliat aceste mecanisme care ne-ar putea distruge. Studiul trebuia să iasă la sfârșitul lunii august. Acum, echipa lui speră că îl vor publica până la sfârșitul anului. Dar de fiecare dată când au impresia că e gata, detectează câte o lacună.



„Vrem să fim atenți la toate detaliile, altfel o să fie doar o altă teorie speculativă ușor de demontat, iar oamenii nu vor mai avea încredere în ce spunem. E foarte stresantă pentru noi toată presiunea asta”, a zis Beard.

Totuși, Beard nu-și permite să devină sentimental. Munca e prea importantă, iar persoanele care își fac griji de obicei zac în pat și se simt neputincioase. Dar, acum un an și jumătate, după ce s-a întors de la spital în urma unei operații pe cord, s-a simțit și el copleșit de emoții. (Doctorii îl avertizaseră.) „Am izbucnit în lacrimi când m-am gândit la acest colaps existențial”, a zis el în podcast. „M-a copleșit gândul la ce s-ar întâmpla cu copiii mei.”

Beard nu a fost întotdeauna implicat în domeniul științific. A terminat un master în filosofie și, înainte să se alăture Centrului pentru Studiul Riscurilor Existențiale, a lucrat ca cercetător politic pentru parlamentul britanic și câteva think-tank-uri. Dar consideră că misiunea Centrului face parte dintr-o lungă tradiție a științei de a explora apocalipsa.

A comparat munca lui cu cea a lui Carl Sagan pentru războiul nuclear. Oamenii s-au temut, încă de când au fost detonate primele bombe nucleare, în 1940, că acestea ar putea însemna sfârșitul omenirii. Dar nimeni n-a putut veni cu un scenariu științific credibil care să descrie cum s-ar putea întâmpla asta. Sagan a propus la începutul anilor 1980 că războiul nuclear va răspândi cenușă în atmosferă și va răci întreaga planetă, că nu vom mai putea cultiva nimic și vom muri de foame.

„Această teorie a stimulat schimbarea noastră de percepție asupra pericolului războiului nuclear”, a explicat Sagan. Pe măsură ce calculele lui Sagan au fost întărite de alți oameni de știință, adversarii Mikhail Gorbaciov și Ronald Reagan au schimbat termenii dezbaterii despre armamentul nuclear. Beard și colegii lui încearcă să facă același lucru cu schimbările climatice.

Dar nu toată lumea crede că scenariile despre extincție sunt o prioritate. „Deși e interesant să ne imaginăm asta, nu cred că e cel mai important subiect, pentru că vom avea probleme importante și înainte să se ajungă la asta”, a zis Steven Lade, un cercetător de la Centrul De Reziliență Stockholm.

Asta ne aduce la una dintre cele mai mari provocări din domeniul apocalipsei climatice: Nimeni nu a creat un studiu care să fie convingător cu adevărat. Există scenarii senzaționaliste precum cel efectuat de Breakthrough National Centre for Climate Restoration care avertizează că omenirea ar putea dispărea în 2050. „Deși există suficiente dovezi științifice că schimbările climatice vor reprezenta o amenințare tot mai mare pentru cei mai vulnerabili indivizi din societate și pentru ecosistemele globale, aceste consecințe sinistre nu sunt echivalente cu anihilarea vieții inteligente, așa cum susține raportul”, a argumentat Daniel Swan de la UCLA.

Apoi mai sunt articole – precum acesta din Vox – care estimează că nici măcar o creștere a temperaturii cu patru grade Celsius nu ar duce la extincția umanității, deși ne-ar îngreuna viața. „Merită să analizezi cele mai urâte scenarii, ba chiar să le scoți în evidență. Dar e important să ții cont de anumite concluzii științifice. Schimbările climatice n-o să ne omoare chiar pe toți”, a scris Kelsey Piper.

Beard e împotriva ipotezelor exagerate și nefondate. Dar știe că dacă ar utiliza doar cercetările limitate despre schimbările climatice, care s-au făcut până acum, nu vom avea o imagine clară a ororilor care ne așteaptă. Asta pentru că învățăm constant că modelele noastre conceptuale pentru prezicerea riscurilor cataclismice sunt incomplete.

A collage where a man's face is replaced with a forest fire.
Colaj de Lia Kantrowitz

Să luăm ca exemplu știința despre evenimentele meteorologice compuse, pentru care lumea încă nu e pregătită. „Sunt evenimente în care o combinție de factori au un impact enorm”, a explicat Jakob Zscheischler, om de știință la Universitatea Berna din Elveția. Asta s-a întâmplat în Rusia, în 2010, când un sistem de presiune ridicată și de lungă durată a dus la temperaturi record. Acestea s-au combinat cu solul extrem de uscat și au declanșat incendiile care au distrus recoltele rusești și au poluat fatal aerul. Au murit peste 50 de de persoane. „De multe ori subestimăm acest gen de evenimente. Unele apar doar în climate mai calde și nu ne gândim niciodată la ele”, a zis Zscheischler.

Evenimente precum cel din Rusia se pot întâmpla la scară planetară, pentru că aceste catastrofe se amplifică și se intensifică una pe alta.

„La un moment dat, când vom întrece prea mult limita, sunt mari șanse să ajungem la un punct culminant neașteptat”, a zis Lade.

Lade face parte din echipa de cercetători care a expus în 2018 un scenariu tulburător pentru viitor. Chiar dacă reușim să scădem temperatura planetei cu două grade Celsius, așa cum a stabilit acordul de la Paris, tot s-ar putea să ne confruntăm cu topirea ghețarilorși alte evenimente radical diferite de ce experimentăm astăzi.

Impactul potențial asupra oamenilor e greu de prezis: orașe mari de pe coastă, precum Miami sau Mumbai, ar putea fi inundate permanent; toată agricultura din Africa din zona Sub-Sahara ar fi în colaps; ghețarii din Himalaya, care furnizează apă pentru peste un miliard de oameni, s-ar putea retrage. Oricât de oribil sună toate astea, cercetătorii precum Lade tot nu cred că ne-ar șterge pe toți de pe fața planetei. „Mi se pare greu de crezut să se întâmple asta doar din cauza schimbărilor climatice”, a zis el. „Îmi imaginez că oamenii sunt suficient de rezistenți cât să supraviețuiască.”

Beard crede că Centrul de Reziliență produce niște cercetări fascinante și utile. Dar își face griji că mâncarea și sistemul natural și cel politic sunt mult mai fragile decât presupun acești cercetători. „S-ar putea să nu fie nevoie de o schimbare climatică devastatoare ca să declanșeze spirala morții pentru aceste trei sisteme”, a zis el.

Cu tot stresul de la jobul lui, te-ai aștepta ca Beard să fie furios, cinic și depresiv. Dar de fapt e o persoană plină de speranță.

„Asta nu e o poveste de groază pe care ne-o spunem ca să trăim palpitant. E o problemă reală. Și suntem aici ca s-o rezolvăm. Înțelegerea riscurilor și reacția la ele: așa putem păstra toate lucrurile bune pe care ni le-a oferit civilizația. Așa ne putem păstra călătoriile internaționale, tehnologia, mâncarea și multe altele”, a argumentat el.

Beard crede că suntem vulnerabili ca indivizi, dar asta nu înseamnă că suntem lipsiți de putere.

Geoff Dembicki e autorul cărții Are We Screwed? How a New Generation Is Fighting to Survive Climate Change.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
cercetare
Apocalipsa
oameni de stiinta
incalzire globala
Stiinta
extinctie
schimbari climatice
evenimente meteo