Am vorbit cu Dana Marijuana despre începuturile hip hop-ului românesc și relația cu La Familia

Dana Marijuana a avut o carieră scurtă, dar cu un impact puternic. Nu a fost singura rapperiță din România, dar e de departe cea mai cunoscută. Asta cu toate că a scos doar un singur album și câteva single-uri. Și impactul ei nu se rezumă doar la fanii de rap. Orice om care are un interes vag în muzica românească știe foarte bine cine-i cea mai fidelă fată. Din păcate, prea puțin îi știu povestea.

După ce a încetat colaborarea cu La Familia, acum mai bine de 18 ani, nu a mai scos nimic memorabil. Și de cele mai multe ori oamenii își fac o părere despre ea din aparițiile la emisiunile mondene și în presa de scandal. O imagine care aproape întotdeauna e distorsionată de cerințele editoriale ale acestor instituții media. Adică mult scandal și prea puține facts.

Acum s-a decis să dea totul pe față și să-și spună povestea. Pregătește împreună cu Andrei Ruse, fondatorul editurii Hyperliteratura, o biografie care urmează să apară în septembrie. Pentru a strânge fonduri, editura a dat startul unei campanii de crowdfunding, unde poți să comanzi deja „prima carte despre istoria hip-hop-ului românesc”. Cu ocazia asta am zis să văd ce mai face cea mai fidelă fată, cum de s-a băgat în muzică la 14 ani, ce s-a întâmplat de fapt între ea și La Familia și ce sfaturi are pentru tipele care vor să intre în rap:

VICE: Cum de te-ai apucat de rap așa devreme?
Dana Marijuana: Nu m-am gândit niciodată că o să mă apuc de rap. A fost un trend atunci, un val de muzică care se dădea pe sub mână și ajungea în casele românilor. Dar foarte puțini aveau rap. Doar ăia care aveau părinți în străinătate puteau să primească niște casete de genul ăla. Apoi se tot pasau între prieteni, le multiplicam cum puteam, unii de la alții. Eu m-am regăsit total în lumea rap-ului. Și acum când o ascult îmi bate inima mai tare. Are ritmul bătăilor inimii. Întotdeauna comparam hip-hop cu tic-tac. Mi s-a părut că avea și un mesaj mai real și mai original decât restul. Mai ales pentru că era creat în afara țării noastre. Și l-am adus și la noi.

Erai singura care băga rap pe atunci? Prietenele tale ce ziceau de asta?
Da, eram singura pe atunci. Apoi au apărut Ganja și Honey. Să fiu sinceră, am avut mai puține prietene pe atunci. Aveam mai mulți prieteni. Din partea lor am avut numai susținere.

Ai tăi au fost îngrijorați când te-ai apucat?
Erau plecați din țară. Ideea e că atunci când s-au întors a fost un pic mai greu. Nu prea au acceptat. Adică acceptau și nu acceptau. Aveam mai multe discuții în casă. Dar fata rebelă din mine spunea că trebuie totuși să fac asta.

Te-au influențat tipe care cântau rap din străinătate?
Da, mi-a plăcut foarte mult Da Brat. Dragoș de la B.U.G. Mafia mă compara cu ea. Apoi am ascultat-o și mă vedeam la fel ca ea. O tipă strong și îndrăzneață.

Ce amintiri ai legate de primele înregistrări?
Emoții foarte, foarte mari. Nu știam exact ce să fac. A trebuit să mă transpun în niște stări. Niște stări în care intrasem pentru prima oară. Mi-era frică, pur și simplu. Pentru că mă gândeam că poate nu o să iasă bine. Făceam tot posibilul să înregistrez cât mai bine. Să pot transmite ce vreau să zic cât mai bine.

Dar de la primele concerte?
Primul concert a fost chiar la lansare. Îți dai seama că primul concert a fost tot cu mari emoții. De astea nu am scăpat. Și acum dacă am un concert simt foarte multe emoții. Ideea e că acum știu să mi le controlez. Dar atunci, la primul concert, îmi amintesc că m-am și încurcat la un moment dat. Când ai emoții foarte mari și lumea se concentrează la tine există posibilitatea de a avea un blank în minte și de a nu-ți aminti versurile. Dar dacă mai ai ajutor de pe scenă, te ajută ceilalți și treci peste. Sau te ajuți dacă zici „două-una”, nu ai încotro!

Cum a reacționat publicul când a văzut o tipă pe scenă?
Oriunde am fost am avut succes. Eu oricum sunt o persoană comunicativă. Atunci când cânți de fapt comunici și atunci publicul te percepe ca pe prietenul lor sau ca pe cineva apropiat lor.

Bine, am avut și experiențe și reacții mai negative, că așa e întotdeauna. Dar le-am făcut față cu brio. Adică am avut oameni care strigau: „Ce, mă, tu, aia de pe scenă, de ce cânți?”. Atunci i-am invitat să-și arate talentele în fața tuturor. Dar nu să decid eu pentru persoana respectivă, ci să decidă publicul.

Tu ce părere ai că în perioada respectivă femeile erau „curve” și „pe interes” în versurile din rapul românesc?
Păi eu cred că treaba asta e actuală și în ziua de azi. Bine, am observat că nu numai la femei era treaba asta. Și bărbații sunt făcuți la fel. În rap nu era neapărat vorba de „curvă” ca o femeie pe care o plătești. Era vorba despre „curvă” ca și caracter. Adică femeile care sunt pe interes și fac băieții din vorbe și se folosesc de mrejele lor ca să-i păcălească. Asta era ideea. Și asta există și astăzi. Și am observat că asta există și la bărbați. Sunt și curve bărbați.

Cum ai compara experiența de a colabora cu B.U.G. Mafia și cu La Familia?
Păi B.U.G. mi-au rămas și o să-mi rămână în suflet pentru totdeauna. Sunt ca frații mei. Niște persoane pe care îi am la suflet. Am un respect uriaș față de ei. Îmi plec capul în fața lor. Despre La Familia nu pot să spun decât că am foarte multe regrete și păreri de rău. Mi-ar fi plăcut să fie altfel. Nu o spun numai eu. O spun și alți artiști care au colaborat cu ei. Știi că lumea zice că „banii i-au schimbat”. Nu-s de acord cu asta. Dacă ai un caracter bun, nu ai cum să te schimbi. Cu bani sau fără bani ai aceeași părere, pe care nu o poți schimba niciodată. Omul e om, iar neomul va fi neom tot timpul.

Ai zis că lucrurile au început să se deterioreze de la bani. Crezi că au profitat de tine pentru că erai femeie sau pur și simplu așa se practica pe atunci?
Ideea e că nu a plecat de la bani. Problemele au început pentru că m-au mințit. Știam că e ceva în neregulă. Și așteptam de la bunul Dumnezeu să aflu cu adevărat ce se întâmplă, ce-mi ascund. La un moment dat am aflat, de la niște surse sigure, și atunci am luat hotărârea să ne despărțim. M-am simțit înșelată și asta m-a făcut să mă retrag. Cam se practică treaba asta, dar nu cu toată lumea. La urma urmei, ăia care au fost oameni au rămas oameni, care nu, așa au rămas.

Ai spus că vorbele lor ți-au provocat depresii. Ăsta a fost motivul pentru care te-ai lăsat de muzică o perioadă?
Nu numai vorbele lor. Ideea e că s-au strâns mai multe. Pe lângă cearta cu ei, au fost și multe dintre chestiile care au apărut în presă. Aici vorbim despre televiziuni, reviste, ziare, absolut tot. Au fost și probleme cu casa de discuri. Apoi am lucrat la MCM, un post de televiziune, unde iar nu erau lucrurile în regulă. Eu m-am îndrăgostit și în momentul ăla am vrut să mă gândesc și la mine. Așa m-am detașat de lumea rapului. Toate chestiile astea adunate au fost ca un fel de șoc mental și sentimental.

Părinții nu mă înțelegeau, dar nici nu știau prin ce am trecut, pentru că erau plecați. Acasă nu erau lucrurile așa cum trebuiau să fie. Au crezut că o să mă sinucid, apoi m-au internat și aia a fost.

Și Honey a declarat că a fost țepuită de La Familia. Mai știi și alte tipe care au trecut prin experiențe asemănătoare?
Mai era una, dar nu mai știu cum o cheamă. A colaborat Puya cu ea și am înțeles că nici ei nu s-au înțeles. Kami o cheamă. Ca o mică paranteză, eu la un moment dat am început să mă duc la multe târguri prin țară. Mi-era dor de oamenii de prin țară. Mergeam cu bijuteriile mele făcute manual la diferite târguri să mă întâlnesc cu lumea și să revăd locurile în care am fost când am cântat. Pe parcursul acestor călătorii, m-am întâlnit cu oameni care veneau la mine și se plângeau din cauza lui Puya. Ba că s-a dat la femeia cuiva, ba că și-a luat bătaie, ba că ce ne-a făcut și ce ne-a păcălit. Eu nu am auzit nimic pozitiv de Puya.

Ai mai vorbit cu băieții de la La Familia de atunci? Ce le-ai transmite acum?
M-am mai întâlnit o dată cu Sișu pe la ceva emisiune. Și cred că m-am văzut cu Puya pe stradă la un moment dat. Din punctul meu de vedere îi salut și tot îi respect. Dar știi cum e, cu o anumită limită. Apropo de comparația cu Mafia, pentru Mafia am sufletul infinit. Din partea unei prietene, sore, cum vor ei să mă ia. Dar pentru La Familia nu pot să zic decât că am avut o colaborare și atât. Mi-au lăsat un gust amar. Era mai bine să fie dulce.

Știi cum e, ei nu prea aduc aminte de perioada aia. Și am înțeles că nici în concertele lor nu prea aduc aminte de Marijuana. Și se feresc foarte mult de Marijuana. Și de amintirea ei. Consider că sunt un fel de fantomă care-i urmărește. Nu aș fi vrut să fie așa.

Ce regreți cel mai mult din perioada aia?
Absolut nimic. Și bunele, și relele, toate informațiile care au ajuns la mine și pe care le-am transmis. Nu regret nimic pentru că sunt de părere că am învățat foarte mult. A fost o înălțare pentru mine. Toată suferința prin care am trecut nu face nimic altceva decât să mă înalțe spiritual.

Te-ai simți vreodată discriminată în lumea rapului pentru că ești femeie?
Sub nicio formă. Chiar am considerat că sunt respectată de către băieți. În lumea lor, nu am avut interese personale față de nimeni. Nu conta din ce zonă sunt sau dacă unul era mai înalt, mai scund, cu ce e îmbrăcat sau cu ce nu e îmbrăcat. Eu i-am susținut în continuare și ei au făcut la fel cu mine.

După ce ai rupt legătura cu La Familia, s-au oferit și alți artiști să colaboreze cu tine?
După 2000, am fost la Ploiești unde am înregistrat cu Anda Adam. Am mers la același studio să fac o melodie. Ei voiau să facem un album, dar nu s-a putut. Apoi am mai cântat cu Shobby, Tonik Obiektiv, Tempesta Production, 6ase-6ase, care mi-a fost alături că era un vecin din cartier și m-a susținut. Nu am reușit să scot un alt album, pentru că tot timpul am fost urmărită de un blestem. Sigur o iau ca un blestem. Să încerci din 2000 până în 2016 să scoți un album și să nu reușești.

Sunt 16 ani de răbdare și de credință! Să faci un singur lucru: un album. De fiecare dată, după ce ieșea prima piesă pe piață sau pe net, imediat îmi venea un val de super negativism care a intrat în mintea mea. Și a trebuit tot timpul să ne retragem. Fiecare pe drumul lui și asta a fost. De-aia m-am și retras. Am zis 2016, pentru că atunci am decis să opresc totul. Nu mai are rost să tot încerci și vezi că tot nu iese.

Ce sfaturi le-ai da tipelor care vor să intre în rap?
Trebuie să fie puternice. Să dea niște mesaje cu cap. Să nu scoată orice prostie pe gură. Și să nu se gândească că vor face bani din asta. Sub nicio formă. Să ia totul ca pe un hobby și atât.