Quantcast
Ora de Religie traumatizează copiii

Am vorbit cu vicepreşedintele ASUR despre abuzurile şi traumele pe care le poate provoca un profesor de Religie copiilor şi manualele de îndoctrinare folosite de acesta.

Foto: ASUR

Niciodată nu mi-a plăcut Religia la școală. Profesorii nu mă suportau, că-i încuiam cu întrebări încă din clasa a cincea, așa că eram printre puținii care primeau nota șapte în loc de zece. Și în liceu mi s-a băgat materia pe gât. Profesorul îmi explica: „Ar trebui să existe un al 11-lea cerc al Iadului special pentru atei, sunt mai răi ca orice ucigaș” sau „Singurul motiv pentru care se nasc copii cu handicap e că oamenii fac sex în zile post”. Tipul vindea cartofi în piață deghizat ca țăran, apoi se lăuda la școală cu Rollexul și îmi invita colegele mai dezvoltate să meargă cu el în BMW.

După '90, Religia trebuia să fie materie opţională şi predarea să fie ecumenică, dar ea s-a transformat în materia de îndoctrinare care este azi. Legea Educaţiei din '95 voia s-o introducă ca materie obligatorie, dar a fost contestată la Curtea Constituţională. Cinci ani mai târziu, prin noua Lege a Educaţiei s-a decis că elevii nu se mai pot retrage de la oră fără acordul părinţilor. Aşa am ajuns cu o materie care atrage copiii doar prin faptul că măreşte media, lucru care este o politică oficială a BOR. Pe lângă asta, profesorii aleg dintre 45 de manual tipărite pe banii statului, dar nimic nu se petrece fără girul Bisericii, care controlează totul legat de materia asta de umplutură.

Una dintre organizațiile care se luptă să facă publice genul ăsta de abuzuri este Asociația Secular-Umanistă Română (ASUR), care promovează gândirea critică și separarea statului de Biserică încă din 2010. De-asta anul ăsta au primit premiul „La Răscruce de Doctrine” la Gala Premiilor Participării Publice. Premiile sunt acordate oamenilor, organizațiilor sau autorităţilor publice, care prin acţiunile lor reuşesc să determine schimbarea sau adoptarea unei decizii publice, în beneficiul comunităţii pe care o reprezintă. Practic şi tu te poţi înscrie la gală până pe 20 ianuarie, dacă simţi c-ai avut vreun impact asupra societăţii.

Plecând de la un studiu asupra orelor de Religie realizat de organizația Pro Europa în 2007, cei de la ASUR au luat la mână manualele de religie și au făcut cunoscute cele mai grave situații de pe la astfel de ore. Au arătat că situația îndoctrinării este mai gravă în prezent ca acum șapte ani și duce la traumatizarea copiilor. Ca să aflu mai multe despre această situație am discutat cu Toma Pătrașcu, vicepreședintele organizației.


Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

VICE: De ce face ASUR campanii împotriva predării Religiei în şcoli?

Toma Pătrașcu: Noi am atras atenţia ministerului, părinţilor şi opiniei publice asupra aberaţiilor care se petrec la orele de religie din şcoli, cum ar fi ce spun profesorii de Religie şi discriminarea neortodocşilor. Profesorul creează o atitudine negativă. Ca părinte, nu mi se pare normal ca unui copil de şapte-opt ani să i se spună insistent că, dacă nu respectă regulile stabilite de Doamne-Doamne, o să ardă în Iad. Dar problema generală cu ora este statutul ei. Există materii obligatorii, opţionale şi facultative. Religia nu se încadrează în niciuna, deşi şcolile sunt obligate să aibă în oferta educaţională această materie. Dar pentru a nu risca ca părinţii să respingă ora, nu te întreabă nimeni dacă-ţi vrei copilul la orele de religie sau de ce cult aparţii.

Eu ştiu că te mai şi întreabă uneori de ce religie eşti...

În primul rând este neconstituţional să te întrebe şcoala sau orice instituţie ce religie eşti. Noi am criticat aprig formulările de genul şi statul a dat-o la întors că era doar o rubrică facultativă. În al doilea rând, copiii sunt îndrumaţi insistent într-o anumită religie. Deşi Legea Educaţiei spune că toţi copiii din cele 18 religii recunoscute au dreptul la o educaţie religioasă conform cultului de care aparţin, asta se întâmplă doar pentru cei ortodocşi. Excepţie se face doar când există un număr mare de elevi din acea credinţă. Tot legea spune că, dacă din motive obiective şcoala nu poate sau nu are profesori care să predea în acea confesiune, nu e problemă. Practic, introduce o discriminare. Nici abordarea orei nu este multiconfesională, ci aparţine profesorului, care ţine de Biserica Ortodoxă.

Chiar pot orele de Religie să le provoace traume copiilor?

E suficient să ne uităm la declaraţiile fostului ministru al Educaţiei, Mircea Miclea, care este  profesor de psihologie şi psiholog practicant. El a spus că a avut la cabinet cazuri patologice de copii înspăimântaţi de lucrurile spuse la ora de Religie despre Iad şi despre pedepse.


Manual Religie, Editura Sf. Mina, clasa I

Care sunt cele mai aberante lucruri pe care le-aţi descoperit în manualele de Religie?

Într-unul de clasa întâi se prezintă cazul băieţelului „păcătos”, care este pedepsit de Doamne-Doamne când dă maşina peste el. Copilul este arătat explicit, întins pe capota unei maşini. Sau cazul fetiţei „păcătoase” care ajunge în spital. Aceşti copii păcătuiau doar pentru că se jucau în loc să se roage. Sau maniera extrem de explicită în care se arată un copil care doarme duminică la zece şi ajunge în Iad pentru că nu se duce la biserică. Copiiilor li se spune că, dacă vor să reuşească la o testare, trebuie să se roage. Le arată cum o fetiţă se roagă cu o seară înaintea concursului de şah şi a doua zi ia locul întâi. La rubrica de fixare a cunoştinţelor sunt întrebați: „Ce-a făcut fetiţa? Ce rugăciune spunea? I-a ascultat Dumnezeu rugăciunea?”

Halucinant. Şi la clase mai mari e la fel?

În clasa a treia li se povesteşte cum seceta şi inundaţiile sunt consecinţa păcatelor oamenilor şi cum sunt trimise doar asupra celor păcătoşi. În clasa a doua sau a treia li se predă despre sfântul Maman chinuit cu o ţepuşă cu trei dinţi până la moarte sau de alt sfânt spânzurat cu capul în jos până a murit. În manualul de clasa a treia Cultul Ortodox de la Corint îţi spune că eşti păcătos şi ajungi în Iad dacă porţi alte semne decât sfânta Cruce. Peste tot sunt imagini cu draci, flăcările iadului şi copii care se supun preoţilor.

Ce părere aveţi de manualul Unde e lege nu-i tocmeală, în care se predă Codul Penal pe baza Bibliei?

Nu l-am văzut, dar este un nou front deschis de Biserică. Mai ales că deja există manualele de Educaţie Civică în care la capitolul Autoritate li se arată copiilor un poliţist şi un preot. Tot la Educaţie Civică copiii sunt întrebaţi despre ce au învăţat la biserică şi li se spune că, la naştere printre identificatorii tăi (ţară, oraş) este şi religia.

Ştiu c-aţi studiat şi multe cazuri de discriminări religioase făcute de profesori la ore.

Da, nici pe vremea comunismului nu exista un sistem de îndoctrinare atât de bine pus la punct. Copiii sunt duşi în masă la spovedanie, iar şcolile se laudă în rapoartele de activitate cu numărul celor împărtăşiţi. Anul trecut, un învăţător din nordul Moldovei îi punea pe copii să citească psalmi şi îi bătea sau îi punea la colţ pe coji de nucă, dacă greşeau. La Galaţi un profesor de Istorie îşi petrecea 80% din timp povestindu-le copiilor despre domnul Iisus Hristos. O profesoară de Biologie era mai preocupată să ducă copiii la biserică decât să predea ora.


Manual de religie greco-catolic.

Taman profa de biologie care trebuia să le predea evoluţionismul, opusul a ceea ce scrie în Biblie.

Cu evoluţionismul este o problemă, nu se predă în majoritatea şcolilor. Vreo doi ani a fost scos din programă. După multiple acţiuni ale societăţii civile ministerul l-a reintrodus, dar este predat absolut de formă, la clasa a opta. Practic copiii fac biologie fără să înţeleagă teoria fundamentală a ştiinţei. Dar cele mai mari abuzuri tot profesorii de Religie le fac.

Adică?

Pe cei de altă religie îi prezintă ori ca rătăciţi, ori ca păcătoşi. Vorbesc la ore despre homosexuali care încalcă poruncile divine. La clasele mai mari se predă insistent copiilor despre păcatul avortului şi despre abstinenţă până la căsătorie. Profesorul este îndrumat de Biserică să plece cu copiii în parc, unde le arată comportamentele creştineşti şi necreştineşti. Profesorii trebuie să facă asta pentru că au un statut aparte.

Ce implică acest statut?

După noua lege a Educaţiei din 2010, profesorii de Religie sunt subordonaţi direct cultului religios. Deşi iau bani de la Ministerul Educaţiei, sunt automat concediaţi dacă reprezentantul local al Bisericii le retrage „binecuvântarea”. Biserica îşi promovează propria doctrină pe banii ministerului. E ca şi cum un producător de mobile convinge statul să angajeze nişte profesori care timp de 13 ani  (atât se predau doar Religia, Matematica şi Româna) să laude numai telefoanele acelei firme şi să le defăimeze pe cele ale concurenţei. Costurile la stat, beneficiile la BOR.


Sfinţire la ora de Religie . „Mergeţi la Biserică cu profesorul de religie. Ionuţ a fost la spovedanie, a stat cuminte până l-a chemat. În sufletul lui era foarte supărat. Ştia că în unele zile nu-şi făcuse temele şi-şi părea rău că şi-a tras surioara de codiţe. Toate acestea le.a spus cu multă pocăinţă  părintelui. ” (Cultul Ortodox, cls. a IV-a, Corint)

Ce alte aberaţii aţi mai întâlnit?

Există concursuri şcolare, olimpiade de religie ale căror costuri sunt acoperite de Ministerul Educaţiei. O şcoală din Mehedinţi chiar se lăuda că elevii făceau pregătire la Biserică cu preotul. Aberant e şi că la ora de Religie se pune notă. Profesorii de Religie sunt încurajaţi de ierarhie să pună note mari, ca nu cumva elevii să nu participe la ore.

Principalul argument pentru menţinerea orelor de Religie este că predă noţiuni de etică şi moralitate.

E foarte bine să existe ore de Etică şi Cultură Civică, dar nu au nimic de-a face cu Religia. Este o eroare să le legăm. Religia propune o etică religioasă care vine în conflict cu cea a altor culte. Segmentezi populaţia în buni şi-n răi cum a zis Patriarhul Daniel: „numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământeşti”. Ne întoarcem la inchiziţie? Să determini un copil să adere la norme etice oferindu-i ca alternativă la neascultare pedeapsa veşnică este degradant, îl dresezi ca pe câinele lui Pavlov.

Alt argument adus de comunitatea creştină este că religia ortodoxă e sinonimă cu identitatea naţională.

Nu-ţi construieşti identitatea naţională pe o ideologie pe care n-o împărtăşesc foarte mulţi. Şi mă bazeze pe cercetările sociologice. Teoretic eşti creştin când aderi la un set de precepte. Dacă ne uităm la ce răspund românii în sondaje, vedem că, doar o minoritate poate fi considerată creştin-ortodoxă după acele principii de bază. Nu poţi să numeşti creştin o persoană care nu crede în nemurirea sufletului. Sau una care neagă existenţa Iadului. Foarte mulţi români care se consideră creştini ortodocşi, pentru că aşa au fost botezaţi cred că toate aceste concepte sunt aberante. Premierul Ponta vorbeşte despre încrederea mare în Biserică, dar ea a scăzut în ultimii patru ani de la 89% la puţin peste 60%. În timp ce bibliotecile, muzeele şi spitalele se închid din lipsă de bani, premierul a dat ultimii bani din Fondul de Rezervă pe 2013 Bisericii. Tot Biserica a primit şi un hotel la Covasna printr-o ordonanţă de urgenţă, cu băi termale şi terenuri imense.


Manual de Religie, Editura Sf. Mina, clasa a IV-a.

Dar la recensământ au fost declaraţi ortodocşi 85,9% dintre români.

E o confuzie. Suntem botezaţi ortodocşi, de-asta ne declarăm aşa. Sunt multe situaţii ciudate. Poate nu ştiţi, dar Institutul Naţional de Statistică e singura instituţie publică cu un sfânt patron, Dionisie Exiguul. Ziarul Patriarhiei scria că delegaţii institutului au fost primiţi de patriarh care le-a dat sfântul patron, pentru că datorită trudei lor cunoaşte Biserica câţi creştini sunt. Anul trecut când insititutul serba 159 de ani de existenţă, evenimentul a început cu o cântare religioasă Te Deum. Câtă încredere poţi să ai într-o astfel de instituţie?

Ce întreprinde ASUR pentru a promova separarea Bisericii de stat?

Pe partea campaniei cu religia, vrem să updatăm studiul Ligii Proeuropa. Adunăm cât mai multe manuale. Încercăm să evaluăm răspândire lor în şcoli. Pe celălalt front promovăm ştiinţa prin evenimente precum Bucharest Science Festival, care a fost un succes. Am organizat şi un concurs în şcoli în care copiii trebuiau să facă o prezentare despre evoluţionism. Cei care au participat au lucrat foarte mult şi au făcut nişte proiecte extraordinare. Din păcate s-au înscris foarte puţine şcoli, căci ministerul s-a făcut că plouă. Majoritatea au refuzat să participe din cauza opoziţiei profesorilor de Religie, deşi premiile erau consistente: un laborator de informatică complet echipat pentru şcolile câştigătoare.