Am vizitat fabrica de bere de unde vezi Polul Nord

Articolul a apărut inițial pe Munchies

Sunt mahmur, ceea ce înseamnă că azi nu o să conduc snowmobilul. Deși pare ca și cum e Vestul foarte sălbatic aici în Longyearbyen, cel mai nordic oraș din lume, localizat pe arhipelagul norvegian din Svalbard, regulile sunt stricte când vine vorba de condus sub influență. Mi s-a spus că până și o bere la bord îți poate crea probleme și că poliția verifică activ șoferii din regiunea asta.

Nu aș fi crezut că orașul Longyearbyen are o viață de noapte atât de vie. La trei dimineața, barul era plin de localnici și turiști care se distrau în cel mai apropiat oraș de Polul Nord, care e doar la o oră și jumătate cu avionul. M-am urcat pe snowmobilul prietenului meu, ca să nu-mi bat capul.

Am trecut prin nămeții de zăpadă din oraș, deși mi-a luat ceva să-mi ajustez ochii la cerul de noapte. E zece dimineața, dar niciun pic de lumină, pentru că în perioada asta a anului soarele nu ajunge în regiuni atât de nordice. În ciuda întunericului polar, observ cum renii scurmă în pământul înghețat în căutare de hrană.

Majoritatea celor două mii de persoane care locuiesc în Svalbard circulă cu snowmobilul, bicicleta sau pe jos. Aici, în peisajul arctic dezolant, nu prea vezi mașini. Pare ca și cum te-ai afla pe Lună, nu există copaci, iar frigul îți pătrunde până în măduva oaselor. Dacă încerci să folosești touchscreen telefonului mai mult de două minute, degetele încep să degere.

Deși semnele de viață sunt de abia sesizabile, nu e atât de dificil să ajungi în orașul Svalbard. Companiile aeriene scandinave au zboruri aici aproape zilnic, dacă vremea permite. Din Oslo până aici durează doar trei ore, iar compania e responsabilă pentru furnizarea alimentelor pe insulă, deci mereu poți găsi fructe și legume proaspete (deși sunt mult mai scumpe decât în alte părți alte Norvegiei).

Localnicii reușesc să procure alimente și din împrejurimile insulei. Noaptea trecută, un ospătar de la Gruvelageret, un restaurant arctic de fine dining din Longyearbyen, a spus că există peste două sute de ciuperci care cresc pe insulă și că ea le-a cules pe cele din supa de cod cu ciuperci.

După o dimineață de explorare a tundrei frigide, ne-am întors în Longyearbyen, să vizităm locația care mă interesează cel mai mult de pe această insulă: Svalbard Bryggeri, cea mai nordică fabrică de bere. Ne așezăm în interior pentru o degustare, începând cu Spitsbergen Pilsner (numele insulei este Spitsbergen). Berea asta mă ajută să mă decongelez.

Robert Johansen a construit fabrica Svalbard Bryggeri în 2015, după ce s-a chinuit să schimbe o lege rămasă din anii '20, care interzicea producția de alcool în arhipelag. Acum, sloganul berăriei, pe care-l vezi și pe tricouri sau dozele de bere, este „am schimbat legea, ca să facem adevărata bere polară.”

Mai interesant decât confruntarea cu legea e că berăria nici nu este principalul job al lui Johansen. De când s-a mutat aici pe la 20 de ani ca să lucreze în mine, el a locuit cu întreruperi în Svaldbard. El e și pilotul unei companii aeriene locale. El a deținut și o companie de tururi turistice cu submarinul, o sală de fitness și o companie aeriană de avioane maritime. Fabrica de bere cu o capacitate de cinci sute de mii de litri e doar un hobby.

Ida Larsen, unul dintre cei patru angajați ai berăriei, explică că berea e făcută cu 16% apă glaciară. E super scumpă și greu de obținut, altfel ar fi folosit mai multă. Nicio problemă, în mare parte e doar o schemă de marketing. „Apa glaciară e doar un truc”, spune ea, „deși e reală.”

Am trecut la soiul Spitsbergen Weissbier, apoi la un pale ale, apoi IPA și am terminat cu un stout. Măsurile pentru degustare sunt generoase, iar Larsen umple paharele dacă consideră că unii preferă o anumită bere. Am pierdut noțiunea timpului și a zilei, iar între întunericul polar și remediile de mahmureală, percepția mea asupra vieții s-a distorsionat total. Un singur lucru pot deduce în starea asta de confuzie: Svalbard Bryggeri e una dintre cele mai nordice fabrici de bere și preferata mea, pentru că Svalbard e magic.