Am convins un dealer să-mi gătească friptură de vită în loc să-mi aducă iarbă

„Vrei să sunăm să luăm niște iarbă?”, m-a întrebat prietenul meu Lee într-o seară. „Nu fumez de obicei decât dacă am ceva de halit”, a răspuns celălalt amic al meu, Tony. „Iarba și mâncarea merg mână în mână pentru mine. Este o parte esențială a experienței. Ai dulapul gol, deci cred că voi zice pas.”

Lee a spus că orice dealer pe care l-am suna, va trece pe lângă un supermarket în drum spre noi. Și ce vând aceste magazine? Ronțăieli. Asta a născut o adevărată dezbatere despre dacă un dealer pe care abia îl cunoști se va deranja sau nu să meargă la magazin pentru tine și cât de mult poți trage de relația dealer/client. Cineva care vinde iarbă ar face și altele pentru bani sau ar rămâne doar cu treaba lui clasică? Am decis să sunăm și să aflăm.

Surprinzător, dealerul nu a avut nicio problemă să ne ia și ronțăieli. Nu fumez iarbă și nu prea mă interesa cum se va sfârși totul, dar faptul că era dispus să cumpere și să ne livreze un produs perfect legal, m-a făcut să mă întreb cât de departe am putea merge cu asta. Ne-ar cumpăra și produse non-alimentare? Care era lucrul cel mai șmecher pe care mi l-aș putea dori?

Pe parcursul următoarelor zile mi-am notat o listă cu mai multe produse, iar fiecare dintre ele necesitau un efort mai mare din partea dealerul. Da, cocaina ar putea fi mai potentă ca niciodată, iar dealerii s-ar putea să vândă acum și Xanax și 2C-B. Dar pot ei să facă față și unei tarte?

Am adunat numerele de telefon de la 15 dealeri și aveam cinci lucruri pregătite, adică trei pentru fiecare dintre ei – dar m-am gândit că-mai vor mai rămâne câteva după primele cereri. Se pare că m-am înșelat.

Foițele ar părea o cerere plauzibilă pentru un dealer de iarbă, nu? Doar nu te trezești la restaurant că nu ți se dă un cuțit și furculiță; am aplicat aceeași logică și aici. Cu toate astea, după ce am oferit celor trei dealeri un bacșiș ca să-mi ia niște foițe, doi dintre ei au spus că nu vor fi disponibili câteva zile, în timp ce al treilea a părut foarte paranoic și mă tot întreba de ce nu mă duc singur la magazin. O întrebare bună, dar: a luat în considerare că va face un bacșiș pe lângă ce aveam eu să-i dau? Nu voi ști niciodată. Mi-a zis că mă va suna înapoi de două ori, apoi a dispărut.

Al doilea lucru de pe listă era o prăjitură. Logica aici era să testez dacă dealerii mi-ar lua și mâncare gătită, sau dacă limitele se rezumau la ronțăieli ambalate, ca chipsurile. De data asta, am creat o poveste în spate.

În ciuda explicației mele lacrimogene, doi dintre cei trei dealeri nu mi-au răspuns la mesaj și nici n-au răspuns la telefon. Al treilea era un dealer care-și postase profilul de Kik pe Instagram. Răspunsul lui inițial a părut extrem de pozitiv, dar apoi a început să-mi ceară bani în avans printr-un card de cadouri online și mi-a fost clar că era țepar. Cu toate astea, am continuat să vorbim.

A treia cerere era această gâscă origami impresionantă, pe care am ales-o ca să văd dacă dealerii erau dispuși să-mi livreze un lucru care implica să învețe ceva nou de la zero ca să ajute un străin. Din nou, am considerat că ceva abureală ar fi necesară, așa că am folosit o variantă diferită a explicației date mai sus.

Din păcate, singurul dealer care a părut cât de cât să muște momeala, mi-a spus că voia 270 de lei și că nu putea să mi-o livreze în seara aia. Prețul oferit de el era destul de piperat pentru o bucată de hârtie îndoită, iar termenul meu limită era a doua zi, deci eram cam strâmtorat cu timpul.

Următoarea pe listă era o friptură. Având în vedere că prăjitura nu mi-a fost adusă, iar ăsta ar fi fost următorul pas în cererile alimentare, nu prea eram optimist. M-am și chinuit să-i dau un motiv convingător de ce voiam să mi se livreze o friptură joi la ora unu noaptea, dar am reușit să încropesc asta:

Unul dintre dealeri a părut interesat, dar a devenit destul de rapid clar că a crezut că „friptură” era un nume de cod pentru iarbă. După ce i-am explicat de mai multe ori că eu chiar voiam o friptură, a trebuit într-un final să-i trimit o poză cu una ca să înțeleagă, apoi nu a mai dat niciun semn. Ceilalți doi dealeri nu mi-au răspuns la mesaje sau apeluri.

M-am decis asupra ultimei cereri de pe listă după ce am căutat pe Google „cea mai complicată mâncare de gătit” și am găsit o rețetă de friptură de vită Wellington, care aparent durează o veșnicie să o faci și poate să iasă tare și uscată (vită învelită în foietaj) dacă ceva nu e respectat.

Primul număr de telefon pe care l-am încercat a fost al unui dealer pe care l-am găsit pe social media, care era și el la rândul lui țepar. Îmi tot spunea să-i trimit banii în avans și evident că nu aveam să fac asta (trimite-mi o friptură de vită Wellignton în avans și apoi mai vorbim!). Cred că m-a crezut sincer că voiam friptura, fiindcă a fost incredibil de persistent, m-a sunat de mai multe ori și m-a bombardat cu mesaje. Ba chiar mi-a trimis poze apetisante cu vită Wellington și-mi spunea că era gătită de el. Apoi am început o discuție interminabilă despre ce ingrediente trebuia să folosească.

După ce m-am săturat de prosteală, am trecut la următorul dealer, care s-a demonstrat a fi cel pe care-l căutam. După o scurtă conversație telefonică ca să verific dacă era serios sau nu, a fost de acord să ne vedem în fața unui hotel din apropiere. Evident că și-a făcut apariția cu o pungă de plastic în care era o friptură Wellington grosolană. „Se gătește ca dracu”, s-a plâns el. „Sper că o vei mânca.” I-am promis că nu va ajunge la gunoi și m-am grăbit spre casă să testez produsul.

Din păcate mi se vânduse o batjocură de friptură. Nu avea deloc șuncă sau ciuperci pe ea, care sunt ingrediente cheie. Era practic o bucată de vită cu puțină cocă în jur, suspectez prăjită rapid.

Concluzia la asta este: da, dealerii vor livra orice dacă ești îndeajuns de insistent, dar dacă este orice altceva în afară de droguri sigur nu va fi bun. Dacă reușesc cumva să-l conving pe Gordon Ramsey să livreze iarbă, nu aș putea fi supărat pe el dacă n-ar ști să diferențieze soiurile de iarbă.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.