10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui luptător de MMA

Andreas Kraniotakes este absolvent de doctorat, autor de cărți de copii și campion la categoria grea la German MMA Championship (GMC).

Sub numele de ring „Big Daddy”, bărbatul în vârstă de 36 de ani a început să se antreneze și să participe la competiția de Arte Marțiale Mixte (MMA) în 2009. Acum, Kraniotakes este unul dintre miile de luptători profesioniști de MMA din lume, într-o industrie care a ajuns o afacere multimiliardară datorită succesului global al Ultimate Fighting Championship (UFC).

Am vorbit cu Kraniotakes ca să aflu dacă îi place să-și bage în spital oponenții, cum se simte să fii făcut knock out și dacă merită să-ți iei pumni în față pentru bani.

VICE: Ai devenit luptător de MMA doar ca să te poți bate legal?
Andreas: Chiar dacă așa ar sta lucrurile, ar fi chiar așa de rău? Dacă cineva vrea să se bată, să apeleze la artele marțiale poate fi o eliberare bună. Pe mine m-a ajutat să învăț mai multe despre mine, cum aș reacționa într-o situație extremă, cum ar fi atunci când îți iei knock out. Mulțumită MMA, am învățat că eu continui să înaintez chiar dacă zac pe jos.

Cum e să rupi falca cuiva?
Nu am făcut-o încă – fracturile de falcă nu sunt chiar atât de comune. Purtăm protectii dentare adecvate, deci ar trebui să faci ceva foarte grav ca să spargi gura cuiva. Leziunile traumatice cerebrale sunt totuși leziuni de Knock Out clasice. Am învinețit niște ochi și am spart câteva nasuri – scot un sunet oribil. Și adesea provoc leșinul oamenilor pe care îi strâng de gât dacă nu semnalizează îndeajuns de rapid. Majoritateaa strânsorilor blochează rezervele de aer și sânge, și atunci ți se oprește sistemul și leșini. Dacă-i dai drumul, totuși, oponentul își revine rapid. În afară de astea, leziunile se rezumă în mare la tăieturi și julituri.

Te bucuri când ieși victorios și bagi pe cineva în spital?
Mereu te simți bine după o victorie, dar nu te bucuri de răni. Am văzut multe lupte la viața mea, dar nu și o situație în care cineva s-a bucurat de rănile teribile pe care le-a provocat persoanei care zace pe jos in fața lui.

Sunt luptătorii MMA ca tine o tință de recrutare pentru grupuri criminale?
Nu am auzit niciodată de cineva care să recruteze activ, dar bineînțeles că am avut de a face cu gangsteri în ring. Cred ca e mișto că ai genul ăsta de oameni care se antrenează la sala de sport odată cu polițiștii, avocații și studenții la biologie.

Indiferent de trecuturile noastre, cu toți urmăm același cod etic – nu este vorba doar despre a bate arbitrar pe cineva. S-ar putea să pară aleatoriu și fără nicio noimă, dar nu e cazul în timpul antrenamentului sau într-o luptă. Bineînțeles că sunt unii atleți care-și varsă agresivitatea personală în timpul unui meci, dar nu sar niciodată calul. Cu toții am fost de acord cu ce tipuri de lovituri, pumni și tehnici sunt acceptabile, și care nu. Când sunt într-o strânsoare, de exemplu, sunt de acord să las pe cineva să mă sugrume, dar nu să mă sufoce.

Este adevărat că marea majoritate a luptătorilor MMA sunt de extremă dreapta?
Observi un întreg amalgam în ring. Avem și câțiva idioti printre noi, dar și oameni foarte inteligenți. Dacă ești într-o zonă cu mulți neo-naziști, cu siguranță că vor veni câțiva și la sală. Dar n-aș putea să-ți spun câți sunt în acest sport. Am un trecut de nomad, și totuși nu am fost niciodată discriminat la evenimente MMA. Este un sport competitiv; ideologiile politice nu contează. Dacă cineva ar purta simboluri provocatoare, nu ar avea voie să intre la evenimentele unde lupt.

Merită să-ți iei constant pumni în gură pentru bani?
Nu – nu merită pentru bani. Pot supraviețui cu cât fac acum, dar dacă aș fi măcar jumătate la fel de bun la box, aș câștiga de cinci ori mai mult. Dacă cineva se apucă de MMA pentru bani, și-au ales sportul competitiv greșit. O faci pentru că îți place să lupți, nu pentru că iubești sportul.

Cât de praf îți este corpul?
Este destul de ok pentru cineva care face sport competitiv de zece ani. Facem diferența dintre vârsta actuală și cea reală în ring. Este o diferență între cineva care doar ce a început la 30 de ani, și cineva care are 30, dar deja are la activ 40 de lupte. Și un luptător caruia îi place o bătaie bună și poate să și-o ia ca lumea și are o vârstă mai înaintată în ring decât alții. Boxerii de categoria grea sunt la capacitatea maximă pe la finalul anilor treizeci, așa că voi renunța când nu voi mai putea face față băieților și nu mă voi mai putea perfecționa.

Cum te-a afectat să ți-o iei la cap de atâtea ori?
Dacă fac mult sparring, observ că în zilele următoare mi-e mai greu să gândesc decât de obicei.

Cum se simte să primești knock out?
Nu prea simți multe. Se întunecă și apoi te trezești cu o amnezie parțială. Prima oară când mi-am luat knock out, m-am dus la arbitru și l-am întrebat dacă am câștigat. Habar nu aveam ce se întâmplase. Mai apoi, când am văzut videoclipul, am realizat că nu mai eram în gardă și m-am dus direct în pumnul adversarului. Am văzut de asemenea luptători care-și recăpătau cunoștiința și întrebau când începe lupta.

Lupți mai bine când ești agresiv?
Cred că oamenii – indiferent de statutul social, sex sau origine – sunt în mod natural agresivi. Și când nu avem o modalitate de eliberare a acelei agresivități, poate duce la probleme. Adrenalina îi acaparează pe unii oameni care ajung să rânjească și să urle în cușcă. Îi ajută, dar pe mine nu. Luptele noastre durează de la trei până la cinci minute dacă nu sunt lupte pentru titlu, un timp cam indelungat să rămâi furios. Dacă cineva se comportă așa preț de două minute întregi, e terminat. Nici nu mai trebuie să-l mai lovesc – pot să-l fac praf imediat. Agresivitatea oarbă și necontrolată face un adversar ușor de bătut.

Articolul a apărut inițial pe VICE DE.