Călătorii

Cum arată închisorile în realitate

Fotograful Jan Banning te plimbă prin Uganda, Franța, Statele Unite și Columbia.

de Laura Woods; translated by Oana Maria Zaharia
15 Martie 2019, 1:18pm

Un deținut din închisoarea Bois-d'Arcy. Fotografii de Jan Banning.

Aproximativ 10 350 000 de persoane populează în prezent închisorile lumii, conform organizației Penal Reform International. În fiecare an, organizația non-profit examinează starea deținuților din toată lumea și emite un raport. Iar cel de anul trecut poate fi rezumat într-un singur citat:

„Condițiile de detenție sunt proaste, numărul deținuților e în creștere, în timp ce rata infracțiunilor e în descreștere în majoritatea societăților.”

Men’s dormitory in Calhoun County Jail in Morgan
Statele Unite, iunie 2012. Dormitorul bărbaților în Calhoun County Jail în Morgan, Georgia.

Acesta, din păcate, e rezultatul popularității politicilor stricte împotriva infracțiunilor. Numeroase sisteme de justiție din jurul lumii operează la capacitate maximă, ceea ce e în regulă pentru majoritatea votanților, pentru că aceștia nu văd rezultatele. Majoritatea dintre noi nu au fost niciodată într-o închisoare, așa că nu vezi infrastructura în ruine și celulele de o persoană în care sunt înghesuite mai multe. Habar nu ai cum afectează votul tău populația cea mai săracă și needucată, așa că nu îți pasă. Iar lucrurile se înrăutățesc.

În speranța de a contribui la o reevaluare a sistemului legal global, fotograful olandez Jan Banning și-a asumat sarcina aparent imposibilă de a surprinde în imagini închisori din toată lumea. Jan a călătorit în Uganda, Franța, Statele Unite și Columbia, iar fotografiile pe care le-a făcut te invită să te întrebi dacă închisorile își îndeplinesc scopul de a corecta și reabilita.

Am vorbit cu Jan despre cum a obținut accesul în aceste locuri, ce a văzut și ce a învățat despre reforma penală de pe glob.

Ugandan Mutukula Prison Farm
Uganda, martie 2013. Închisoarea Mutukula.

VICE: Salut, Jan. Ne poți spune câte ceva despre mesajul fotografiilor? De ce ai ales aceste țări? De ce comparăm o închisoare din Uganda cu una din Franța?
Jan: Bună întrebare. Inițial m-am întrebat unde pot face fotografii frumoase. Dar apoi m-am gândit care ar fi relevanța lor. Ce ar însemna? Mereu mi-am dorit ca munca mea să stârnească dezbateri publice.

Așadar, cu ajutorul Institutului Max Planck, am hotărât să mă concentrez pe țări în funcție de câteva criterii diferite: diviziunea dintre dreptul civil și dreptul comun, natura geografică și importanța țărilor respective pe plan internațional. Așadar, am ales două exemple din fiecare dintre cele două versiuni principale ale dreptului civil: un exemplu occidental (dreptul civil în Franța și dreptul comun în SUA) și un exemplu non-occidental (dreptul civil în Columbia și dreptul comun în Uganda). Am hotărât să fotografiez în Statele Unite și nu în Anglia, pentru că în State există pedeapsa cu moartea, cel mai radical sistem dintre toate.

În care dintre închisori ai obținut cel mai ușor acces?
În mod surprinzător, în Uganda, cred că datorită ideilor liberale ale comisarului închisorilor din țară, o persoană deschisă și foarte transparentă.

Biology lessons at Kirinya Main Prison in Jinja Uganda
Uganda, feb.2013. Lecții de biologie de la un deținut condamnat la pedeapsa cu moartea (ușor de recunoscut după hainele albe) în închisoarea Kirinya din Jinja.

Și cum au fost celelalte locuri?
Celelalte au fost un coșmar. În Franța a durat doi ani să pot avea acces în închisori. În Statele Unite mi-a luat mai puțin de doi ani, iar în Columbia a fost ceva mai ușor. La prima călătorie mi-au permis accesul în închisori de medie și minimă securitate. Dar m-au păcălit a doua oară, când am venit să fotografiez închisorile de maximă securitate. După o grămadă de belele birocratice, mi-au permis accesul în patru închisori de maximă securitate, dar, odată intrat, nu m-au lăsat să fotografiez decât lecții imbecile de engleză care aveau loc în săli în care nu locuia nimeni și un atelier în care se lucra cu lemn. Era îngrozitor de murdar și aglomerat, dar erau zone în care, dacă scoteam aparatul, eram imediat înconjurat de gardieni care îmi interziceau să fotografiez. La fel, în Columbia, judecătorii nu mă lăsau să-i fotografiez pentru că era riscant pentru ei.

Colombia, Aug. 2011. Establecimiento Carcelario de Reclusion Especial in Sabana Larga
Columbia, august 2011. Establecimiento Carcelario de Reclusion Especial din Sabana Larga are o capacitate de cincizeci de deținuți și găzduiește peste o sută.

Ai descoperit ceva surprinzător sau șocant când ai fotografiat cele patru sisteme diferite?
Ce m-a izbit a fost că atmosfera cea mai relaxantă a fost în Uganda. Cea mai bună atmosferă dintre toate. Totuși, închisorile din Uganda nu sunt ca niște hosteluri. Sunt supraaglomerate, e multă sărăcie, dar deținuții par să fie tratați bine.

Aș zice că, din punct de vedere material, Franța stă cel mai bine. Deținuților li se permite să aibă multe lucruri în celulă, pot să gătească. Aș zice că incarcerarea e tolerabilă în Franța. Franța și Uganda mi s-au părut cele mai umane sisteme.

Cells in the Maison d’arrêt de Bois-d’Arcy
Franța, octombrie 2013. Celulele din închisoare Bois-D'Arcy. Facilitatea s-a deschis în 1980.

Mi s-a părut interesant și contrastul vizual, o coincidență fericită pentru mine. Dacă te uiți la fotografiile din Uganda, sunt multe culori calde. Folosesc multe tonuri de galben, ca într-un sat african. Pe când în Statele Unite vezi numai oțel și beton, e rece și mult mai deprimant.

M-am împrietenit cu cea mai cunoscută deținută din Uganda, care între timp a fost eliberată și a avut un discurs la expoziția mea din Germania. Ea mi-a confirmat impresia că relația dintre gardieni și deținuți e foarte bună în Uganda, lucru la care nu mă așteptam deloc. Chiar dacă am vizitat multe locuri în lume de-a lungul carierei mele de 37 de ani, mă așteptam ca închisorile din Uganda să fie mai rele și cele din Statele Unite mai bune. Acestea sunt țările care m-au surprins cel mai mult.

Ce te-a surprins la sistemul de închisori din Statele Unite?
Aș zice că închisorile americane au scopul să fie o pedeapsă și atât. Nu au rol corecțional.

Georgia State Prison
Statele Unite, nov. 2012. Întâlnirea deținuților condamnați pe viață în închisoarea de stat din Georgia.

Ți s-a permis să interacționezi cu deținuții în toate țările?
Am interacționat cu ei în Uganda. Îmi place mult fotografia cu bărbatul care se bronzează între niște pereți colorați în Franța, era un boss al Mafiei din Corsica. Am vorbit cu el o jumătate de oră. În Columbia nu m-au prea lăsat să vorbesc cu deținuții. Nici în State.

Centre Penitentiaire de Lille-Annoeullin prison
Franța, aprilie 2013. Centrul penitenciar din închisoarea Lille-Annoeullin. În spatele curții stă la soare J.M, membru al găștii mafiote corsicane „Briza mării”. A ispășit o sentință de 14 ani, după care a fost condamnat din nou la 15 ani de închisoare în 2007. În 2013, a fost condamnat la alți patru ani, plus o amendă de o sută de mii de euro pentru șantaj din spatele gratiilor.

Cum ți-ar plăcea să contribuie seria ta la discuția publică despre sistemele de incarcerare?
Nu am vrut să dovedesc că unul e mai bun decât altul, nu de la asta am plecat. Dar e clar că, la finalul proiectului, pot spune că am niște preferințe.

Serviciile corecționale și felul în care gestionăm infracțiunile par să joace un rol important în politicile multor țări, mai ales în ultimele decenii, din cauza creșterii partidelor populiste și a ideii că felul în care îi pedepsim pe infractori poate scădea rata infracționalității. În carte, prezint comparații între rata crimelor și a infracțiunilor din mai multe părți ale Europei, care au scăzut considerabil. Lumea e un loc mult mai sigur dacă analizezi statisticile despre crime de-a lungul anilor. Lumea e mai sigură decât a fost vreodată, poate cu excepția anilor 1950 și 1960, și cred că multă lume nu știe asta. Sper ca albumul să contribuie la o dezbatere publică despre modul în care gestionăm infracțiunile. Cred că e important să compari sisteme, situații și culturi diferite ca să obții o perspectivă mai largă asupra lucrurilor.

Kakira Police Station arc
Uganda, mai 2010. Secția de poliție Kakira.

Ai zis că nu crezi că încarcerarea e eficientă în multe cazuri. De ce? Crezi că ar putea exista o alternativă la sistemul actual?
Am dubii puternice despre utilitatea sistemului de închisori în general. Știu că în anumite cazuri e necesar să izolezi oamenii de societate. Unele persoane pur și simplu nu se pot integra, dar cred că acestea reprezintă o minoritate în rândul celor incarcerate. Cred că multe dintre ele sunt persoane care au avut ghinion, care s-ar putea să aibă probleme mintale, care aparțin clasei sărace. Și etnia joacă un rol. Cred că închisorile se concentrează pe pedeapsă și nu e o idee bună. Ar ajuta mai mult să-i reeducăm și să le dăm oportunități să fie productivi în societate. În Olanda, rata de încarcerare e atât de scăzută încât închiriem închisorile pentru țări ca Norvegia sau Belgia.

Interviu de Laura Woods. Fotografii de Jan Banning.

Maison d’arrêt de Bois-d’Arcy prison
Franța, Oct. 2013. Celulele din Maison d’arrêt de Bois-d’Arcy. Dintre 770 de deținuți, în jur de 215 sunt cercetați în arest

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.