FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Șase modificări penale care ar putea să-i scape de închisoare pe corupții din România

Am întrebat un expert anticorupție cât de grave sunt schimbările la Codul penal făcute de PSD.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
Fotografie de Andreea Alexandru / Mediafax Foto

N-au trecut nici măcar două săptămâni de la condamnarea cu executare a lui Dragnea, că PSD-iștii deja au început modificarea în forță a Codului Penal. După trădarea lui Tăriceanu, care a refuzat să gireze o modificare a codurilor prin ordonanță de urgență, lui Dragnea nu i-a rămas decât să apeleze la vechea lui unealtă, Florin Iordache.

Astfel, ieri, în timpul unei ședințe ce a durat aproape cinci ore, comisia Iordache a dezincriminat parțial abuzul în serviciu pe scheletul unei propuneri venite chiar de la Ministerul Justiției, a dezincriminat total infracțiunea de neglijență în serviciu și a modificat infracțiunile de mărturie mincinoasă, favorizarea infractorului, darea de mită și cumpărare de influență.

Publicitate

Pe lângă Iordache, vedetele zilei au fost Marton Arpad, de la UDMR și Eugen Nicolicea, juristul minune al PSD-ului. Majoritatea celorlalți PSD-iști din comisie n-au făcut decât să voteze cuminți ce li s-a ordonat (poate cu excepția Oanei Florea, care a mers mai departe decât colegii ei și a propus dezincriminarea completă a abuzului în serviciu), în timp ce Opoziția s-a dovedit pur și simplu neputincioasă.

În ciuda numeroaselor argumente pe care cei din USR și PNL le-au adus împotriva noilor modificări, când se ajungea la vot, din microfonul lui Iordache se auzea ba „doar 6-7 voturi împotrivă, amendamentul PSD e adoptat”, ba „doar 6-7 voturi pentru, amendamentul USR-PNL e respins”.

Propunerile de modificare a Codului Penal au trecut astăzi de Senat și, până la sfârșitul săptămânii, ar trebui să ajungă și-n Camera Deputaților, camera decizională. Dacă totul merge conform planului PSD-ist, multe dosare penale ale politicienilor se vor complica peste noapte. Pentru a înțelege mai bine impactul pe care-l vor avea aceste noi modificări ale Codului Penal, am stat de vorbă cu experta anticorupție Laura Ștefan.

Dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu

Noua definiție a abuzului în serviciu, adoptată ieri de comisia Iordache, arată-n felul următor:

„Fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu reglementate expres, prin legi, ordonanțe de guvern sau ordonanțe de urgență, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea atribuțiilor astfel reglementate, a unor dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de guvern sau ordonanță de urgență, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit și prin aceasta cauzează o pagubă certă și efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă.”

Publicitate

Practic, dacă această nouă definiție va reuși să devină lege, infracțiunea se va referi de acum încolo doar la abuzurile în serviciu cu folos patrimonial, adică cele în urma cărora făptașul a beneficiat de niște foloase materiale/financiare concrete, arată Laura Ștefan.

Foloasele nepatrimoniale, cum ar fi obținerea unei distincții sau foloase politice nu vor mai fi acoperite de definiția infracțiunii, mai ales dacă ținem cont că, tot ieri, comisia Iordache a hotărât abrogarea articolului 13^2 din legea 78/2000, care spunea că „infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.”

Pe lângă problema eliminării foloaselor nepatrimoniale, noua definiție restrânge și grupul celor care trebuie să beneficieze de foloasele materiale pentru ca abuzul în serviciu să fie considerat infracțiune: funcționarul public ce a comis fapta, afinii (rudele prin alianță) sau rudele sale de până la gradul doi. Dacă beneficiarul e un terț sau rudă de gradul trei (un unchi sau un nepot), răspunderea penală dispare.

Ce dosare penale sunt afectate de schimbările de la abuzul în serviciu

Acum, probabil te întrebi ce dosare importante va afecta această definire restrictivă a abuzului în serviciu. De exemplu, în funcție de motivarea pe care o va publica Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman, în care Dragnea a fost condamnat la trei ani și șase luni cu executare în primă instanță, e posibil ca șeful PSD să scape.

Momentan știm doar cât a fost paguba - puţin peste 100 000 de lei - dar încă nu știm ce fel de foloase au fost obținute în urma săvârșirii infracțiunii de instigare la abuz în serviciu.

Publicitate

În comunicatul DNA se spune despre Liviu Dragnea că „ar fi obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”. Nu știm natura folosului momentan, pentru că nu e specificată nici în sentință, trebuie așteptată și motivarea curții.

De asemenea, nu știm exact pentru cine a fost obținut. Dacă folosul e material și a fost obținut pentru Dragnea însuși sau o rudă/afin de până în gradul doi, șeful PSD rămâne condamnat. Dacă folosul a fost nepatrimonial și beneficiarul a fost un terț (partidul, de exemplu), Dragnea scapă de pușcărie potrivit noii definiții. Cel mai probabil e al doilea scenariu, mi-a arătat Laura Ștefan:

„S-a susținut că există o pagubă, reprezentată de faptul că a plătit statul acele sume de bani, dar folosul nu cred că era unul de natură patrimonială. Dacă nu era de natură patrimonială în acuzație, prin noua definiție a abuzului în serviciu, evident că se dezincriminează fapta aceea. Dacă a fost trimis pe Codul Penal, anterior în Cod nu se vorbea de folos, se vorbea doar de pagubă sau de vătămare. Aici e cheia acestui articol.”

Favorizarea infractorului

Potrivit unei modificări făcute ieri la articolul 269 din Codul Penal, favorizarea infractorului săvârșită de un membru de familie sau afin până la gradul doi nu se pedepsește. În ciuda criticilor venite din partea Opoziției și a activiștilor anticorupție, Laura Ștefan nu crede că această modificare e foarte gravă:

„Oricum membrii de familie aveau o situație privilegiată.”

Publicitate

O altă modificare controversată a fost cea conform căreia „emiterea de acte normative nu poate constitui infracțiune de favorizare a infractorului”. Aici, Laura Ștefan crede că e o schimbare absolut firească, de bun simț, în acord cu deciziile CCR.



Compromiterea intereselor justiției

Comisia Iordache a adoptat ieri un nou amendament și la articolul 277 din Codul Penal, propus de Marton Arpad de la UDMR, prin care funcționarii publici ce se referă la o persoană suspectată sau acuzată (dar necondamnată definitiv) ca și cum aceasta ar fi fost condamnată vor risca între șase luni și trei ani de închisoare. Funcționar public poate fi oricine lucrează la stat: judecători, procurori, polițiști, miniștri, președinți sau primari. Totuși, declarația lui Iohannis despre „niște penali” nu va intra sub incidența unei astfel de prevederi, pentru că președintele beneficiază de imunitate și se va considera că o astfel de afirmație a avut caracter politic, spune Laura Ștefan.

Experta anticorupție crede că dreptul suspectului de a beneficia de prezumția de nevinovăție e extrem de important și nu poate fi negociat, dar nu vede rostul unei răspunderi penale în acest caz:

„Există posibilitatea de a cere despăgubiri civile. Până la penal mai sunt niște forme de răspundere: civilă, disciplinară, contravențională.”

Eliminarea neglijenței în serviciu

Tot ieri a fost abrogat în totalitate articolul 298 din Codul Penal, care incrimina neglijența în serviciu. Fapt care va închide toate dosarele instrumentate pe neglijență, spune Laura Ștefan:

„Unde se va putea dovedi intenția, nu se va mai putea pune în discuție răspunderea penală. Cel mai frecvent exemplu e cel din sectorul medical. Trebuie văzut dacă nu cumva există alte infracțiuni, de sine stătătoare, pentru că și neglijența și abuzul erau niște infracțiuni coș - dacă nu aveai alte infracțiuni mai specifice pe care să le folosești, puteai merge în direcția aceasta. Dar dacă ai alte infracțiuni mai clar definite, mai specifice, atunci ele ar fi trebuit aplicate cu prioritate.”

Publicitate

Redefinirea grupului infracțional organizat

Comisia Iordache a modificat ieri și definiția „grupului infracțional organizat”. Potrivit noii definiții, pentru a fi considerată astfel, o grupare „trebuie să se constituie în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”. Totodată, acesta nu se poate constitui ocazional și trebuie să aibă continuitate și o structură clară ca să intre. În opinia Laurei Ștefan, e normal să nu fie considerată grup infracțional organizat o grupare constituită ocazional, dar nu știe dacă e ok introducerea beneficiilor financiare în definiție:

„Nu știu dacă e ok să restrângi la material. Poate oamenii sunt nebuni și vor doar să omoare alți oameni. Adică ce, ăștia nu sunt grup organizat?”

Pedepsirea mituitorului dacă nu face denunțul în decurs de un an

Potrivit unui amendament la articolul 290 propus de CSM și preluat de PSD, „mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârşirii acesteia”. Practic, dacă n-are grijă să toarne la timp, adică în decurs de un an, denunțătorul nu mai scapă de pedeapsă, cum se întâmpla până acum. O modificare care riscă să afecteze multe dosare, pentru că nu se vor mai înghesui atâția oameni să facă denunțuri dacă știu că există riscul să nu scape de pedeapsă. În viziunea Laurei Ștefan, legislația actuală e totuși prea generoasă cu mituitorii:

„Nu e ok să stai liniștit până când începe o anchetă împotriva ta și atunci să începi să declari diverse lucruri de acum 10 ani. Trebuie să fim realiști, că nici textul de acuma nu era dincolo de critică. Important e să fie o durată rezonabilă, să nu poți folosi acest atu la nesfârșit. Un an e cam puțin, ce să zic, dar e o decizie care stă în mâna puterii legiuitoare, aici nu ai ce să faci. Un om care e onest se poate hotărî într-un an dacă să se ducă sau să tacă. Dacă sunt circumstanțe care-l împiedică, acele circumstanțe ar putea fi luate în calcul. Într-adevăr, formularea aceasta nouă nu prea lasă loc pentru astfel de situații.”

Traficul de influență fără intervenție

Și traficul de influență a fost modificat ieri pentru a-i avantaja pe anumiți inculpați. Astfel, conform noii definiții, promisiunea că-ți vei folosi influența pentru a interveni pe lângă un funcționar public trebuie să fie urmată și de intervenția propriu-zisă pentru ca infracțiunea să fie considerată trafic de influență. Eugen Nicolicea a justificat ieri modificarea susținând că cei care pretind că au influență dar nu intervin nu vor scăpa nepedepsiți, ci vor fi trimiși în judecată pentru înșelăciune. Justificarea lui Nicolicea e contrazisă de Laura Ștefan:

„Nu-i acoperit de înșelăciune. La înșelăciune trebuie să am și folos și pagubă. În partea cealaltă, la traficul de influență, nu am cele două informații, am doar beneficiul material pe care-l obține Georgel. Sau hai să spunem că e parțial acoperită, dar nu full. Promisiunea neurmată de intervenție schimbă multe, pentru că-n majoritatea cazurilor nu era urmată de intervenție. Omul zicea «dă-mi și o să-l conving pe Georgel» și de fapt nu-l convingea. De exemplu, dacă știi că urmează să se ia o decizie și te duci și spui «dă-mi mie bani, că o să-l conving eu pe ministrul X să facă nu știu ce». Ministrul oricum avea de gând să facă lucrul respectiv. Deci ăsta e cazul tipic de trafic de influență, neurmat de punerea în practică a exercitării de influență. Omul nu va ști niciodată. Probabil vor pica dosare pe bandă rulantă.”