Am făcut stand-up în chiloți, că toți avem visul nostru

Îmi place să fac stand-up în chiloți, chiar dacă e coșmarul oricărui comediant.

de Lucy Gervais; translated by Diana Pintilie
|
19 Ianuarie 2019, 2:33pm

Imagini din partea autoarei

Articolul a apărut inițial în VICE Canada

Când sunt întrebată de cel mai memorabil set al meu, eu povestesc despre prima oară când am făcut stand-up în chiloți, la un club de sex.

Când am urcat pe scena clubului Oasis Aqualounge din Toronto, am observat că vestimentația publicului includea doar prosoape, iar ceilalți comedianți din show au optat să rămâna îmbrăcați convențional. Deși aveam emoții, am simțit că era o oportunitate de care nu am parte la prea multe show-uri. Când m-am dezbrăcat în cabină, m-am felicitat pentru alegerea setului de chiloți și sutien. Cu bocancii Doc Martens din piele roșie, și nimic altceva decât lenjeria intimă, urma să mă arunc în cincisprezece minute de stand-up și niciodată nu am fost atât de entuziasmată.

Un ecran de lângă mine mă lumina datorită pornografiei care se derula pe fundal (asta m-a ajutat să descriu toate felurile în care zona mea genitală diferă de ce vezi în porno).

Chiar și în ziua de azi, consider că ăla a fost cel mai amuzant set din cariera mea. Am plecat de acolo atât de energică de parcă înotasem 50 de bazine, inima îmi bătea puternic și endorfinele se plimbau pe sub pielea mea. Tot ce a trebuit să fac a fost să vorbesc. Am fost, am văzut, am cucerit, iar după show mai mulți oameni m-au abordat.

Din nu știu ce motiv, a activat ceva în mine, care mi-a oferit oportunitatea să fiu exact genul de comediant dorit: zgomotoasă, fizică, un pic vulgară și încrezătoare. Să ajungi la astfel de echilibru e o provocare, dar, într-un fel, toate s-au legat când am renunțat la blugi și tricou. Aș putea spune că ăsta e fetișul meu, însă sentimentele mele nu au legătură cu satisfacția sexuală, ci mai mult cu o satisfacție artistică.

Am confruntat două dintre cele mai mari coșmaruri ale umanității: vorbitul în public și să apari la muncă în chiloți. De atunci, am acceptat orice oportunitate de a face show-uri în cluburi de sex și mereu am optat pentru un fel de „outfit”. Da, mi-am creat o formulă pentru astfel de spectacole. Am făcut stand-up și în costumul Evei și prefer opțiunea de accesorizare. Oricât de mult îmi place să stau goală în apartamentul meu, apreciez că am reușit să compun un look și pentru publicul ăsta.

Spre deosebire de alte arte performative, cum ar fi dansul burlesque sau la bară, unde există un element de sex-appeal, în stand-up asta lipsește. De fapt, tu scoți la suprafață aspecte ale sinelui care nu sunt sexi, iar eu chiar cred că un show bun de stand-up face irelevant aspectul persoanei.

Pentru oricine care ar fi inconfortabil cu ideea unei persoane doar în chiloți, în fața unor străini, pot să punctez că nu e cu mult diferit de o ieșire la plajă. Cu excepția celor care se bronzează cu pantalonii scurți, nu e atât de șocant să vezi pe cineva în chiloți și sutien. Umanitatea a desemnat o valoare bizară sutienelor versus costumelor de baie, deși expun la fel de multă piele. Chiar și concursul de frumusețe Miss America impune concurentelor să defileze în bikini, în fața unui public de milioane de oameni (pentru că aparent asta e cea mai bună metodă de a oferi burse tinerelor). Totuși, nu știu cum, sutienele și chiloții din dantelă, în loc de poliester, sunt considerate tabu în public (chiar și atunci când o faci de bună voie).

Cluburile sexuale mereu au fost despre oameni care urmăresc cu entuziasm în timp ce așteaptă răbdători să se termine, ca să poate exploata propriile plăceri sexuale. Oamenii care plătesc ca să se simtă bine într-un loc ca ăsta sunt dispuși să facă o pauză de plăcere sexuală și să râdă un pic. Ei nu te sâcâie, nu se foiesc și nici nu sunt deranjant de beți.

Ei au încredere în spectacol și oferă controlul încăperii (în cercurile fetișiște, ai putea spune că e un fel de subminare). Am avut noroc de un public submisiv de fiecare dată. Poate e talentul și prezența mea de scenă, dar cel mai probabil se datorează regulilor stricte de consimțământ/comportament/hărțuire, impuse pentru siguranța tuturor (femeilor).

Sincer, ai la fel de multe șanse să te stânjenească un membru al publicului la un show convențional, dar, până la urmă, depinde de tine.

Nu am știut că visul meu era să fac stand-up în chiloți, până când nu am făcut-o.

Nimic nu ar putea întrece setul ăla. Iar asta nu pentru că nimic nu va fi mai bun, ci pentru că a fost un moment de realizare a genului de comediant care îmi doresc să fiu. Am avut ocazia să port ceva complet neconvențional și într-un fel clar adecvat. Am apucat să fiu cât se poate de explicită, pentru că de ce nu, dacă tot suntem mai goi. În același timp, am arătat publicului că pot să fiu la fel de vulnerabilă și personală, că tot ce facem este neconvențional și corect. Nu am urcat pe scenă ca să le reamintesc de regulile societății, ci ca să le ofer o experiență de neuitat, pe cât posibil.

Urmărește-o pe Lucy Gervais pe Twitter.