Muzică

Șapte boși din România care bagă trap aproape la fel de fin ca Șatra BENZ

Copiii născuți în 2000 au aproape 18 ani și tu te plângi ca un moș ursuz că nu ascultă aceeași muzică bășită ca tine.
9.8.17

E o generație a absurdului și nici nu-ți mai dai seama dacă faci chestii ironic sau neironic, iar toate modele generației mele reflectă foarte bine asta. Da, știu că te simți superior când faci mișto de copiii de zece ani care învârt spinnerele, de parcă tu nu te jucai cu praștia la vârsta aia.

Aceeași logică se aplică și la trap. Cred c-o să am un atac de apoplexie, dacă mai văd comentarii peste comentarii despre cât de căcat e trapul, fiindcă nu are mesaje sau versuri cu substrat ca rapul. Dar chestia e că nu mai suntem în anii '90 cu La Familia și BUG Mafia.

Publicitate

La fel ca orice român prost de pe internet, în momentul în care Șatra Benz a lansat prima piesă, am zis: „Ce plm e căcatul ăsta?!". Pentru că nu eram familiarizat cu genul ăsta, l-am catalogat automat ca un lucru inferior.

Citește și: Tot ce trebuie să știi dacă vrei să-ți faci o trupă de trap ca Șatra Benz sau Golani, în România

Mi-am revenit rapid, odată ce-am ascultat primul album. De acolo, m-a prins și-am ajuns să ascult, pe lângă ăla de la mama lui, și trap italian, german sau rusesc. Chit că nu înțeleg prea multe din versuri. Trapul se trage din rap, dar esența se pune pe sound și vibe-ul pe care ți-l dă. Trapul, în absurdul lui, te face să dai din cap. Te energizează, te face să dansezi. Dacă și versurile îți mai plac, foarte bine. Dacă nu, conștientizează că fiecare stil muzical are un atu cu care iese în evidență. Al trapului e să te miște.



În SUA, trapul a intrat deja pe radio și tv. În schimb, industria din România încă-i foarte mică, dar într-o continuă ascensiune. Câțiva raperi mai vechi de la noi, precum Doc, Nane, Tranda, Shift sau Criss Blaziny au înțeles că-i potențial în trap, așa că și-au adaptat stilul. Eu ți-am făcut o listă cu cei mai buni care-s la început drum, dar la care merită să bagi o ureche.

Citește și: Opt trupe și artiști din România care se chinuie să copieze Șatra BENZ (și dau greș)

Exile

După cum sugerează numele piesei, Exile combină foarte bine, cu pula pe masă, rapul și trapul. E de fel din Arad și are 23 de ani. Prima oară l-am auzit la Battle MC, unde a făcut rime bune pe loc contra unui vicecampion. Evident, a evoluat constant de atunci. Atât că să dea pe-o piesă de pe albumul lui DOC.

Una peste alta, omul e de viitor. Important e să țină de treabă. Hai, să mai zică careva că-n trap nu-s versuri de calitate.

Aspy

Un coleg de la VICE a făcut o listă cu cei care s-au apucat de trap și-s cu adevărat execrabili și penibili. Acolo era prezent și Aspy. A scris despre dansul oligofren pe care el îl face în unul din videoclipurile sale. Empatizez 100% cu asta, însă, dacă nu mă uit la video, n-am absolut nicio treabă. Vocea și flow-ul compensează. Are potențial.

Din păcate, nah, aia e, n-ai cum să le ai pe toate. Dar parcă se ambiționează să-ți facă în ciudă, că și-n următoarele clipuri face la fel. Aceeași zbenguială. E chiar păcat, că filmările nu-s rele, dar când apare în prim-plan în timp ce dansează totul se duce de râpă.

Publicitate

Aspy e ca atunci când ai o întâlnire c-o tipă cunoscută pe Facebook și pare c-are un corp superb în poze, însă, când se dezbracă, efectiv rămâi impotent. Hei, dar stai, asta nu înseamnă că nu poate să-și facă operații estetice.

Citește și: 5 motive pentru care mai bine înveți la Bac din rapul românesc decât din cărțile de comentarii

Erik OG

Ai de plm. Ce flow, coaie, ce flow. Ăsta-i atuul lui Erik. Am sărit în sus când a început să cânte. La jumătatea piesei, deja dansam. Refrenul e criminal, incendiar, cum zice și el în piesă. Îmi place mult tipul.

Mulți zic că-l copiază pe Killa Fonic cu dreadurile alea. Păi, bă, tu crezi Killa nu a făcut la fel de la alții?! Nimic nu-i original, totul se adaptează, dar tuturor ne place să ne mințim că suntem diferiți.

MCHH

E în trend să începi să folosești apelativul „cioară", în muzica românească. Prima oară l-am auzit la Șatra Benz, iar acum a ajuns și la MCHH. Bine, stai chill, nu te arunca cu corectitudinea politică extremistă, că nu-i în sensul jignitor, ci, mai degrabă, e atribuit ca ceva emerit. Chiar la final, omul concluzionează simplu: „nu ai sânge de cioară, nu-mi iei respectul".

Pe de altă parte, MCHH are atitudine de madafacăr, versuri și flow foarte bun, așa că nu văd de ce n-ar evolua mai departe.

Citește și: Toți artiștii pe care chiar merită să-i vezi la Untold Festival 2017 (că n-au mai fost până acum)

Kobe

Kobe face parte din labelul Pug Life, creat de Keed de la Șatra Benz, în care mare parte mai sunt prezenți alți tineri la început de drum. Ar trebui să scoată piese mai des. Mult mult mai des. O căruță de piese.

El le sugerează haterilor într-o piesă să „Nu înceapă să-i dea dume aiurea-n comentarii pe Youtube c-o să vomite". Da` parcă nu i-ar strica deloc hate-ul Șatrei Benz. Cu cât mai mult, cu atât mai bine, că înseamnă că începi să devii ascultat.

Alexander

Alexander pare fix genul de cocalar hipsterizat. Serios, în primul rând, mi-a plăcut mult numele piesei ăsteia. Apoi, când am văzut și clipul, am râs și m-a convins tipul. Nu se ia deloc în serios. O dată îl vezi în căruță, în alt cadru în BMW X6, deci nu-și dă aere de parvenit. Ceea ce-i foarte în regulă.

Dacă Keed și-ar căuta o sosie, Alexander ar fi cel mai potrivit. Sau invers, că potențialul e mare în om, mai ales că și el spune foarte bine despre ce face „n-ai mai auzit așea ceva, deci n-ai cum să întreci".

Citește și: Cele mai tari videoclipuri din noua generație de rap românesc, comentate de omul care le-a făcut

Ceva de corason pentru toți mafioții din Italia

VICE cu Golani sunt într-o relație foarte bună. Serios, ba chiar am ajuns în punctul în care, OG Eastbull, unul din membrii trupei, ne-a promis că ne face cadou la fiecare câte-o borsetă șmecheră ca a lui. Încă n-am primit-o niciunul, dar așteptăm cu sufletul la gură.

Eu chiar am avut ocazia să mă întâlnesc personal cu ei, la concertul de lansare al albumului lui Șatra Benz, unde au cântat și ei. Ne-am tras și-n poză. Ca orice om, ai momente de tristețe, însă, pe cuvânt, când mă uit la poza NOASTRĂ, mă încarc de energie. Încep să văd viața cu umor.

Pe de altă parte, legat de muzica lor, pe cuvânt că-s indecis. Cert e că le acord o supremație incredibilă. Mi se par fascinanți la modul ironic.

Dar, plm, e 2017 și e posibil să fac trecerea la neironic. Bine, asta dacă-mi dau odată borseta aia promisă.