Știri

Am vorbit cu omul care se opune înregistrării cartelelor prepay, după tragedia de la Caracal

Belgienii s-au ales cu aceeași măsură după atentatele teroriste de la Bruxelles. La noi, ideea a revenit în mintea guvernanților după moartea Alexandrei.
14 August 2019, 11:49am
bogdan-manolea
Bogdan Manolea. Fotografie de Lucian Savluc via Flickr

Tragedia de la Caracal a reaprins discuția despre înregistrarea cartelelor pre-plătite în România. Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a lansat chiar joia trecută un proiect de ordonanță de urgență, care ar impune colectarea datelor personale ale utilizatorilor de cartele pre-plătite - nume, prenume, adresă, seria și numărul buletinului, precum și CNP-ul. Autoritățile ar avea acces la acestea doar când este apelat serviciul de urgență 112.

În nota de fundamentare a ordonanței sunt enumerate două argumente principale: identificarea și amendarea celor care sună în mod abuziv la 112 de pe cartele pre-plătite, precum și comunicarea imediată a adresei din buletin a apelantului, pentru o intervenție rapidă a autorităților într-o situație precum cea a Alexandrei Măceșanu.

După uciderea adolescentei, s-au înmulțit vocile care cer înregistrarea datelor utilizatorilor de cartele pre-pay, atât din presă, cât și din fruntea instituțiilor publice, explicând că o asemenea măsură ar fi salvat viața Alexandrei. Cu doar câteva ore înainte de a fi ucisă, fata a sunat la 112 de pe cartela pre-pay a lui Gheorghe Dincă. Dacă exista o asemenea ordonanță, polițiștii ar fi fost conduși direct la adresa sa din buletin. Totuși, nu poți să nu iei în considerare că ucigașul avea în continuare opțiunea de a cumpăra o asemenea cartelă printr-o „săgeată”, dacă știa că urma să comită o infracțiune și înregistrarea datelor cumpărătorilor era literă de lege și-n România.

De altfel, nici nu știm dacă Dincă și-a cumpărat singur cele trei cartele pe care le-au găsit anchetatorii - primul număr a fost folosit de Alexandra pentru a cere ajutor la 112, de pe al doilea au fost contactați părinții ei, la o zi după dispariția adolescentei, iar de pe al treilea a fost sunat bunicul Luizei Melencu, fata dispărută în aprilie, după ce a luat o mașină de ocazie spre Caracal.

Practic, nu ai cum să știi dacă o asemenea ordonanță i-ar fi salvat viața Alexandrei. Ar fi avut însă o șansă reală, dacă polițiștii ajungeau în mai puțin de 19 ore la adresa lui Dincă. În primele zile după uciderea adolescentei, reprezentanții Poliției au aruncat vina în curtea celor de la STS pentru că nu au reușit să localizeze apelul la 112. Însă, o anchetă Libertatea arată că din corelarea informațiilor furnizate de Alexandra cu harta celor de la STS rezultă că polițiștii aveau de verificat doar 40 de case de la marginea orașului Caracal. Ceea ce nu au făcut, preferând să efectueze percheziții la adresele indicate de interlopul Remus Rădoi, care i-a trimis pe polițiști în curțile rivalilor din clanul Oacă.

Proiectul de OUG inițiat de către ministerul Comunicațiilor este deja a șasea încercare de a introduce obligativitatea înregistrării datelor utilizatorilor celor 9,9 milioane de cartele pre-plătite active din România. În 2014, o lege asemănătoare a fost declarată neconstituțională de către judecătorii CCR.

Cei care au sesizat atunci Avocatul Poporului și au făcut-o și în cazul ultimului proiect de OUG sunt Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI), împreună cu Centrul pentru Inovare Publică și APADOR-CH. I-am cerut directorului executiv al ApTI, Bogdan Manolea, să-mi explice de ce se plasează împotriva acestui OUG și ce riscuri implică.

VICE: Care sunt problemele acestei ordonanțe care v-au determinat să cereți intervenția Avocatului Poporului?
Bogdan Manolea: Am cerut asta pentru că se propune o ordonanță de urgență pentru reglementarea înregistrării cartelelor pre-pay. E o problema unde deja avem o decizie a Curții Constituționale (CCR), care ne arată că printr-o asemenea măsură se limitează drepturi fundamentale. Articolul 115 din Constituție spune că nu poți să dai o ordonanță de urgență pe o asemenea temă. Deci, dacă Guvernul ar dori sa reglementeze în orice mod subiectul înregistrării obligatorii de cartele pre-pay, trebuie să o facă prin lege și să parcurgă procesul legislativ normal.

Cu ce este diferită această ordonanță de ultimele șase încercări ale legiuitorilor de a introduce obligativitatea colectării datelor personale ale cumpărătorilor cartelelor pre-plătite?
Este prima încercare care introduce această obligativitate exclusiv pentru scopurile îmbunătățirii serviciilor 112. Cele de până acum erau axate pe necesitatea colectării datelor pe subiecte care țineau de depistarea actelor de terorism ori a altor infracțiuni.

De ce înregistrarea datelor personale ale utilizatorilor de cartele pre-plătite pentru așa-zisa îmbunătățire a serviciului de urgență 112 este o măsură disproporționată?
Scopul colectării mai multor date nu poate fi îmbunătățirea sistemului de urgență. Pentru că atunci am colecta toate datele posibile pentru îmbunătățirea sistemului. Din câte deduc, din textul propunerii și al notei de fundamentare, de fapt sunt două scopuri total distincte pentru a cere înregistrarea datelor: amendarea celor care sună în mod abuziv și de ajutorul de la serviciul 112 când suni la ei.

În primul caz, această măsură nu este o soluție dovedită. Numărul de apeluri abuzive ne plasează chiar la jumătatea țărilor UE. Pe de altă parte, nu aveam nicio informație referitoare la cele peste 250 de mii de apeluri abuzive provenite în primele șase luni de la utilizatori cu abonament - câte amenzi s-au dat și ce efect au avut.

Cum am putea să colectăm date despre utilizatorii cartelelor pre-plătite fără să le încălcăm dreptul la viața privată garantat de Constituție?
Deciziile CEDO, CCR și GDPR ne dau răspunsul, împreună cu un audit cu privire la soluțiile de date personale, care este cerut și de articolul 35 din GDPR. Personal, eu estimez că cea mai simplă și eficientă soluție este consimțământul, iar datele trimise sa nu fie cele din buletin, ci cele pe care fiecare le consideră necesare.

Mai important e să știe că sunt Ion Popescu, nu că în buletin mă cheamă Rică Venturiano. Nici că adresa din buletin este strada Speranței, dar de fapt eu stau pe strada Cimitirului.

Poate mai important pentru serviciile de urgență este că sufăr de o boală cronică, precum diabet sau epilepsie. Ori poate eu vreau ca autoritățile să știe asta despre copilul meu, care nu este deținătorul cartelei pre-pay ori pentru un bătrân pe care-l am în tutelă.

Acest proiect de ordonanță vine în urma tragediei de la Caracal. Ar fi prevenit o asemenea ordonanță crima de la Caracal?
Îmi permit să nu fac afirmații cu privire la detalii pe care nu le cunosc. Dar dacă o persoană decide să se ascundă, pentru că e infractor sau din alte motive, atunci o va putea face indiferent de ce metode de înregistrare inventăm. Ar putea să dea date false, căci găsim pe internet atâtea CNP-uri, sau să trimită pe altcineva, o așa-numită săgeată, să-i cumpere o cartelă. Ori ar putea să profite de pe urma unor erori tehnice, pe care le găsim menționate și-n raportul 112. De exemplu, atunci când apelul e inițiat pe un număr care nu se află în aria de acoperire a rețelei de telefonie mobilă în care a fost activat serviciul, dar trece printr-un turn al unei alte rețele, cei de la 112 nu primesc nici măcar numărul de telefon al apelantului.

Sunt tragedii precum cea de la Caracal o poartă folosită de legiuitori pentru a limita drepturi și libertăți cetățenești prevăzute de Constituție?
Ceea ce putem nota - din păcate - este că tragedii similare au dus la măsuri de limitare a unor drepturi și libertăți și în alte țări - de la Patriot Act în SUA până la măsurile luate după atentatele teroriste din Franța și introducerea obligativității înregistrării cartelelor pre-pay după atacuri similare în Belgia. Toate aceste măsuri sunt trecute pe repede-înainte, bazându-se pe reacția viscerală a unei părți din populație.

Ce le răspundeți românilor care cred că un sistem de colectare a datelor personale ale utilizatorilor de cartele pre-plătite ar putea să prevină o tragedie precum cea de la Caracal?
Fiecare crede ce dorește și face ce dorește cu datele sale personale. Nimeni nu trebuie să se justifice pentru asta. Tocmai de aceea, susțin un sistem în care datele sunt trimise voluntar prin aplicația 112, la cumpărarea unei cartele ori într-un alt mod. Practic, cea mai bună soluție este cea în care fiecare decide exact ce vrea să facă cu datele sale.

De ce 22 de state europene, inclusiv țări precum Franța, Germania și Belgia, au legi care obligă operatorii să colecteze datele personale ale utilizatorilor de cartele pre-plătite, dar acest lucru nu se poate întâmpla în România?
N-am făcut o analiză comparativă exhaustivă pentru a da un răspuns perfect. Pot doar să văd unele indicii - de la faptul că numărul utilizatorilor pre-pay este mult mai mic, scopul colectării datelor este mult mai strict și de interes înalt, până la aspecte legate de legislația specifică, care nu este lacunară, așa cum s-au dovedit propunerile de până acum.

În 2014, în cadrul conferinței „Ce au voie serviciile secrete să facă” v-ați întrebat dacă e acceptabil să supraveghem întreaga societate pentru a-l prinde pe X sau pe Y. E această întrebare în continuare valabilă?
Eu cred că întrebarea este validă și va fi mult timp de acum încolo. Pentru a reduce la absurd argumentul, avem toată tehnologia pentru a colecta la naștere o mostră din ADN-ul fiecărui nou-născut și pentru a o depozita într-o bază de date, la care statul poate să aibă acces pentru a rezolva orice problemă, așa cum crede de cuviință. De la infracțiuni, contravenții, procese de paternitate până la dispariție. Dar vrem asta? Unii s-ar putea să zică da, alții s-ar putea să se sperie și să argumenteze că nici măcar Ceaușescu nu a fost atât de perfid. Fiecare om va da un răspuns diferit, în funcție de ce-l face să se simtă confortabil.

Însă, momentan, răspunsul la nivelul societății este dat de convențiile cu privire la drepturile omului, semnate de toate națiunile civilizate, care recunosc că o astfel de măsură ar îngrădi dreptul la viață privată a individului. Iar, fără un asemenea drept, nu există libertate de exprimare reală.

Editor: Iulia Roșu

Publicitate