De ce toate momentele în care s-a vorbit de reforma PSD-ului sunt apogeul penibilului Stângii

O, nu, nici n-a ajuns bine la putere, că PSD-ul a și început să facă iar nasoale! Nu mă așteptam, sunt șocat, mai ales după campania frumoasă și încărcată de promisiuni pe care au dus-o toamna trecută. Chiar credeam că s-au schimbat, că-i alt partid, chit că aveau și încă au un condamnat penal în frunte. Dar gata, după ce au ieșit atâția oameni să strige împotriva lor, sigur se vor învăța minte și vor începe să se reformeze.

Da, sigur. Așa cum s-au reformat și după ce au pierdut la scor în 2014. Sau în 2015, după ce a picat guvernul Ponta. Mereu, după fiecare insucces de-al PSD-ului, apar voci care vorbesc despre reformarea partidului. Și, tot mereu, aceste insuccese sunt date rapid uitării și o iau de la capăt cu aceleași mârlănii. Acum, a fost suficient să câștige niște alegeri ca să aibă impresia că gata, de acum înainte pot face iar ce vor. Poporul e decis!

Un scurt research pe Google îți va arăta că se tot vorbește despre reformarea PSD-ului de cel puțin 12 ani, adică de când au cam început să piardă alegeri prezidențiale pe bandă rulantă. Iată un scurt istoric al acestor tentative:

La începutul lui 2005, la două luni după ce Năstase fusese umilit în mod neașteptat de underdog-ul Băsescu, 14 lideri ai PSD-ului au lansat documentul „Reforma profundă a PSD". Din ce am înțeles, mulți dintre semnatari erau în principal nemulțumiți de Ion Iliescu, despre care se spunea că are o reputație proastă și nu poate fi el cel care va reforma partidul. O temă ce avea să tot fie reluată de-a lungul anilor, de alții, dar despre asta mai încolo.

Dacă vrei să găsești chestii concrete pe care le doreau schimbate reformatorii d-atunci, nu vei găsi mare lucru. În general, chestii administrative, ce țineau de organizarea internă a partidului. Vasile Dâncu, fost vicepremier în cabinetul Cioloș, spunea la vremea aceea că s-a săturat ca PSD-ul să funcționeze „ca și o organizație fără viață, birocratizată, îmbătrânită și greoaie".

Geoană, care câteva luni mai târziu avea să fie ales președinte PSD, zicea că „singura cale spre progres este un PSD împrospătat, cu o ideologie îmbunătățită, cu mai mulți oameni noi și tineri în conducere, fără problemele care i s-au asociat în ultimii ani". Cuvinte multe care nu spun nimic. Victor Ponta, un alt viitor șef al partidului și o tânără speranță p-atunci, se bătea cu pumnii în piept că el crede că-n PSD se poate face reformă, iar când nu va mai crede lucrul ăsta, „se va lăsa de politica sau nu va mai fi activ". Poate d-asta nu-l mai bagă nimeni în seamă zilele astea, pentru că și-a pierdut credința-n reformarea PSD-ului.

În 2009, Băsescu a redevenit președinte și i-a umilit pe PSD-iști pentru a doua oară consecutiv, iar umilința a fost cu atât mai tare, dacă te gândești că, cel puțin pentru o noapte, social democrații s-au crezut învingători cu urletul „Mihaela, Dragostea mea".

La începutul anului următor, înfrângerea lui Geoană le-a aminitit anumitor PSD-iști că încă-l au pe Iliescu-n partid, ba chiar cu funcție onorifică. Vasile Dîncu l-a numit „o relicvă a istoriei" și l-a acuzat că „a condus România după o emoționalitate bolșevică". Marian Sârbu, care-n februarie 2010 avea să-și dea demisia din PSD, a spus că Iliescu nu ar trebui să dețină funcții de conducere în partid, deorece influența lui ar putea promova „poziții în care poate unii nu cred". Gen, reprimarea unor proteste prin chemarea minerilor, o poziție în care nu toți PSD-iștii cred.

Apoi s-a organizat congres și au ales un nou șef de partid. A ieșit Victor Ponta, micul Titulescu, tânăra speranță a PSD-ului, cel care la aflarea rezultatelor din 2009 anunțase cu mâhnire-n voce că mașinăria de furat voturi a PDL-ului a funcționat mai bine. Mulți s-au bucurat atunci că gata, a venit tineretu' la putere, viitorul sună bine pentru electoratul de stânga. Iliescu era prea bolșevic, Năstase prea corupt și arogant, Geoană era cam prostănac, dar acum îl avem pe Ponta, care-i tânăr și pus pe fapte mari.

Înfrângerea din 2014 a adus în prim plan un nou reformator al social-democrației românești: afaceristul Sebastian Ghiță, băiatul ăla care reformase și Realitatea TV prin trădarea lui Sorin Ovidiu Vântu. În fine, ghici ce a spus Ghiță atunci, după ce Ponta și-a luat-o grav de la Iohannis! Că… Iliescu trebuie să se retragă. Wow, ce surpriză, iar e Iliescu de vină pentru incompetența și incapacitatea unora de a câștiga o cursă ce se anunța ușoară!

Dar stai, că Ghiță n-a dat doar în Iliescu la vremea aceea! A vorbit și despre corupții din partid, despre care a spus că ar trebui să se suspende sau să fie suspendați. A mai zis că „sfidarea legii și a DNA nu îi ajută nici pe ei și nici partidul". Da, ai citit bine, Ghiță era-n 2014 un mare fan al luptei anticorupție. Pe atunci se afla-n relații ok cu vestita cucuvea mov și n-avea dezvăluiri tulburătoare de făcut.

Semne de disidență au venit și din partea unora ca Marian Vanghelie, Dan Șova și Robert Negoiță. Vanghelie a spus că rezultatele de la prezidențiale au fost proaste, iar „Dragnea este și el răspunzător". Robert Negoiță a cerut ieșirea PSD-ului de la guvernare, iar Șova i-a cerut lui Dragnea să facă un pas în spate. Oricum, cert e că s-a dorit atât de tare reforma, încât unii dintre ei au fost dați afară, alții și-au turnat cenușă-n cap, iar Dragnea, subiectul criticii lor, avea să devină un an mai târziu șeful partidului.

Cea mai haioasă tentativă de reformă internă a venit în 2015, când Mihai Sturzu, care pe vremea aia era președintele TSD-ului, a hotărât să se ia-n gură cu Liviu Dragnea. La congresul din octombrie, l-a acuzat că prin candidatura unică la șefia partidului nu face decât să dea apă la moară celor care acuză PSD-ul de comunism. Apoi, două luni mai târziu, Sturzu i-a cerut lui Dragnea să se autosuspende din funcție, pe motiv că ar fi fost condamnat în primă instanță în dosarul Referendumului.

Toată gâlceava asta s-a terminat prin demisia lui Sturzu, care la vremea aia a fost lăudat de mulți naivi pentru „tăria de caracter" de care a dat dovadă în confruntarea cu Dragnea. Tărie de caracter ce a fost probată din nou în 2016, când fostul artist a hotărât să se înscrie în PRU, satelitul putinist și xenofob al PSD-ului. Acu', că nici n-a reușit să intre din nou în Parlament, nu mai vorbește nimeni despre el. O arde trist pe Facebook, unde postează glumițe răsuflate.

Deci, dacă ești un ideolog de stânga, te rog eu frumos, lasă-ne cu reformarea PSD-ului. Și nu, să nu aud de faza cu diverși oameni din societatea civilă care au intrat recent în partid și, vezi, Doamne, ei reprezintă viitorul! Când alegi să lucrezi pentru unul ca Dragnea, îți pierzi orice urmă de respect. Plus că nu i-am auzit să se opună în vreun fel ordonanței 13, ba mai mult, unii din ei păreau foarte dornici ca Sorin Grindeanu să aibă un mandat cât mai lung.

Și nici despre toți ăștia care au început să-și dea demisia sau să vorbească împotriva lui Dragnea nu vreau să aud. Abia acum, după ce au ieșit sute de mii de oameni în stradă, s-au trezit și ei că ceva-i putred în Teleorman, de parcă Marțea Neagră precedentă nu fusese pusă la cale de același partid și aceiași oameni. Degeaba te lauzi că ai principii când îți ajunge cuțitu la os, e deja prea târziu.

Așadar, dacă vrei partide sau mișcări de stânga, caută în altă parte.