Acum şapte ani, skateboarderul Australian Oliver Percovich a creat confuzie pe străzile oraşului afgan Kabul şi a dus la o revoluţie sexuală. Placa lui şi cele patru roţi pe care mergea au atras atenţia tuturor copiilor din jur, pentru că majoritatea nu văzuseră un skateboard până atunci. Dar ce i s-a părut lui interesant e că şi fetele erau interesate.
Proiectul Skateistan a început în 2007, când Percovich a descoperit un loc perfect în care să se dea cu skateul în weekend, Fântâna Mekroyan, o relicvă din era rusească, situată în centrul oraşului Kabul. Deşi venise doar în vizită, la prietena sa, când a văzut că s-au adunat copiii în jurul lui, să se uite şi să se joace şi ei cu placa, el a decis să se stabilească acolo.
Videos by VICE
Percovich s-a străduit să creeze o şcoală de skateboard non-profit în Afganistan, în 2009. Acum există două: una în Kabul şi una în Mazar-e-Sharif, în nordul ţării, lângă granţia cu Uzbekistan. Scopul lor e simplu: să folosească skateboardul ca să le construiască încrederea copiilor dintr-o ţară distrusă de 30 de ani de conflict şi migraţii forţate. Copiii vin să înveţe să se dea cu skateul, dar rămân pentru educaţie.
Dar proiectul Skateistan este inedit mai ales pentru că 45 la sută din cei opt sute de elevi de la aceste şcoli sunt fete. Când Nelofar, o fată de 19 ani, se urcă pe skate şi zboară pe rampe îmi spune că se simte „foarte curajoasă şi foarte puternică.” Se simte liberă.
„Îmi place să fac trucul cu rotirea la 360, e incredibil,” spune ea râzând. Eu vorbesc cu Nelofar, care e la şcoala Skateistan din Mazar-e-Sharif, pe Skype şi văd că are ochii mari şi plini de entuziasm. Şi-i spun că şi mie mi se pare curajoasă.
UNICEF consideră Afganistanul unul dintre cele mai nefericite locuri în care să te naşti femeie din lume. Din cei patru milioane de copii care n-au fost înscrişi la şcoală, 60% sunt fete. Şi, deşi forţele internaţionale continuă să se retragă din Afganistan, violenţa împotriva femeilor este încă un fenomen comun. Când Nelofar se urcă pe skate, ea rupe bariera dintre sexe.
Bariera asta dintre sexe, din Afganistan, este impusă de conveţiile sociale şi susţinută de loialităţile şi tradiţiile familiale. „Tatăl impune regulile care au rolul să protejeze onoarea familiei,” mi-a explicat Alix Buck, Managerul de Comunicare de la Skateistan. „Desigur, e normal să apară conflicte uneori.”
Skateistan s-a folosit de o portiţă în lege, când a realizat că skateboarding-ul este un sport aproape necunoscut în Afganistan. Ciclismul, fotbalul şi jocurile cu zmeiele le sunt interzise fetelor în 2015, pentru că-s tabuuri sociale consacrate, dar nimeni nu ştie care-i faza cu plăcile astea cu roţi sub ele. „E perceput ca un joc şi nu ca un sport,” explică Buck. Practic, ignoranţa le ajută pe Nelofar şi pe celelalte patru sute de fete să se dea libere pe rampele de la Skateistan în fiecare săptămână, în timp ce poartă eşarfe colorate.
„Înainte să vin aici, nu ştiam nimic despre skateri,” spunea Nelofar. „Am auzit despre schi la televizor, dar nu despre skate!” Ea a venit să vadă cum arată skaterii la încurajările mătuşii sale. „Mă întrebam cum pot să coboare de pe nişte rampe atât de înalte fără să cadă şi mă gândeam că au ceva în picioare care-i leagă de skateboard. Mi se părea incredibil.” Se tot chinuia să-şi ascundă zâmbetul cât vorbea cu mine, dar nu reuşea.
După 18 luni, Nelofar nu e doar o skateriţă foarte bună, ci lucrează pentru Skateistan, şi se specializează pe problemele administrative ale studenţilor şi divizia de media. Acum studiază ca să se facă doctor.
Dar în spatele zâmbetelor se dă o luptă. În afara coconului de la Skateistan, conceptul că fetele ar practica sport continuă să provoace tensiune între afgani. În public, femeile sunt încă asuprite de trecut. Nelofar îşi aminteşte de o poveste care a avut loc cu câteva zile înainte de conversaţia noastră. „Acum două zile, alergam pe stradă şi am vrut să fac cursă cu alţi copii. Am fugit zece kilometri, dar cineva de pe trotuarul celălalt a vrut să ne deranjeze. De atunci, alergăm doar în interiorul sediului Skateistan. Afară e foarte greu, fetelor le e imposibil să facă sport.”
Şi persoana din cazul ăsta nu e singura care vrea să-i deranjeze pe copii. Mulţi dintre ei caută refugiu la Skateistan şi vin din medii sărace. Ei sunt obligaţi să lucreze de la vârste fragede, la fel ca Mursal, o elevă la şcoala din Kabul.
„Înainte să ajung la Skateistan viaţa mi se părea atât de plictisitoare,” mi-a explicat ea. „În fiecare zi mergeam să muncesc, vindeam gumă de mestecat. Apoi mi-a venit o idee: din munca asta nu-mi fac niciun viitor.” La fel ca Nelofar, Mursal spune că skate-ul o face să „se simtă fericită”, deşi fericirea aia o costă. A trebuit să-mi amintesc constant că fata asta n-a ajuns încă nici la pubertate când îmi spunea chestii de genul „Ca să am un viitor, trebuie să învăţ mult.”
Dar se pare că percepţiile se schimbă, chit că lent. De exemplu, tatăl şi fraţii lui Nelofar îi susţin hobbyul cu skate-ul. „Le place că fac skateboarding. Mă încurajează, ştiu că toţi ar trebui s-avem drepturi egale.” Şi Mursal are norocul unei familii care o susţine: „Ei cred că-mi face bine. De-asta mă trimit la Skateistan.”
Şi Buck mi-a corectat prejudecăţile mele de occidental, care-s bazate pe titluri senzaţionaliste şi tweeturi de pe @UN_Women. Mi-a explicat că femeile afgane nu sunt „singure” în lupta lor pentru identitate şi independenţă. „Puţini ştiu că fetele astea vin din tot felul de medii mai mult sau mai puţin conservatoare, aşa că le bagă în aceeaşi barcă.”
Când am întrebat-o pe Nelofar ce speranţe are pentru femeile din Afganistan în 2015 mi-a spus „visez să facem cu toţii sport în stradă, mai ales fetele, şi să nu ne deranjeze nimeni. Să sperăm că lucrurile se vor schimba.”
Speranţele ei sunt împărtăşite de tatăl ei care spune: „Du-te, fata mea, şi construieşte-ţi viitorul.”
Urmărește VICE pe Facebook.
Citeşte mai multe despre femei musulmane:
Ce cred femeile musulmane despre purtarea vălului?
Aisha, femeia pentru care s-a modificat Coranul
E greu să fii sexoloagă când eşti musulmană