Articolul a apărut inițial pe Amuse.Imaginează-ți o lume fără sex, droguri și rock'n'roll. Apoi scoate din ecuație țigările și alcoolul, iar, pentru orice eventualitate, hai să renunțăm și la carne. Iar cireașa de pe tort: hai să ne prefacem că în universul nostru nu există nici scrisul, nici cititul. Asta e realitatea unui refugiu în tăcere Vipassana, unde singurul lucru pe care-l poți face e să meditezi.Aparent, e aceeași tehnică de meditație dezvoltată de buda Gotama, cu scopul iluminării spirituale și a ajunge în Nirvana. Practica e veche de vreo 2 500 de ani și s-a răspândit în întreaga lume, chiar dacă învățătorul nu mai printre noi. Maestrul Vipassana, S.N. Goenka a murit în 2013, dar înțelepciunea lui continuă să fie împărtășită prin înregistrări audio și video de care au parte participanții din refugiu.Pe lângă întrebările ocazionale pe care le poți pune unui profesor, la sfârșitul unei zile lungi, lipsită de distracțiile obișnuite, prezența multimedia a lui Goenka e printre puținele pauze de la „tăcerea nobilă”. Apropo, liniștea asta se extinde și la gesturi, contact vizual sau dans interpretativ.În ciuda acestui lucru, ideea de a mă retrage în pădurile din nordul Californiei, pentru zece zile de tăcere nobilă și profundă, a reprezentat o provocare atractivă. Până la urmă, dacă Leonard Cohen a reușit să stea în izolare cinci luni, ca un călugăr budist, unde a primit numele „Jikan”, care se traduce ca „tăcerea dintre două gânduri”, atunci poate era cazul să încerc și eu. Poate a venit momentul să închid gura și să-mi deschid mintea.Spre deosebire de Jikan, scopul meu nu era să mă convertesc. Deși Vipassana e de origină budistă, Goenka consideră tehnica a fi seculară, deci nici nu se pune problema de convertire la budism. În esență, el te roagă să accepți două idei: prima ar fi că toate lucrurile trec. Iar a doua, calea către fericire este să primești veștile cu indiferență.Totuși, e important să ții minte că Vipassana nu e tocmai despre pontificare intelectualizată, ci despre cum să-ți observi corpul și senzațiile care emană din și prin corp, la un nivel aproape microscopic.Primele trei zile din curs sunt dedicate meditației Anapana, care înseamnă doar să observi senzația respirației tale, cum intră și iese pe nas. Toată introspecția asta nazală te ajută în a patra zi, când ești introdus în practica Vipassana, iar mintea ta acum ascuțită, e liberă să examineze tot corpul.E o experiență ciudat de senzuală, care se apropie de sex appeal. Cu excepția faptului că atunci când cineva îți spune: „Mișcă-te încet, din cap până în picioare, și observă toate senzațiile”, nu e vorba de o persoană decedată de cinci ani.Bineînțeles, zece zile de tăcere afectează diferit persoanele. Mulți participanți mi-au spus, în ultima zi desigur, când ai voie să vorbești, că li s-a părut profund de terapeutică experiența, deschiderea și vindecarea rănilor mentale suprimate de mult timp.Personal, perioadele îndelungate departe de societate mi se par plictisitoare și parcă îmi induc anxietate. Plus, e al naibii de frustrant: au existat momente când îmi doream să fur un marker și să scriu pe hârtia igienică de la toaletă.În paralel, tipul din stânga mea consideră meditația atât de copleșitoare, încât deseori suna de parcă avea orgasm. Vreau și eu ce a comandat domnul.Într-un sfârșit, când am părăsit refugiu, am simțit o schimbare. Mă simțeam extaziat și uimit. Lumea e la picioarele mele, iar fața mea e luminată și caldă. În sfârșit, mi-au înapoiat telefonul!
Publicitate
Publicitate