Cibo

Restaurantul ăsta de lux din Roma îți oferă cele mai ciudate servicii din lume

la pergola rome restaurant de luxe

Italia are multe restaurante luxoase, dar niciunul atât de opulent precum La Pergola, din Roma. Situat deasupra hotelului Rome Cavalieri, restaurantul de trei stele Michelin e condus de maeștrii bucătari Heinz Beck și Simone Pinoli și somelierul Marco Reitano, de 23 de ani.

Clienții așteaptă în holul hotelului ca să ia liftul până la etajul de sus, în compania unor opere de artă precum statuia neoclasică din bronz Păstorul și câinele lui, a lui Bertel Thorvaldsen, seria Dollar Sign a lui Andy Warhol și un triptic de maestrul rococo Giovanni Battista Tiepolo (împrumutat de la un muzeu privat din Milano). Mereu am visat să văd atmosfera de lux de sus și, iată că, într-o bună zi, am fost invitat la prânz.

Videos by VICE

După două decenii în industrie, maestrul d’Pinoli și somelierul Reitano știu să-și citească clienții și să le ofere confortul de care au nevoie. Unul dintre modurile prin care te fac să te simți special e furnizarea unui șervet personalizat – asta dacă le place foarte mult de tine. „Fiecare client e tratat cu exact aceeași dedicație. Dar, într-adevăr, acordăm o atenție specială clienților noștri fideli și celor față de care am prins o simpatie deosebită”, a zis Pinoli.

Șervetele personalizate au inițialele clienților brodate de mână cu fir de aur și sunt păstrate într-un cufăr de lemn cu sertare mulți ani la rând. Sunt atât de exclusiviste încât unii clienți sunt dispuși să plătească pentru a le obține. „Cel mai rău lucru pe care îl poți face e să încerci să obții unul”, a zis Pinoli.

pergola roma
Marco Reitano (somelier) și Simone Pinoli (maestru bucătar).

Lăsând la o parte chestia cu șervetele, toată experiența de lua masa la La Pergola e de-a dreptul nebunească.

Vă las aici lista cu ape, domnule, a zis Pinoli după ce m-am așezat. Am aprobat din cap, încercând să-mi ascund șocul, de parcă îmi oferise o listă cu vinuri. Când m-am uitat la ea, avea 55 de tipuri de apă diferite. Lista includea Chateldon, apa preferată a lui Ludovic al 14-lea, Magma, o apă gazoasă extrasă din adâncimile pământului, și Svalbardi, o apă extrasă din aisberguri după ce a stat înghețată timp de 40 de mii de ani.

E greu să alegi între ape fițoase, mai ales dacă ești un începător ca mine. Așa că am ales-o pe cea care avea cea mai fascinantă poveste: Magma. Apa mea gazoasă vulcanică mi-a fost servită într-o sticlă neagră, glamuroasă, la sfârșitul mesei, ca să îmi ajute digestia. A fost, fără niciun dubiu, cea mai bună apă pe care am băut-o în viața mea.

Bineînțeles, și mâncarea a fost delicioasă. Punctul culminant al prânzului a fost una dintre specialitățile restaurantului, foie gras cu fructe roșii, o versiune roz și extraluxoasă a clasicului pate fanțuzesc.

Înainte să scriu materialul ăsta, auzisem povești nebunești despre La Pergola din alte articole. Când somelierul Marco Reitano mi-a zis că unul dintre chelnerii lui s-a îmbrăcat în gladiator ca să distreze un copil, am înțeles că orice e posibil în restaurantul ăsta.

De exemplu, s-ar putea să ai nevoie de un sacou pentru cină, pentru că, dacă nu porți unul, nu vei fi servit. Personalul păstrează la îndemână mai multe sacouri bleumarin, cu mărimi între 42 și 64, pe care le duc la curățătorie după fiecare utilizare. Mai oferă și o lampă specializată pentru citit, care face literele să apară mai bine definite pe pagină.

Ca să păstreze eleganța în epoca măștilor și a distanțării sociale, restaurantul a trebuit să își regândească unele servicii. „Am făcut în așa fel încât experiența în restaurant să rămână la un nivel de top în proporție de 95 la sută”, a zis Pinoli. Meniul restaurantului e personal și poate fi luat acasă; lista de vinuri e digitală, dar dacă vrei să folosești un meniu clasic, ți se oferă mănuși.

Somelierul e disponibil mereu pentru clienții nehotărâți, ceea ce e foarte util, pentru că meniul de vinuri are 3 500 de opțiuni. De fapt, există două liste cu vinuri, una cu vinuri italienești și alta cu soiuri internaționale. Ambele includ sticle pe care nu le vei găsi în niciun alt restaurant.

Dar extravaganțele nu se opresc aici. La finalul mesei, ești trimis în Salonul pentru Trabucuri și ți se oferă o selecție prețioasă și 15 tipuri de ceai și cafea, tot printre canapele somptuoase și opere de artă originale. „În trecut, serveam mult mai multe trabucuri”, a zis Pinoli și a adăugat că ritualul nu mai e la fel de popular azi. Încercăm să ne adaptăm. „Avem un cocktail bar care urmează cele mai noi trenduri”, a zis el.

Dacă optezi pentru o infuzie din plante, chelnerul va aduce un cărucior cu plante și flori proaspete, ți le va tăia pe loc și le va infuza într-un samovar rusesc care a aparținut Țarului Alexandru I al Rusiei. „Ca experiența să fie și mai palpitantă, ceaiul e transferat apoi într-o cană mică cu nitrogen lichid, după care infuzia e personalizată cu uleiurile esențiale alese de client”, a zis Pinoli.

Și ritualul cafelei e la fel de spectaculos, cu o selecție de boabe din cele mai misterioase colțuri ale planetei, la prețul de 14 euro ceașca. De exemplu, un tip de cafea de pe muntele Everest e singurul tip de cafea care e produs deasupra Tropicului Racului. Apoi mai au în meniu și Kopi Luwak – cea mai rară cafea din lume, din care se prăjesc doar cinci sute de kilograme anual – ale cărei boabe sunt mâncate și apoi eliminate de civete de palmier. Se pare că e nevoie de puțin caca de animal ca să ai parte de cea mai delicioasă cafea din lume. Acest produs e condamnat de ecologiști, pentru că civetele de palmier e ținut în cuști mici, în condiții oribile, chiar și atunci când pe pachetul de cafea scrie „produsă de civete în sălbăticie”.

În plus, La Pergola e disponibil și pentru petreceri și evenimente private (asta nu pe timp de pandemie). „Acum ceva vreme, un client rus foarte important a vrut să sărbătorească ziua de naștere a soției la noi și a închiriat tot restaurantul pentru 35 de mii de euro”, a zis Pinoli.

Tipul era un mare fan al festivalului de muzică de la San Remo și iubea mai ales piesele care s-au cântat la San Remo în 1980. Așa că Pinoli i-a găsit o trupă care putea cânta orice cântec din perioada respectivă. „Le știa pe toate pe de rost, s-a bucurat ca un copil.” La miezul nopții, o chelneriță i-a cerut sărbătoritei să numere până la trei. Și bum! a început cel mai grozav spectacol de focuri de artificii personalizat, cu Roma pe fundal.