S-a deschis sezonul la festivaluri de toate felurile. Cât aștepți în România niște Electric Castle sau Untold, am o poveste din partea cealaltă de lume, din Statele Unite ale Americii. Acolo, Coachella e feblețea vedetelor, influencerilor și oamenilor obișnuiți. Cel mai popular festival din America s-a întâmplat în 2022 între 15 și 17 aprilie și între 22 și 24 aprilie.
Ca să-ți faci o idee despre ediția post pandemică a acestui festival, uite cum a arătat line-up-ul de la Coachella 2022. Au fost Harry Styles, Billie Eilish și Swedish House Mafia plus The Weeknd (care l-a înlocuit pe Kanye), apoi seturi extra de la Lil Baby, Phoebe Bridgers, Flume, Megan Thee Stallion, Disclosure, 21 Savage, Danny Elfman, Doja Cat, Joji, Jamie xx și Run the Jewels, printre alții.
Videos by VICE
Chiar și local, cei mai mulți se gândesc că la festivaluri ca Untold, Saga, Electric Castle, Neversea, Summer Well și multe altele mai mici, ca Jazz In The Park sau Beach, Please, e mai ales despre muzică. De multe ori însă festivalurile reprezintă un stil de viață și-o cale de-a trăi niște experiențe altfel greu de obținut.
În ceea ce privește preferințele românilor, dacă le-ai bifat pe toate cele mari și câteva dintre cele mici începi să te orientezi spre ce-i în afară. Așa ajungi să iei în calcul un Burning Man, Lollapalooza, Glastonbury, Primavera sau Tomorrowland. Și, firesc, că despre asta e articolul: Coachella.
Un român la Coachella – și alte detalii despre viața de festival american
Rian Cult, pe numele real Adrian Culețu, e un tânăr român pasionat de festivaluri locale și internaționale. De la el am aflat ce-a însemnat toată experiența Coachella din 2022, dar și cum s-a pregătit ca să știi și tu în caz că te tentează. Mi-a mai zis și că, poate surprinzător, tot festivalurile românești rămân în topul lui când vine vorba de organizare și atenția pentru festivalieri.
Bine de știut și că biletele, cazarea, drumul, mâncarea și alte plăceri, în funcție de preferințele fiecăruia, ajung cam la același buget pe care l-ai plăti și la un festival din România. Sigur, dacă nu iei în calcul biletul de avion și taxa de viză.
Coachella a costat, de persoană, după cum urmează: 350 de dolari biletul, 250 de dolari cazarea, 80 de dolari benzina, 1 300 de dolari biletul de avion dus–întors.
VICE România: Cum a fost atmosfera de la Coachella comparativ cu cea de la un un festival din România, ca Untold sau Electric Castle?
Rian Cult: Chiar dacă pare că pandemia nici n-a existat, impactul ei s-a resimțit printre oameni și în energia lor. Țin minte ultimul Neversea, people went completely crazy. Aici la Coachella totul este pe libertate, toți suntem egali, toată lumea face ce vrea, se îmbracă cum vrea, stă unde vrea etc.
Mulțimea de oameni din timpul concertelor, however, a fost un pic „moartă” în anumite momente, nu era hype-ul ăla pe care îl simți la un festival european și nu știu să explic de ce. Probabil am stat atât de mult în case, fără festivaluri, încât am uitat cum să ne comportăm.
Some crowds were insane, some were just… there. Publicul de la scenele hip hop (Lil Baby, Rich Brian, Brockhampton, 21 Savage), cât și de la techno (Peggy Gou, Solomun, Fredagai sau Bedouin) a fost nebun. Am asistat la moshpits, throwing beer, crazy stuff. La mainstage, mai chill. La Swedish House Mafia a luat-o razna toată lumea. Dar da, parcă e un alt univers.
Ce buget ai alocat festivalului și cu ce buget ai ieșit în final?
Well, guess who got lucky? This guy! Kanye a fost retras de pe line-up-ul Coachella literally cu două săptămâni înainte de festival. Așa că majoritatea au început să-și vândă biletele. Eu am prins la GA (General Admission) cu 350 de dolari. Dacă nu ieșea din festival, ar fi trebuit să dau cinci–șase sute de dolari pe ultima sută de metri. Dar e valabil și pentru festivaluri de la noi, ca Untold sau Neversea, că, dacă iei când ar trebui cu cinci–șase luni înainte când sunt anunțate primele acte, prinzi la preț mai mic.
N-am avut însă un buget alocat, pentru că nu îmi plănuisem să merg, totul s-a decis în decurs de câteva zile. Cazarea a fost un Airbnb unde am stat cu încă trei prieteni din Los Angeles – vreo 250 de dolari de persoană pe două nopți, undeva în mijlocul deșertului, la 25 de minute de Coachella.
Indiferent unde stai sau dacă vii doar pentru festival, îți trebuie mașină. Sau ești milionar și închiriezi o casă la două minute de mers pe jos de festival. Anyway. Din Los Angeles am venit cu o prietenă cu mașina, cam ăla a fost transportul meu.
Moving on. Mâncarea era aproape peste tot, doar e America, de la pui prăjit și pizza la burgeri, mâncare chinezească și dulciuri. Evident, era și mâncare vegetariană și plant based. Care, sincer să fiu, a fost mai bună decât restul. Mai puțin de zece dolari pe o porție de ceva nu aveai cum să dai, cele mai multe erau în jur de 14–18 dolari.
Eu ajungeam la festival în fiecare zi în jur de 17–18. A fost în deșert, unde căldura este de nedescris, mai este și praf până ajungi la festival și nici nu prea sunt locuri la umbră dacă ai bilet la GA, așa că de multe ori mâncam înainte să ajung la festival și mâncam doar de seară acolo.
Partea la care o să zici „Pe bune, frate?” e alcoolul. Normal, stai ceva timp la coadă să-ți iei brățara de major, că ai 21 de ani, apoi pleci în aventura căutării alcoolului.
Erau două locuri mari și late în tot festivalul, atât. Unul undeva lângă intrarea principală de lângă scena de hip hop și una lângă scena de electronic. Partea tristă este că în momentul în care ți-ai cumpărat alcool în acel perimetru în care încap maximum o mie de oameni (cam cât un club din București), trebuie să îți termini băutura acolo, nu poți să ieși. I know, right? Dacă ești ca mine și îți place să te bucuri de o bere în timp ce te plimbi de la o scenă la alta, sau vrei să vezi un artist anume și o bei așa lejer, e nasol. Dar dacă vrei doar să te faci asfalt, dai alcoolul shot și pleci mai departe. Alcoolul pornea de la zece dolari and up, doar bere, vin, hard seltzer și ceva cocktailuri fancy de la 20 de dolari and up.
Eu personal merg pentru muzică, pentru vibe, să învăț cum sunt oamenii pe scenă, să fur meserie, dar ăsta sunt eu, așa că n-am cheltuit enorm pe băutură, mâncare, merchandise and others. Dar aș zice că undeva în o mie de dolari cel puțin, pentru trei zile de festival. Dacă stau să mă gândesc, aproape de suma asta ajunge și Untold.
Ziceai de mâncare. Ce ai mâncat bun pe acolo?
Mâncare chinezească, dar asta pentru că sunt fan. Am mâncat și un foarte bun burger vegan, plant based. Îmi place mult și mâncarea vegetariană. Aveau multe opțiuni de genul, așa c-a fost un plus.
Câte scene au fost?
Șapte. Mainstage pentru artiștii cei mai cunoscuți, Outdoor Theater unde au cântat artiști cunoscuți pe electronic și pop: Stromae, Disclosure, Joji, FINNEAS; Sahara pentru hip hop și restul de încă doi–trei de muzică techno, dance, underground; și una cu pop, urban, international stuff.
Ai dat și peste vedete la Coachella?
De întâlnit cu ele e mult spus, le-am văzut, am trecut pe lângă sau am stat lângă, din întâmplare. Prietenii mei au avut Artist Pass și acolo au întâlnit mult mai mulți A-List and B-List decât mine la GA. Dar tot am văzut ceva Instagram models – Lele Pons, Loren Grey, Gina Valentina și altele cărora nici nu le știu numele, dar le-am recunoscut fețele de pe TikTok sau Instagram. La VIP în schimb erau Bella Poarch, Snoop Dogg, Jared Leto, Sommer Ray, David Dobrik, Stromae and so on.
Sfatul meu, dacă plănuiești să te duci mai ales pentru networking în lumea asta de muzică sau social media, strânge bani pentru un bilet VIP. Tot se plătește mâncarea și băutura, dar măcar e acolo, nu trebuie să mergi prea mult, ai unde să stai jos și faci networking cu oameni mișto.
Ceva outfituri care ți-au atras atenția? Ce tipuri de festivalieri au ieșit în evidență?
Dacă e ceva ce a ieșit în evidență și s-a repetat în nenumărate rânduri este outfitul chiloți tanga, sutien și o plasă de tip rochie. Peste tot, toate fetele așa erau îmbrăcate. A, da, și cu pălărie de cowboy – combinație de stil western cu tema Los Angelesului. Nu mă plâng nicio secundă de aceste outfituri, au fost superbe multe dintre ele, dar treaba cu deșertul este că, deși pe zi erau 30 de grade, seara erau 15. Așa că mai toate fetele înghețau de frig.
Multe găști de băieți erau la pielea goală, cu niște pantaloni scurți mulați. Alții, care se vedea clar că sunt ceva influenceri, erau în outfituri mai urban, cu pantaloni lungi, cămăși largi și Jordani în picioare sau ghete.
Aceste trei tipuri erau cele mai populare, dar au fost și câțiva care au ieșit în evidență cu outfituri neon sau full on cowboy, cu măști pe față. Restul au fost destul de normali, still trendy and fashion, dar mai firești, fără prea multă nevoie de a ieși în evidență.
Ai trăit ceva experiențe WOW?
Ăsta e încă un lucru în minus la festivalul ăsta, după părerea mea. Nu aveai, frate, ce să faci între concerte, nu era nimic interactiv, locuri dedicate pentru poze, un loc cu bean bags, sau unde să joci un arcade game sau orice. Erau câteva locuri de merchandise, un loc unde puteai să faci ceva cu crypto, un mini salon de nail painting al lui Harry Styles și cam atât.
La Neversea ai o tonă de chestii de făcut, faci poze în o sută de locuri, ai camere interactive, cu lumini, locuri să stai jos, hair styling station, mini jocuri și activări de la sponsori etc. Aici nu prea au avut nimic de genul.
Tot pe partea de chestii care au lipsit: locuri de stat jos cu umbră. Bine, dacă iau în calcul că era iarbă verde peste tot, mna, se poate sta pe ea fără probleme. Dar am simțit nevoia de niște experiențe outside of the music, activități de genul temporary tattoos, ceva brand experience, că doar e în America.
Dar măcar ai avut vreo întâmplare neobișnuită?
Am avut două chestii foarte random. Cu vreo două săptămâni înainte de Coachella, eu și o prietenă – Ruxi, partenera mea de festival – ne-am împrietenit pe Sunset Bvd. în LA cu un grup de băieți din Marea Britanie și, nu știu cum, din o sută de mii de oameni ne-am întâlnit fix cu ei la festival. Bineînțeles, n-am putut să mă întâlnesc random cu Dua Lipa, dar ne-am întâlnit cu ei. Anyway, still fun. Iar în ultima seară Ruxi a plecat pe la 19.30 și eu am rămas singur pe acolo. Tot răul spre bine, pentru că mi-am făcut prieteni, o gașcă de șapte tineri care au venit din Vancouver, Colorado și Malaezia.
Ca să închei tot pe muzică, ce artiști sau momente de pe scenă te-au impresionat?
Headlinerii sunt headlineri dintr-un motiv anume. Automat, ei mi-au dat lumea peste cap. Din punct de vedere muzical, artistic, showmanship și energia transmisă, Harry Styles aduce vibe-ul ăla britanic cu mișcări de Freddy, influențe indie, rock și pop, cântat sută la sută live atât vocal, cât și cu trupa, no backing tracks, no autotune, doar muzică așa cum trebuie ea cântată.
Din punct de vedere al aranjamentelor muzicale, complexitatea show-ului și coregrafie, Doja Cat all the way. Niște melodii destul de basic din punct de vedere compozițional au fost rearanjate în niște piese incredibile live și asta a făcut diferența între Doja și restul artiștilor
Billie Eilish a fost amazing, of course, dar nu a ieșit cu nimic în evidență, cel puțin pentru mine. Iar The Weeknd, ultima oară când l-am văzut în turneu cu albumul Starboy, cu o întreagă trupă și scenă dedicate lui, a fost mult mai entertaining. Don’t get me wrong, it was spectacular nonetheless. A avut cea mai bună voce live dintre toți headlinerii, sună exact ca pe album, așa că la concert pare că ți-ai pus căștile în urechi și îl asculți de pe Spotify.