Fotografii sfâșietoare cu viața de zi cu zi din Alep

Toate fotografiile de Nish Nalbandian din partea Daylight Books

Laureatul Nish Nalbandian a debutat cu monografia fotografică A Whole World Blind care prezintă realitatea din Alep, Siria, unde războiul face parte din viața de zi cu zi. În decursul unui an și jumătate, între 2013 și 2014, fotografiile lui Naldandian reprezintă o mărturie sinceră și necenzurată a puterii și vitalității oamenilor care trăiesc într-o teroare cataclismică, de la soldații din negura războiului civil, la cetățeni care încearcă să coexiste cu violența zilnică.

Fotografia de tip documentar este combinată cu portrete, poveștile luptătorilor rebeli, copiilor soldați și toți cei prinși în mijlocul conflictului. Nalbandian a călătorit de șapte ori în inima Siriei, unde a stat și câte două săptămâni, până în primăvara anului 2014, când frontul revoluționar sirian a reușit să scoată gruparea ISIS din orașul Idlib. Până în acel punct, prezența ISIS acaparase tot Orientul Mijlociu, iar pericolele unui jurnalist erau prea mari pentru a continua documentarea. Am vorbit pe email cu Nish despre albumul fotografic A Whole World Blind, deoarece acesta se află în momentul de față în Mosul, Irak, printre soldații forțelor speciale irakiene, pentru a documenta lupta lor împotriva ISIS.

Videos by VICE

VICE: De cât timp ești fotojurnalist? Cum te-ai apucat de asta?
Nish Nalbandian: E ceva la care am ajuns mai târziu în viață, ca a doua (sau a treia) carieră. Fotografia a reprezentat un hobby pentru mine până acum cinci ani. Înainte de asta, pentru mine reprezenta doar o evadare creativă. Dar cu cât a crescut interesul meu în fotografie, m-am hotărât să încerc să fac asta ca profesie. Primele fotografii pe care le-am vândut au fost despre o călătorie de motocicliști pe care am documentat-o din Denver până în America de Sud.

Ce te-a determinat să-ți îndrepți obiectivul spre Siria? A fost un moment anume din viața ta?
Am vizitat Siria în 2009 și mi-am făcut niște prieteni acolo. Când a izbucnit revoluția în 2011, am pierdut legătura cu acești oameni, așa că urmăream îndeaproape tot ce se întâmpla. Erau multe reportaje care acopereau subiectul și mai ales fotografice, dar intenția mea era să captez ceva un pic diferit. Aveam o poză cu bunicul meu din Siria, din 1916, pe când lupta împotriva otomanilor în Legiunea franco-armeană. El își pierduse familia din cauza lor, în genocidul armean și a ajuns în Siria, la fel ca mulți alți armeni (cei care au supraviețuit). Am vrut să încerc să recreez atmosfera portretului. Simt că nu am reușit în totalitate asta.

Ai avut vreo experiență directă cu grupul ISIS? Ți s-a părut că ascensiunea ISIS a avut o ramificație directă asupra culturii?
Cât am stat acolo nu am avut nicio experiență personală cu ISIS, dar am văzut multe steaguri în câteva locuri, până când au pus stăpânire pe teritoriu. Când au început să răpească jurnaliști, mi-am dat seama că riscul era mult prea mare ca să rămân acolo. Deși nu m-am întors, am păstrat legătura cu oameni care locuiau în interiorul conflictului, care au fost amenințați, arestați și jefuiți de ISIS, în perioada de ocupația a orașului Alep. Cât am fost eu acolo, ISIS nu deținea controlul asupra orașului, deși erau în ascensiune. Iar când am fost în Idlib, de abia fuseseră dați afară. Oamenii s-au bucurat când au dispărut teroriștii ISIS din orașul lor.

În introducere vorbești despre experiența înfricoșătoare de a auzi pentru prima oară explozii în apropiere. A fost vreun moment în tot procesul tău de documentare în care nu te-au mai afectat?
Păi, într-un fel, da. Chiar te obișnuiești cu zgomotele astea, iar creierul tău e capabil să le filtreze pe cele care te-ar putea afecta în mod direct. La început, tresăream la fiecare explozie și împușcătură, chiar și la distanță, dar după o vreme reacționam doar la cele apropiate și directe. Presupun că e un proces de acomodare. Chiar ai ce învăța de la oamenii din jur, care au trăit ani de zile cu sunetele astea.


Află mai multe despre Războiul Civil din Siria din documentarul VICE News din 2014: „The Long War”


Contrastul din album, dintre priveliștea liniștită aproape deloc atinsă de război și fotografiile violente, este foarte puternic. Asta fost o direcție menită să îmblânzească duritatea realității războiului?
Intenția mea a fost să întrepătrund imaginile grafice ale războiului cu momentele mai liniștite. Nu neapărat să îmblânzesc duritatea, dar să arăt realitatea faptului că viața merge înainte chiar și în timpul războiului. Ca fotojurnaliști, noi ne concentrăm pe evenimentele ieșite din comun, iar ăsta este subiectul fotografiilor, dar asta nu arată întreaga realitate, iar intenția mea era să prezint o perspectivă mai largă a ceea ce se întâmplă în Alep.

Am considerat că dacă includ doar o imagistică clasică a războiului, nu aș prezenta cu exactitate povestea, așa cum o vedeam eu. Iar eu am văzut mulți oameni curajoși care-și continuau viețile cu tot cu războiul din jurul lor. La fel ca în viața obișnuită, războiul nu este o prezență constantă, ci se întâmplă în valuri și se transmută din loc în loc. Noi ne concentrăm pe părțile „direct afectate” pentru că sunt foarte dramatice și ieșite din viața comună. Dar asta exclud locurile afectate care nu mai sunt în pericolul imediat și eu am vrut să le prezint și pe acestea.

Citește și: Tagarea revoluției în nordul Siriei

Unul dintre portretele mele preferate este al luptătoarei kurde, Rukan, care țintește arma printr-o gaură mică din perete, care dă spre război. Care este povestea din spatele acestei fotografii?
Rukan este liderul unei unități mici a forțelor luptătoare kurde (YPG). Atunci când i-am vizitat în locația lor, aproape de câmpul de luptă, ea nu s-au clintit de la postul de supraveghere. Toți stăteau de pază prin rotație, iar la un moment dat, Rukan s-a dus să verifice luptătorii din celelalte locații. Ea nu trăgea cu arma în fotografia asta, doar arunca o privire formată asupra ce se întâmpla. La fel ca acțiunile din unitățile de luptă de peste tot din lume, asta era doar o rutină pentru ea. Din ce am observat, luptătorii se ocupau mai mult cu protecția și supravegheatul decât cu lupta în sine.

Fotografiile de război vorbesc despre impactul emoțional al celor afectați de conflict. Ce a trebuit să faci ca să-ți poți continua viața și cariera?
Eram conștient de potențialul stresului post-traumatic, așa că m-am asigurat să vorbesc și să procesez sentimentele mele asupra lucrurilor pe care le-am văzut. Unele erau foarte greu de uitat, mai ales cele care implicau copii. Am fost la psiholog după ce am văzut anumite atrocități, doar ca să nu devină o problemă pentru mine. Sincer, deși e greu să fii martor la astfel de lucruri, eu cred că experiențele astea m-au făcut o persoană mai bună. Simt că mi-a crescut nivelul de empatie și înțelegere față de oameni și nu prea mai tolerez atunci când cineva se plânge de lucruri minore. Când am văzut atât de mulți oameni curajoși în fața unor dificultăți inimaginabile, asta m-a inspirat să fiu mai puternic. Dar, pe de altă parte, atunci când vezi să lucrurile astea continuă, trebuie să recunosc că am devenit mai cinic. Mai ales când am observat cât de inuman se poartă unii oameni cu semenii lor. Asta a fost cea mai grea parte pentru mine.

Ai o fotografie preferată din acest album? Ce semnificație are pentru tine albumul ăsta?
Ah, e o întrebare dificilă. Prefer fotografiile mai liniștite, ca cea cu cei doi bătrâni care stau în fața unui magazin, sau alta cu un bărbat care ține în brațe un buchet de trandafiri. Dar cred că cele mai importante pentru mine sunt cele cu familia deportată din Alep. Ei chiar erau într-o stare deplorabilă și mi-a fost greu să mă întorc la viața mea confortabilă, când știam în ce sărăcie și suferință trăiesc ei. Îmi place să captez privirea din ochii oamenilor. Semnificația fotografiilor reiese din conexiunile pe care le-am format cu acești oameni. Nu o să-i uit niciodată.

Vezi mai jos mai multe fotografii din album.

Albumul „A WHole Blind World” este publicat de editura Daylight Books, poți comanda o copie aici și poți vizita website-ul lui Nish Nalbandian pentru mai multe lucrări ale sale.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi mai multe fotografii cu oamenii care trăiesc în mijlocul războaielor:
Assad a bombardat spitalul de campanie din Alep, Siria
Imagini șocante care arată cum Statul Islamic aruncă bărbați gay de pe o clădire înaltă
Faceți cunoștință cu femeile kurde care luptă pentru libertate în Siria