Terry Deitz s-a plasat pe locul trei în emisiunea concurs Survivor, în care a trăit pe o plajă pustie din Panama, fără acces la mâncare și adăpost. A fost stresant în emisiune, dar un stres relaxant, în comparație cu jobul lui de pilot de avion, a povestit el.

Jobul de pilot e în topul celor mai stresante cariere, atât ca nivel de stres, cât și ca nivel de probleme de sănătate, a zis Erin Bowen, șefă a departamentului de Știința Siguranțeiși a Comportamentului la Universitatea de Aeronautică Embry-Riddle.

„Pentru piloți, cerințele de bază ale jobului sunt o sursă majoră de stres. E o industrie cu mari consecințe”, a zis Bowen. „Când piloții fac greșeli, consecințele pot fi catastrofice.”

Deitz a pilotat o vreme avioane militare,iar acum pilotează avioane comerciale pentru American Airlines. Povestește că mereu se gândește la consecințele potențialelor lui erori. „Transport 150 de oameni”, a zis el. Dar e ca și cum aș transporta 15 000. Pentru că la înmormântarea fiecăruia dintre pasageri ar merge o sută de oameni. Așa văd eu lucrurile.”

Munca de pilot e instabilă și adesea imprevizibilă. Piloții sunt departe de casă și de familiile lor pe perioade lungi de timp. Jobul nu e unul tipic, de la 9 la 5. Piloții zboară peste noapte dintr-un fus orar în altul, la ore dubioase. „Zburăm la tot felul de ore ciudate, iar chestia asta are un impact asupra corpului”, a zis Deitz.

Decolarea și aterizarea sunt cele mai dificile părți ale unui zbor și cer toată atenția și energia pilotului. „Pulsul crește în momentele astea și te pregătești pentru tot ce se poate întâmpla mai rău”, a zis Deitz.
De obicei, restul zborului decurge lin.Nu trebuie decât să se uite la monitoare și să verifice dacă autopilotul respectă traseul. Dar e greu să stai alert și pregătit pe timpul zborului, chiar și atunci când nu se întâmplă nimic, a zis Bowen.

Psihologii analizează stresul conform unui grafic: la nivelul cel mai scăzut, e greu să ai performanțe deosebite. Pe măsură ce crește stresul, crește și nivelul performanței. „Anxietatea și fluturii din stomac îți intensifică toate simțurile, adrenalina crește și, odată cu ea, și calitatea performanțelor.”

Dar dacă stresul depășește acest nivel, performanțele încep să scadă.Un nivel prea mare de stres înseamnă epuizare, panică și o putere redusă de gândire. „Atunci se întâmplă greșelile. Ai mai mari șanse să faci greșeli când ești stresat puternic.”

Stresul declanșează în corp reacții de toate felurile, atât psihice, cât și fizice. O anumită cantitate de stres e benefică și îi ține pe piloți în priză. Dar o cantitate prea mare le poate scădea performanțele. De aceea, liniile aeriene încearcă să ajute piloții să nu depășească un anumit nivel de stres.

Ca să reducă oboseala, care e asociată cu stresul, regulamentul limitează numărul de ore de lucru ale unui pilot și îi stabilește un program de odihnă. În timpul unei perioade de 24 de ore, un pilot nu are voie să lucreze mai mult de opt ore, de exemplu, și trebuie să se odihnească cel puțin zece ore înainte să decoleze.

Un sistem numit Crew Resource Management (CRM),implementat în anii 1970 după o serie de accidente, verifică nivelul de stres și erorile potențiale ale piloților. Antrenamentul CRM are scopul de a ajuta piloții și membrii echipajului să dezvolte eficiență în comunicare și luare de decizii. Ne arată ce înseamnă oboseala și cum s-o recunoști la co-pilotul tău, a zis Bowen.Din punctul acela, a zis ea, liniile aeriene au încercat să dezvolte o cultură în care piloții îi pot trage la răspundere pe alți piloți când aceștia nu sunt într-o stare potrivită pentru zbor. „Nu doar pentru a-și proteja prietenul,ci pentru siguranța generală”, a zis Bowen.

Unul dintre cele mai mari obstacole a fost schimbarea culturii, a zis Bowen. „Pe vremuri, majoritatea piloților erau foști militari și se temeau să recunoască atunci când erau depășiți de situație. Acum e acceptabil să vorbești despre stres. S-au dus vremurile în care trebuia săfaci pe durul.”

Multe linii aeriene implementează sisteme de raportare anonime. „Dacă vezi un comportament problematic, cel mai bine e să anunți din timp.” Piloții pot să-și raporteze singuri greșelile. Pot spune „Îmi dau seama că n-ar fi trebuit să pilotez, dar nimeni nu m-a oprit”, a zis ea.

În 2016, Asociația Piloților a înființat un centru de excelență concentrat pe antrenament tehnic și performanța umană. Cercetările făcute în cadrul centrului vor analiza vârsta și declinul mintal al piloților,cât și cele mai bune metode de antrenament.

Sănătatea mintală a piloților e o altă problemă majoră, a zis Quay Synder, un fost chirurg și membru al Asociației Medicale Aerospațiale. „De multe ori, piloților le e greu să recunoască efectul pe care îl are stresul asupra abilității lor de a zbura și nu au curajul să ceară ajutor.” Piloții sunt obligați să-și facă teste medicale la fiecare câțiva ani și să le raporteze doctorilor orice probleme. Mulțisetem că nu vor primi certificatul dacă spun ce probleme au.

Iar depresia și anxietatea netratate cresc șansele ca piloții să facă greșeli. Multe linii aeriene au început să implementeze programe prin care combat stigmatizarea bolilor mintale.

Industria liniilor aeriene e foarte interesată de sănătatea emoțională și psihologică a piloților. „Când se întâmplă vreo greșeală, apare la toate știrile”, a zis ea.

Deitz, care pilotează avioane comerciale din 1992,spune că industria ține minte greșelile mult timp și se asigură că nu se vor întâmpla din nou. „Lecțiile învățate sunt scrise în sânge sau în avioane scumpe avariate.”

„Dar, per total, industria se ocupă de asta și face o treabă bună,din câte spune Deitz. Trebuie să continuăm să nu suprasolicităm oamenii și să nu-i punem în situații de stres care să-i epuizeze.”

Articol publicat inițial de VICE US.

https://www.facebook.com/viceromania/