Publicitate
sanatate

Cum e să nu bei deloc în facultate

„Alcoolul mi se pare înfricoșător din punct de vedere existențial.”

de Eve Peyser; ilustrat de Xavier Lalanne-Tauzia; translated by Irina Gache
06 Decembrie 2018, 5:00am

Când te gândești la studenția tipică americană, probabil că îți imaginezi un butoi de bere în jurul căruia sunt băieți din frăție care-s beți mangă și se distrează în ciuda faptului că-s îngropați în datorii. Pentru mulți consumul de alcool compulsiv face parte din experiența universitară, iar filme precum Animal House au întărit această idee. Evident că am îmbrățișat-o când am fost studentă – fluctuam de la beții crunte la mahmureli dureroase. Și în mare parte, nimeni nu s-a îngrijorat pentru comportamentul meu. Toată lumea era vraiște și băutura părea să fie o cerință de socializare. Petrecerile erau pline de alcool, iar să-ți pierzi cunoștința era considerat cool – sau măcar amuzant – așadar, să te îmbeți tot timpul părea o parte normală a experienței universitare.

Nu este doar o anecdotă – marea majoritate a studenților beau. Conform National Institutes of Health, 60 la sută dintre studenții cu vârstele cuprinse între 18 și 22 de ani au spus că au consumat alcool în ultima lună, și aproape doi din trei, care au băut, au spus că o fac compulsiv. Alcoolul este o parte centrală a experienței de studenție. Dacă decizi să nu mai bei, poate fi prea radical – înseamnă să pui capăt culturii bețiilor într-un fel sau altul.

Consumul de alcool în rândul tinerilor este în declin. Un studiu australian din 2014 a descoperit că în rândul adolescenților „a ajuns la punctul cel mai scăzut din 1960 încoace și a continuat să scadă constant de la mijlocul anilor 2000”. Un studiu făcut de Substance Abuse and Mental Health Services Administration a descoperit că între 2002 și 2013, procentajul americanilor cu vârstele cuprinse între 12 și 20 care consumau alcool sau beau compulsiv a scăzut abrupt. În afara statisticilor, există dovezi că e la modă să fii treaz: cluburi în care nimeni nu bea, spirtoase fără alcool, chiar și baruri care nu vând alcool.

Puștii care hrănesc moda asta nu sunt toți dependenți. Unii pur și simplu nu prea beau în general, ca Alexander, boboc la facultate. (Ca să vorbească liber despre experiențele lor cu alcoolul, le voi pomeni numai prenumele.) „Oamenilor le place pentru că-i transformă în cu totul altă persoană. Dar deja aveam probleme în mă plăcea așa cum sunt”. În mare evită petrecerile din campus cu „cantități copioase de alcool” și organizează o seară de jocuri vinerea, un eveniment care este „privit ca o opțiune pentru cei care nu vor să iasă la băute în fiecare vineri”.



Pentru mulți studenți – fericiți de proaspăta descoperită libertate, emoționați că sunt înconjurați de străini și stresați că sunt pentru prima oară pe cont propriu – alcoolul nu este înfricoșător, ci atrăgător. Phoebe, în ultimul an, mi-a spus că s-a lăsat din cauză că i-a fost foarte greu în primul an după băute. „Beam mult compulsiv și evident că nu-mi terminan treburile. În schimb îmi mai turnam un pahar de gin ca să fac față stresului”, îmi explică ea la telefon.

Elena, absolventă din 2016, mi-a spus că atunci când a intrat la facultate „toată lumea a crezut că eram sufletul petrecerii, dar mă simțeam al dracului de mizerabil”. Mi-a spus că s-a apucat de băut în liceu ca să facă față morții fratelui ei, al cărui cadavru ea l-a descoperit. Până în al doilea semestru din primul an, ieșea în fiecare noapte. „Scopul nostru principal era să ne facem praf. Nu reușeai dacă nu erai cel mai beat, YOLO (You Only Live Once)”. A început să ia note proaste și s-a mutat înapoi acasă să-și continue studiile la o facultate locală. „Familia mea a acceptat cumva asta fiindcă i s-a părut normal să o fac la vârsta mea. Aveam aproape 21 de ani și erau siguri că o să-mi treacă la un moment dat. Nu prea avea cum să-mi treacă din moment ce era vorba despre mine bând singură în dormitor.”

Granița dintre a te distra și a fi dependent poate fi neclară, mai ales în facultate, unde consumul excesiv de alcool este atât de normalizat. „Sunt speriat că alcoolul îmi va lua viața”, a scris Jonah Beleckis când era în ultimul an la Universitatea Wisconsin – Madison, care e faimoasă pentru petreceri. „Am dependența în sânge. Îmi arată o amenințare mortală în oglindă, în fiecare vineri noapte, și mă avertizează la ce să mă aștept.” Anxietatea de „dacă mă apuc voi mai putea să o controlez?” l-a împiedicat să ia parte la cultura bețiilor din UW-Madison, mi-a spus Beleckis la telefon. „La început eram foarte furios și judecam oamenii care se îmbătau”, a spus el. „Chestia asta distruge familii și vieți, cum poți s-o ridici așa de mult în slăvi? A trebuit să mă maturizez ca să pot să zic că-mi pasă de persoana asta, dar sunt ok cu faptul că vrea să iasă în oraș și să bea”.

Să decizi că nu mai bei poate fi dificil. Phoebe s-a oprit numai după ce părinții ei au amenințat-o că nu-i mai plătesc școala vara asta. Când toată lumea în jurul tău bea compulsiv, să treci la un stil de viață fără alcool, poate fi complicat. Faptul că nu mai bea, nu a oprit-o pe Phoebe să meargă la petreceri, dar i-a schimbat viața socială. „Este greu fiindcă ies cu prietenii și ei beau, sau merg la un party cu un prieten și oamenii dau pe gât beri ieftine, vin la cutie din ăla nașpa și eu trebuie să-mi zic: Alcoolul nu are gust bun”, a spus ea. „Dar pe bune că e așa mișto când mă trezesc dimineață și știu că sunt funcțională, în siguranță și nu mă voi pune în situații periculoase.”

Beleckis este în punctul în care se simte confortabil să meargă la petreceri și să nu bea. „Oamenii sunt atât de generoși”, a spus el. „Dacă suntem într-un bar și un prieten se duce să-și mai ia o băutură mereu mă întreabă dacă vreau o apă sau un suc. Faptul că îmi sunt alături mă ajută.”

Studenții care se chinuie cu alcoolul și nu pot să scape de el, pot să-și vadă carierele academice cum se duc pe apa sâmbetei. Erin, o studentă în vârstă de 33 de ani, nu a mai băut din 2014. Dar când a început facultatea, s-a apucat de băut. „Se bea foarte mult, erau multe droguri și Adderall, țigări și genul ăsta de lucruri”, mi-a spus ea. „Aveam depresie și multă anxietate adolescentină. Mergeam la ore, dar temele erau ultimul lucru la care-mi stătea mintea.”

A abandonat facultatea când avea 21 de ani și a continuat să bea în anii ce au urmat. După ce Erin a încetat să mai bea, a luat decizia să-și continue studiile. „Eram panicată total la primul curs, dar până la urmă m-am descurcat”, mi-a spus ea. „Cumva este extraordinar. E total diferit de viața mea de dinainte.... Școala poate fi foarte izolantă, dar sunt mulți oameni în jur care se simt la fel și doar să-ți spui oful poate fi atât de eliberator pentru tine și mulți alții.”

După două șederi la dezalcoolizare, Elena a absolvit în 2016 și acum face masterul în asistență socială. „Studenții ar trebui să știe că nu trebuie să te ridici la nivelul stereotipului despre cum ar trebui să arate un student”, a spus ea. „Nu toată lumea bea compulsiv sau se face pilaf tot timpul în facultate.”

Beleckis este de acord. „Alcoolismul este atât de normalizat, dar știu că mai sunt alți oameni ca mine care au făcut aceleași alegeri”, a spus el. „Să găsești acei oameni și să-ți știi limitele este foarte important.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Tagged:
alcool
mahmureala
betie
facultate
examene
cunostinta