avort ilegal
Ilustrații de Lucy Han

FYI.

This story is over 5 years old.

avort

6 femei mi-au povestit chinurile prin care au trecut să facă avort ilegal

Poveștile astea – despre cum e să te trezești în bălți de sânge, despre avorturi făcute cu umerașul acasă, despre complicații medicale grave și dureroase – îți arată care-i miza în lupta de a menține avorturile legale.

Articolul a fost publicat în colaborare cu podcastul The Abortion Diary.

Acum nu mai mult de 45 de ani, americancele gravide care nu voiau să fie gravide aveau puține opțiuni: dacă-ți permiteai, puteai să zbori în afara țării să faci avort. Puteai fi obligată să duci sarcina la termen. Sau puteai să treci printr-o procedură nereglementată, ilegală, care-ți putea pune viața în pericol.

Publicitate

Acum patruzeci și cinci de ani, Curtea Supremă a Statelor Unite a legalizat dreptul constituțional la avort. De-atunci, hotărârea în cazul Roe vs. Wade a menținut avortul sigur și legal în Statele Unite. Preț de mai bine de patru ani am călătorit pe tot cuprinsul SUA și în afara țării și am ascultat și-am înregistrat experiențele oamenilor cu avortul. Am vorbit cu aproape 300 de persoane; dintre acestea, 30 au făcut întrerupere de sarcină înainte de Roe. Deși unele au fost îndeajuns de norocoase să obțină un avort sigur, cu un medic particular – sau printr-un serviciu feminist underground de asigurare a avorturilor – altele, în mod special persoanele sărace sau cele de culoare, care au fost nevoite să se confrunte cu condiții nesigure, neigienice și periculoase.

Femeile (și bărbații) cu care am vorbit – care au acum 60, 70 și 80 de ani – mi-au împărtășit povești tulburătoare: cu violență sexuală provocată de persoanele care le asigurau avorturile ilegale, cu învinovățire din partea doctorilor și asistentelor din spitale, cu trezit în băltoace de propriul sânge, cu soluție salină și catetere, despre nevoia disperată de a împrumuta bani, despre avorturi făcute acasă cu umerașul, despre așteptat străini la colț de stradă, despre cum e să fii legat la ochi și dus cu mașina în locații secrete, despre camere soioase de motel cu condiții neigienice, despre complicații medicale dureroase.

Publicitate

Poveștile lor amintesc de consecințele periculoase și letale care apar atunci când le refuzi femeilor accesul la avorturi sigure și legale. După cum mi-a spus una dintre femeile pe care le-am intervievat, „femeile mureau.” Avorturile ilegale erau riscante, dar femeile nu aveau alte opțiuni. Pe măsură ce citești și asculți aceste povești despre avort, n-ar trebui să uiți niciodată că dreptul la avort sigur și legal e atacat consecvent și direct de legiuitorii conservatori și grupările anti-avort – și că acum, mai mult ca niciodată, libertățile reproductive nu mai sunt garantate.

Nu ne putem permite să-i lăsăm să ne împingă înapoi în aleile întunecoase.

„N-am mai avut astfel de dureri în viața mea.”

Barbara S, doctor, 77. Tulsa, Oklahoma, 1955/56

Am făcut avort când aveam 18 ani și era cu un bărbat pe care nu-l iubeam… mi-am întrebat prietena dacă poate să mă ajute și mi-a dat numărul unui tip care făcea avorturi. Nu știam nimic despre el – pe vremea aia nu știai, pur și simplu îți asumai riscul de a te duce la cineva care face avorturi. M-am dus într-o casă din partea de nord a orașului Tulsa. Am bătut la ușă și mi-a răspuns tipul ăsta. Nu știam dacă e bucătar la fast food, doctor sau instalator. Nu știam ce e și nici ce face.

L-am urmat în bucătărie și m-am suit pe masă și m-a examinat și mi-a zis că sunt gravidă în luna a doua și c-o să mă coste 200 de dolari. Na, eu eram copistă. Nu prea aveam bani și cu siguranță n-aveam 200 de dolari. Am plecat de-acolo plângând. M-am întors acasă și-am vorbit cu prietena mea și cumva a făcut ea rost de niște pastile să le iau. Le-am luat și m-am gândit că m-am sinucis, pentru că nu mai avusesem astfel de dureri în viața mea. A fost oribil și m-a durut și m-a tot durut. N-am avut sângerări, dar în vreo patru sau cinci zile, au început să-mi curgă cheaguri de sânge. Era ca și cum aș fi avut ciclu abundent. Deci m-am gândit: „Ei, slavă domnului. Pe viitor va trebui să fiu mai atentă.”

Publicitate

M-a usturat pe dinăuntru foarte tare vreo săptămână, iar apoi m-am dus la un medic obișnuit. Mi-a zis: „Trebuie să te duci la spital”. Eu am zis: „Păi, trebuie să mă duc la muncă, nu pot să merg”. El a zis: „Acum te duci acolo”. Așa că m-am dus la spital și m-au împins pe hol în sala de operații și pe piept mi-au pus un semn pe care scria: „Avort incomplet”. Am simțit pur și simplu că spun cumva: „Femeia asta e o păcătoasă.” Era un spital catolic. M-au operat și mi-au salvat viața, pentru că medicul mi-a spus că dacă nu m-aș fi dus atunci, dacă aș mai fi așteptat 24 de ore, aș fi fost moartă.

Ilustrații de Lucy Han

„Cred că a fost cu un umeraș de haine.”

Anonimă, 71. New York, New York, 1965 & 1967

În 1965, trăiam cu un bărbat însurat, cu 23 de ani mai mare decât mine, care era medic. Am rămas însărcinată, chiar dacă foloseam contracepția. Nu existau avorturi legale pe vremea aia, așa că ne-am descurcat singuri. El era medic și a reușit să-l provoace. Eram în săptămâna a șaptea la momentul respectiv. Cred că a fost cu un umeraș de haine. A fost în mediu steril, iar el știa ce face, dar ar fi putut să fie periculos. Eu nu m-am gândit la asta la momentul respectiv, dar acum mă gândesc. Nu vreau să știu că revenim vreodată la așa ceva, niciodată. Mi-a fost frică. Am intrat în sala de urgențe pentru că sângeram și mi-au făcut [procedura de dilatare și chiuretaj]. Știau că-mi provocasem singură avort.

Totul a mers bine încă vreo doi ani și am rămas din nou gravidă. De data asta am reușit să găsim un medic care să facă avortul, deși era încă ilegal. [Prietenul meu] m-a dus cu mașina la cabinetul din New York și am făcut avortul. Eram în săptămâna a șasea, deci habar n-aveam că sunt gravidă. Și după asta am fost ok.

Publicitate

Încă luam anticoncepționale când am rămas gravidă a treia oară. N-am reușit să găsim pe cineva să-mi facă avortul. Pur și simplu era prea târziu. M-am dus la o casă pentru mame necăsătorite din Manhattan, pe Madison Avenue, într-o secție foarte elegantă, cu alte femei în aceeași situație. Am văzut copilul o dată și-apoi am plecat din spital, pentru că știam că dacă mai văd o dată copilul, s-a terminat și n-aveam cum să-mi permit să cresc un copil de una singură. Copilul a fost dat spre adopție. Se întâmpla cu două săptămâni înainte ca avortul să devină legal.

„Am avut noroc.”

Wendy, 70. New York, New York, 1962

Aveam 17 ani când am făcut avort. Era în 1962. Locuiam la New York. Cumva tatăl meu a făcut rost de numele unui medic și m-am dus la el, dar era destul de dubios și cabinetul lui era cam ciudat. Din prima a vrut să mă sui pe masă și să-mi facă o examinare internă, care nu era neapărat necesară. M-a speriat toată chestia, așa că am plecat. Am avut noroc să pot să fac asta, pentru că aveam siguranța că părinții mei știu și mă susțin. De fapt, simplul fapt că mă dusesem la medicul ăsta în sine era o chestie la care ne gândiserăm împreună, deci nu simțeam că m-au trimis de una singură. Simțeam că suntem cumva împreună în toată chestia asta.

Am primit o altă recomandare de medic, dar de data asta a venit și mama cu mine. cabinetul era curat. Părea să fie un medic adevărat. Ce-mi amintesc din procedură e că a fost destul de dureroasă. Mi-a dat ceva de genul pentatol de sodiu sau așa ceva, care m-a cam turtit, pe jumătate. Dar țin minte că mi-a vorbit pe tot parcursul procedurii și că spunea chestii de genul: „Asta e pedeapsa ta pentru păcatele tale și sper că ți-ai învățat lecția” și genul ăsta de chestie. După ce s-a terminat, mama m-a dus acasă și-am fost ok. Țin minte că-mi înfundase vaginul cu tifon, ca să oprească sângerarea și-mi amintesc că a doua zi mi-am scos singură tifonul ăsta. Erau metri peste metri peste metri. Din fericire, n-am simțit că păcătuisem și nu eram religioasă, nu prea credeam în păcat, deci chestia asta nu prea m-a afectat atât de tare. În afară de faptul că am cam simțit că sunt furioasă pe el pentru că spusese chestiile alea.

Publicitate

„Am vrut să mă sinucid. Avortul era ilegal. N-aveam nimic.“

Cathy, 69. Ormond Beach, Florida, 1962

Iată-mă la 16 ani, mă văd cu un tip, un marinar, care avea 21 de ani. Îmi aduc aminte că vomitam la baie la școală și mă gândeam: „O, doamne, te rog, sper că nu sunt gravidă.” Dar m-am dus la un doctor. Mi-a zis: „Ei bine, ești gravidă. Trebuie să le spui părinților tăi.” Nu știam cum o să pot să fac asta. Și, sincer, am vrut să mă sinucid. Avortul era ilegal. N-aveam nimic.

Mama a fost – pur și simplu era super nervoasă. Dar a venit la mine a doua zi sau cam așa ceva și mi-a zis că sunase la medicul la care fusesem și că el îi dăduse numele cuiva care făcea avorturi. Peste câteva săptămâni, mama mi-a zis: „Te duce taică-tu să faci avort.” M-a dus la Ormond Beach. Era acolo un mic motel care ar fi drăguț din partea mea să zic că era scârbos. A condus fix pân-acolo și s-a întâlnit cu doctorul. Numele lui era Van. Locul era relativ curat. Van i-a spus lui tati să plece și să se-ntoarcă peste cam o oră și jumătate, iar tati a zis: „Nu, n-o las singură pe fică-mea. I-am promis maică-sii că n-o s-o las.” Exista o perdea între zona de bucătărie și cea de dormit. A tras perdeaua și tati a stat acolo. A durat cam o oră și jumătate.

M-am întors să mă asigur că nu sângerez inutil. A doua oară m-a dus mama, dar m-a lăsat singură. Atunci, doctorul ăsta – sunt drăguță că-i zic doctor – a devenit vorbăreț. Mi-a zis: „Ce pizdă strâmtă ai”, în timp ce zăceam pe masa din bucătărie, pe care mă aflasem cu cinci, șase zile înainte. Iată-mă, abia am împlinit 17 ani, probabil am făcut sex de vreo șase ori. Doamne, a fost îngrozitor. Nu pot să cred că a zis așa ceva, e principalul motiv pentru care cred cu tărie că ar trebui să se-ntâmple într-o clinică. Eram suită pe o masă din aia de căcat, galbenă cu pătrățele, de bucătărie, cu picioarele-n sus și cu sânge în chiuveta din bucătărie fix de lângă mine.

Publicitate

„Zăceam într-o baltă de sânge.”

Judi M, 62. New York, New York, 1968/9

Am făcut un avort ilegal când aveam 16 ani. Nu prea eram conștientă de ce-i aia sex și am fost… violată de unul dintre prietenii părinților mei. Aveam un prieten mai mare, care era la facultate la momentul respectiv și m-am dus la el și am zis: „Mă simt de căcat” și el a zis: „Poate ești gravidă.” A zis: „De ce nu pui tu niște urină într-un borcan, să i-l dau iubitei mele, o duce ea la clinica de la facultate”, pentru că, pe vremea aia, ca să afli dacă ești gravidă, nu puteai să te duci la farmacie să iei un test de sarcină. Trebuia să te duci la doctor. Eu locuiam într-un oraș foarte mic, din districtul Bergen, New Jersey. Clar nu voiam să afle părinții mei.

Prietenul meu, Dave, i-a dat urina mea iubitei lui. Ea a dus urina la clinică, iar testul a ieșit pozitiv. Am fost pur și simplu distrusă. Știam că nu vreau să păstrez sarcina. M-am dus la prietenul meu și el mi-a zis c-o să mă ajute în orice fel poate. Am luat buletinul iubitei lui, ca să pot să mă prefac că sunt mult mai mare decât eram, iar el a făcut rost de bani pentru mine, cred c-au fost 250 de dolari.

Dave n-a avut voie să vină cu mine în apartamentul [unde am făcut avortul], dar m-a dus până la clădire. Mi-era foarte frică, dar asta era singura mea opțiune. Am urcat la etaj și am bătut la ușa despre care mi s-a spus că era de la apartamentul respectiv, iar tipul ăsta purta un șorț, gen un șorț de măcelar. Zice: „Dă-mi banii” și îi dau banii și-apoi mă pocnește. Mă pocnește în față și mi se rupe filmul. Când m-am trezit, aveam dureri foarte mari. Zăceam într-o baltă de sânge și tipul nu mai era acolo. M-am adunat și am coborât scările, aproape am căzut pe scări și, din fericire, era Dave acolo, care m-a dus la spital.

Publicitate

Aveam la mine buletinul iubitei lui, așa că trebuia să nu uit că eram ea, nu eu. Când am ajuns la camera de urgențe, știau că făcusem un avort de mântuială și erau toate asistentele foarte supărate pe mine. Părea că tot spitalul urlă la mine că am făcut un lucru rău și că o să mor și că ei o să încerce să mă ajute, dar nu le convenea că sunt acolo. Am fost ok.

„Nu-mi permiteam, emoțional sau financiar, să asigur traiul încă unei ființe umane.”

Jean R, 73. Rosarito Beach, Mexic, 1964/65 și San Bernardino, California, 1965/66

Pe la 25 de ani, am avut o sarcină neplănuită și deja mă chinuiam să asigur traiul celor doi copii pe care-i făcusem în adolescență. Știam că nu-mi permit, emoțional sau financiar, să asigur traiul încă unei ființe umane. Mi-a luat aproape patru luni să strâng destui bani să mă duc în Mexic și să găsesc pe cineva să-mi facă avortul. Nu știam nimic despre ce pregătire medicală are persoana, dar știam că n-o să am nicio posibilitate să asigur traiul încă unei ființe umane, așa că am decis să fac un avort, indiferent cât de departe ar fi trebuit să mă duc ca să-l fac. Apoi am aflat c-o să mă coste 350 de dolari. Cam atât aveam eu salariul pe toată luna, așa că am știut că o să fie un foarte mare sacrificiu. Au contribuit niște prieteni și așa mi-am permis să fac un avort.

Drumul cu mașina până la Rosarito Beach a durat trei ore și jumătate și mi-a fost excesiv de rău tot drumul. Când am ajuns la doctor, persoana care avea pregătirea să asigure avorturi chirurgicale a părut foarte de treabă și m-am simțit comod în grija lui. I-a luat cam o oră și jumătate, pentru că la momentul respectiv aveam un pic peste patru luni de sarcină, pentru că-mi luase atât de mult timp să fac rost de suficienți bani cât să-l plătesc. Evident, a părut că durează o veșnicie, dar a zis că nu poate să-mi dea niciun medicament, pentru că dacă se făcea vreo razie, ar fi trebuit să sar de pe masă și să fug.

A doua mea experiență cu avortul – ambele avorturi au avut loc în timp ce luam anticoncepționale – a fost cu un doctor din orașul în care locuiam la momentul respectiv. A fost un avort cu soluție salină. Mi s-a făcut foarte, foarte rău și am sângerat destul de intens o vreme, așa că a trebuit să mă întorc din nou la doctor. La al doilea doctor mă trimisese o prietenă… Eram conștientă că-și riscă licența și mi s-a părut foarte curajos pentru ceea ce face.

Dificultățile financiare au fost foarte mari în ambele cazuri. Eu una mă consider una dintre norocoasele care au reușit să facă avort ca să-și poată îngriji mai bine cei doi copii pe care-i avea deja.

Dacă vrei să asculți versiunea completă a acestor povești și a altora despre avort, intră pe The Abortion Diary.