Săptămâna familiei tradiționale

„Am stat în nefericire cât am putut”

Biserica Ortodoxă Română se leapădă de preoții care ies din căsnicie, chiar dacă e una lipsită de iubire.

de Andreea Pocotilă; fotografii de Sorin Vidis
20 Martie 2018, 5:15am

Fostul preot Florin Oprișan e binedispus azi. Soarbe din paharul de Coca Cola, mai ia câte un cartof prăjit din farfurie și își reia povestea. E o zi înnorată de februarie și luăm prânzul în singurul restaurant deschis acum în Vama Veche, Bolo Steakhouse, ultimul pe dreapta de pe strada principală. Vântul flutură stuful de pe acoperișul de la Ovidiu. Plaja e pustie, doar câte o pereche de îndrăgostiți se plimbă zgribuliți.

Fostul cleric trece rar prin Vamă, dar, de cum a pășit în local, chelnerița i-a dat „Bună ziua, părinte”.

Apelativul ăsta nu i se mai potrivește de vreo zece ani, din ziua în care Arhiepiscopia Tomisului l-a caterisit.

Un comunicat de presă din iunie 2016 de pe site-ul Arhiepiscopiei Tomisului face o listă neagră a preoților caterisiți sau „depuși din treaptă” în județul Constanța până la acel moment. Undeva pe la mijlocul documentului este și numele lui.

„Oprișan Florin, fost preot la Parohia Vama Veche, judecat la data de 30.10.2007 pentru: 1. Divorț. 2. Recăsătorire și oficierea cununiei religioase.”

„Dar eu nu m-am recăsătorit niciodată”, îmi spune acum fostul preot și-mi ia foaia din mână. „Acum aud prima dată.” Nu știe dacă a fost o confuzie sau o minciună strecurată intenționat în dosarul său, pentru a fi înlăturat mai ușor.

La câteva zile după caterisire, a fost rugat să elibereze parohia:

„Nici nu am apucat să le spun enoriașilor, s-au trezit cu un alt preot la slujbă.” La 32 de ani, viața preotului vira brusc spre necunoscut.

„Nu era biserică în Vamă când m-au trimis aici”

Canoanele Bisericii Ortodoxe Române (BOR) nu au permis niciodată divorțul în rândul clericilor, căsătoria fiind considerată indisolubilă. Biblia e clară din punctul ăsta de vedere: „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. Deseori, practica nu respecta canoanele.

Din 2010, însă, o hotărâre a Sfântului Sinod, al cărei scop era „întărirea instituției familiei preotului ortodox”, nu mai lăsa loc de iertare și cerea aplicarea pedepsei maxime.

„Preoții care divorțează și se recăsătoresc vor fi sancționați cu pedeapsa depunerii din treapta preoției. (...) Clericii divorțați sau divorțați și recăsătoriți, precum și cei văduvi și recăsătoriți nu pot ocupa postul de preot paroh, nu vor putea promova în alte parohii, nu pot primi ranguri bisericești, nu pot fi încadrați și nu pot funcționa în învățământul teologic.”

La momentul hotărârii, din cei 16 mii de preoți ortodocși din România, 500 erau divorţaţi, divorţaţi şi recăsătoriţi sau văduvi şi recăsătoriţi. Mult prea mulți, a spus Patriarhul Daniel.

Practic, preotul cu o căsnicie șubredă are două variante: rămâne într-o relație nefericită (asta dacă nu pleacă soția prima) sau divorțează și pierde haina preoțească.

1521214988664-florinoprisan1
Fostul preot mai trece pe la biserica pe care a ridicat-o acum zece ani doar când are drum în Bulgaria, în vacanță.

„Eu am stat în nefericire cât am putut. Până când s-a umplut paharul”, spune fostul preot din Vamă. Își freacă mâinile, are emoții, mâine ar putea fi un nou început.

„Cred că beau zece cafele azi. Preasfințitul mi-a zis să merg mâine la spovedanie, că poate mă reabilitează și o să slujesc iar”, îmi spune. Înfige fericit furculița în cele câteva frunze de salată rătăcite din farfurie. Ține post azi, pentru spovedania de mâine. Cel de la care așteaptă iertare este Arhiepiscopul Tomisului, supranumit Șpagoveanu în urma acuzațiilor de mită și dosarelor penale deschise pe numele său.

Înalt că trebuie să se aplece când intră în restaurant, cu spatele lat, blugii strâmți și scurta lui de piele, nu e chiar ușor să ți-l imaginezi pe Florin Oprișan în fața altarului bisericii din Vama Veche, în reverendă, cântând Veșnica Pomenire. Dar asta a făcut, printre altele, timp de nouă ani.

Nu a făcut niciodată baie în Vamă și nu a stat la plajă, cel mult a mai băut câte un suc la Bibi. Dar dacă ai văzut vreodată o nuntă pe plaja din Vamă între 1998 și 2007, să știi că el o oficia.

„Nu era biserică în Vamă când m-au trimis aici. Era terenul, și lângă era o clădire unde era fosta școală. Acolo mi-am făcut capelă. Timp de doi am pus cărămidă peste cărămidă și am făcut biserica. Cu banii din donații și de la săteni.”

Făcea naveta din Constanța la fiecare sfârșit de săptămână. A cununat miri în biserică și pe plajă, a botezat copiii Vămii și i-a pus morții în pământ. Viața părea să i se aștearnă lin.

Asta până când el și soția sa au simțit că nu mai pot fi o familie.

„Ne-am căsătorit de tineri. Aveam 21 de ani. Sincer, eu n-am iubit-o. Ne-am căsătorit după șase luni de când ne-am cunoscut. Eu trebuia să fiu căsătorit ca să primesc parohie”, spune Oprișan și își plimbă degetele pe șnurul negru de la gât de care atârnă o cruciuliță.

1521215096999-florinoprisan2
Florin Oprișan a fost preot în Vama Veche dinainte să fie salvată.

Sunt trei modalități prin care un absolvent de studii teologice poate deveni preot în cadrul BOR: prin călugărie, celibat și căsătorie. Primele două exclud căsătoria - călugărul va trăi toată viața la mănăstire, iar celibul este modelul de preot întâlnit la catolic, el nu se poate căsători niciodată. Cei mai mulți preoți sunt însă cei care își doresc o familie și sunt hirotoniți (adică făcuți preoți) după căsătorie. Din acest motiv, cei mai mulți se grăbesc să se însoare de foarte tineri. Oprișan a fost unul dintre ei:

„Nu poți să fii preot dacă nu ești căsătorit și nu primești o parohie. Dar ce știi tu la 20 și ceva de ani? Eram prea tineri.”

Dar nu a fost numai graba asta. Așa a fost viața. Soția lui nu a putut face copii, a pierdut mai multe sarcini. Apoi au adoptat o fetiță.

„A fost greu. Cu timpul, nu ne-am mai înțeles. Am avut și probleme legate de afacerea cu farmacia, că ea a făcut un prejudiciu. Au fost mai multe.”

„Înalt Preasfințitul mi-a zis că pot să-mi iau pe cineva care să mă spele, să-mi calce, dar doar atât”

Anii au trecut și au hotărât să pună punct. Divorțul lor, de comun acord, a fost finalizat în 2006.

Fostul părinte vorbește încet, cu pauze, și dă răspunsuri monosilabice. Nu îi place să rememoreze ziua aia, cam la un an după divorț, în care a primit un telefon să se prezinte la Consistoriu, adică la tribunalul preoților.

„Erau șapte preoți din conducerea Arhiepiscopiei. Au zis că le pare rău că se încheie așa, dar că nu mai sunt preot, că mă caterisesc că sunt divorțat.”

Un preot caterisit este, practic, înlăturat din cler. Devine laic, așa ca mine sau ca tine. Odată cu haina preoției și cu parohia, pierde și orice sursă de venit.

„Am fost rătăcit o perioadă. Nu știam încotro s-o apuc”, spune Oprișan. În șifonierul său stau și acum neatinse cele șapte rânduri de veșminte preoțești.

„Uneori mai cânt prin casă. Textele le știu pe de rost, nu se uită așa ușor”, îmi spune.

Salvarea, cel puțin una temporară, a venit din implicarea mai activă în afacerea familiei. El și tatăl său dețin două farmacii în Eforie Sud. Astfel, după caterisire, preotul izgonit s-a făcut farmacist:

„Acum vând la tejghea. Dar aș vrea să slujesc. Nu farmacia contează, farmacia e trecătoare.”

În anii ăștia a căutat alinare în bucuriile lumești trecătoare.

„Îmi place foarte mult să conduc, am un Mercedes.” Marca preferată a preoților, glumesc eu. „A, da? Nu știam.” Dau pe google „Mercedes+preoți” și imaginile curg. Scrolează cu degetul și râde: „Ăștia mi-au luat-o înainte!”

1521215413043-florinoprisan3
Viața lui Florin Oprișan s-a răsturnat când a aflat că este caterisit.

Spune că nu a simțit vreo chemare puternică să se dedice Domnului și să intre în preoție. A făcut-o la îndemnul tatălui său, care voia ca fiul său să aibă o situație bună și să fie respectat în comunitate. El nu preot își dorise să devină:

„Din clasa a șasea, am jucat fotbal. Eram la Juniori, la Gloria Buzău. Dar tatăl meu a zis preot. Când mă duceam pe ascuns la club, venea și mă mai căpăcea. Așa că am renunțat la fotbal.”

Iar acum, tot pentru preoție, e gata să mai facă un sacrificiu: nu va mai avea niciodată o familie.

„Înalt Preasfințitul chiar mi-a zis că pot să-mi iau pe cineva care să mă spele, să-mi calce, dar doar atât. Am fost de acord.”

„Să ia aminte că e preot divorțat”

Au trecut mai bine zece ani de la caterisirea preotului din Vama Veche. Cazuri parcă trase la indigo cu al său sunt presărate în continuare pe tot teritoriul țării. Dacă dai căutare pe google „preot+divorțat+caterisit”, vor curge pe ecran cazuri din Maramureș, Constanța, Brașov, Bacău, Vrancea. Am ales unul la întâmplare.

Mai aveam cam 50 de kilometri până la Focșani când fostul preot Gheorghe Daniel Micu mi-a spus, la telefon, că nu mai vrea să ne vedem. Că nu mai are rost să răscolească trecutul. Că e prea dureros și că i-a ajuns. Am vorbit zece minute și, într-un final, a acceptat întâlnirea.

„Ce mi-ați spus, că dacă nu vorbesc o să se știe doar varianta lor, m-a convins”, îmi spune de pe bancheta din spatele mașinii noastre, în timp ce răsfoiește un vraf de memorii, regulamente, foi matricole, decizii ale Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei și alte înscrisuri care i-au mutilat viața. Printre ele nu se regăsește și sentința Consistoriului prin care a fost decăzut din treapta preoției. O știe, însă, pe de rost: „Se termina cu ‘să ia aminte că este preot divorțat’, ziceau. Dar ce sunt eu, criminal? Auzi, să ia aminte! Și mai scria și i-a în loc de ia”, spune. Și râde.

1521215487416-daniel-micu2
Textul de pe poza asta nu ne aparține, așa ne-a trimis-o fostul preot ca să ne arate prin ce noroaie ajungea la biserica de unde a fost dat afară.

Răsfoiește frenetic printre foile care stau dovadă că a făcut unsprezece ani de învățământ teologic, că a terminat seminarul la Galați, că a absolvit facultatea șef de promoție și apoi și-a luat masterul.

„Dacă-l citiți p-ăsta, și fără să mă cunoașteți poate vă dau lacrimile”, spune și îmi întinde un memoriu datat în mai 2015. E adresat Arhiepiscopului Buzăului și Vrancei, Înalt Prea Sfințitul Ciprian, care a devenit mai cunoscut după ce s-a scurs în presă o înregistrare audio în care Înaltul îi îndemna pe preoții din subordine să-i „dea cu capul de bordură” pe caterisiții care îi ies din cuvânt.

„Simt că sunt viu și trăiesc doar când mă aflu înainte Sfântului Altar. Eu altceva NU știu să fac. În momentul acesta eu nu știu unde să mă duc și ce să fac. Nu știu ce se va întâmpla cu viața mea,” scrie în memoriul preotului Micu.

Trecuseră șapte ani de la intrarea în preoție și cam o săptămână de la decăderea din treaptă.

„Așa a fost țeapa vieții”

De mic, lui George Micu i-a plăcut să cânte.

„Mama mea era o femeie simplă, cu cinci copii, credincioasă. Eram în clasa a 6-a când m-am dus prima dată de mânuță cu ea la biserică. Mi-au plăcut foarte mult cântările bisericești și am fost atras de treaba asta.”

Născut la Brăila, a primit însă o parohie în Jitia de Jos, sat din Vrancea, pentru că de aici era soția sa. S-au luat de tineri: el, 25, ea, 21.

„Eu am ținut la taina cununiei și mă refer și la latura intimă, și nu am locuit împreună înainte de căsătorie. Asta a fost și țeapa vieții, că eu după ce m-am căsătorit cu ea am văzut că este, de fapt, altfel. Exact ca la Platon, am fost îndrăgostit de o idee. Am văzut indiferență din partea ei, dar am crezut că omul se poate schimba. Dar eu am iubit-o pe ea, sincer”, spune.

Nici după căsătorie nu au stat împreună, pentru că soția sa era studentă la Psihologie, la București, și el era în satul vrâncean cu 500 de locuitori.

1521216001427-haina-lepadata
Unii preoți caterisiți își fac propria biserică.

„Ea, cu chirie în București, eu, în parohie, singur, ca prostul.”

După încă doi ani de master, tot la București, soția a fost repartizată profesoară la Râmnicu Sărat. Mai aproape, dar tot departe.

„Dar eu ziceam hai, pun gaz la mașină și vin să te iau. Dar ea tot zicea că nu, că e ocupată.”

Anii au trecut și soții se vedeau rar. Inevitabilul s-a produs după șapte ani de căsnicie, când soția a cerut divorțul: „Am refuzat divorțul pentru că o iubeam, nu numai ca să păstrez haina preoțească. Am iubit-o și am așteptat-o până în ultimul moment. Dar ea își găsise pe unul. Rocker. Un satanist.”

Refuzul lui de a-i acorda divorțul a înfuriat-o pe soție, spune el. S-a dus la Consistoriu.

„Preotesele știu că așa faci cel mai rău soțului. Și le-a spus spus vrute și nevrute. Că am fost violent, eu, care nu am atins-o cu un fir de păr! O singură dată mi-am ieșit din fire, că plângea fetița noastră și ne certam, nu o înfășa, dar nu am lovit-o, am împins-o, așa, pe pat”, spune, și mâinile îi zvâcnesc înaintea pieptului ca să-mi arate cum.

„Ei distrug vieți, asta fac”

Așa a început judecarea sa în tribunalul preoțesc, în martie 2014. După un an, superiorii săi au decis să-l depună din treaptă.

„Acuzația a fost despărțire reală și continuă și consum de alcool la volan. Da, așa este, intrasem în depresie, și m-am urcat băut la volan. Îmi pare rău, eu nu obișnuiam să beau, dar eram terminat, nu știam ce să mai fac”, spune fostul preot.

Depunerea din treaptă este mai puțin gravă decât caterisirea. Un preot depus din treaptă nu mai poate sluji și purta ținuta clericală, dar poate desfășura activități social-filantropice, culturale, educaționale în cadrul Bisericii. Sau poate fi cântăreț.

„Da, după unșpe ani de învățământ în teologie, ei vor să mă fac cântăreț”, spune, și dă din mână a lehamite.

1521216242232-daniel-micu-la-receptie
Când cer informația la recepția asta a unui hotel din Focșani, clienții nu știu că recepționerul e un fost preot.

Așa că nu s-a făcut și acum lucrează ca recepționer la un hotel din Focșani. Nu s-a recăsătorit, dar își reface viața treptat alături de o altă femeie care acum trei luni i-a născut un copil.

„Am cunoscut-o după scandal, ea lucra la magazin și mi-a plăcut vorba ei dulce. Era după Consistoriu, praf eram. Poate mi-a dat Dumnezeu s-o cunosc când aveam cea mai mare nevoie”, spune. Dacă se căsătorește însă cu ea, știe ce urmează:

„Mă caterisesc. Să o facă! Harul preoției nu mi-l pot lua, pot să zică ei ce vor. Dar nu mai contează, am obosit. Păcat, eu am luptat să fiu preot, m-am întreținut singur, și ei n-au ținut cont de activitatea mea exemplară din parohie. Și nici că nu eu am cerut divorțul. Ei distrug vieți, asta fac.!”

Nu toți preoții divorțați sunt caterisiți, ceea ce face pedeapsa pentru ceilalți și mai greu de suportat. În țară sunt mulți preoți divorțați care slujesc în continuare, spune fostul cleric.

„Cum hotărăsc ei cine pleacă și cine nu? Că ei spun că dacă inițiativa e a soției, nu îi dau la o parte. E, uite că pe mine m-au dat, deși am refuzat divorțul, m-am rugat de soție să ne refacem căsnicia.”

Stăm deja de peste o oră de vorbă și mai e puțin și începe tura lui la hotel. Dar nu ne despărțim până nu îmi face cadou o fotografie printată, cu el în reverendă albastră cusută cu fir auriu, de pe vremea când încă mai era preot în Jitia de Jos: „Uite, ăsta eram eu. Eram fericit aici, vezi?”

1521215930997-micu-in-reverenda-albastra
Fostul preot e mult mai slab acum, nu împlinit și fericit ca în poza asta.

BOR: „Preotul nu are dreptul de a solicita divorțul”

Patriarhia spune că nu știe câți preoți divorțați are în sânul ei și pe câți a caterisit din motivul ăsta în ultimii ani.

„Sunt cazuri foarte rar întâlnite întrucât preoții, ca toți cei care integrează în viața lor personală valorile moralei creștine, sunt în majoritatea lor covârșitoare persoane cu un dezvoltat simț al fidelității și al familiei. Când divorțul apare din vina exclusivă a soției, preotul poate să-și continue activitatea, dar fără dreptul de a mai fi promovat. Aceasta întrucât este firesc ca cei care ocupă orice funcție ierarhică să fie reprezentativi din toate punctele de vedere. Criteriul este, așadar, vina în pronunțarea divorțului. Preotul nu are dreptul de a solicita divorțul, întrucât, ca reprezentant al Bisericii, el este firesc să apere unitatea și integritatea familiei,” mi-a răspuns purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu.

Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a refuzat să răspundă solicitării mele referitoare la pedeapsa aplicată preotului Micu. Un comunicat de pe site-ul instituției conține lista neagră cu preoții caterisiți sau depuși din treaptă. Printre ei se regăsește și numele lui.

În ce-l privește pe preotul vamaiot, Arhiepiscopia Tomisului insistă că știe mai bine decât acesta dacă putea sau nu să rămână căsătorit. Printre motivele de divorț scrie și asta: „stăruirea în divorț, deși exista posibilitatea iertării și a refacerii căminului conjugal”.

Undeva, într-un sertar din birourile Arhiepiscopiei Tomisului, încă se află, scrisă de mână, cererea fostului preot de a fi reprimit în sânul Bisericii.

Un răspuns al biroului de presă al instituției trimis mie prin email răspunde sec la zbuciumul fostului părinte: „Florin Oprișan este în continuare caterisit. Actualmente, are depusă o cerere de iertare la IPS Teodosie, dar nu a depus și dovezile de pocăință și de îndreptare.” Iertarea pe care o aștepta nu a mai venit.