Statul Islamic a publicat un ghid amuzant de supravieţuire în Occident, pentru agenţii secreţi jihadişti

Uite o chestie ironică, Statul Islamic (SI) e fan Krav Maga, un tip de arte marţiale inventat de armata israeliană. Aparent, ăsta e unul dintre lucrurile pe care trebuie să le ştii dacă ai de gând să devii agent secret SI.

Cel puţin asta spune un manual intitulat Cum să Supravieţuieşti în Occident, scris de membrii Statului Islamic. Ghidul circulă deja pe net de câteva luni şi oferă celor care-şi doresc să devină „agenţi secreţi” sfaturi şi ponturi despre cum să-şi plănuiască jihadul în secret. Problema e că, dacă îl citeşti de câteva ori, îţi dai seama că Hollywoodul e de vină pentru manualul ăsta.

Videos by VICE

Cele 70 de pagini încep cu o idee filosofică de justificare a jihadului:

„Liderii lipsiţi de credinţă mint constant în presă şi spun că noi, musulmanii, suntem toţi terorişti, în timp ce noi am negat asta şi am vrut să fim cetăţeni paşnici. Asta ne-a forţat să devenim radicali, lucru care va duce la înfrângerea lor şi la cucerirea Romei.”

Deci, explicaţia lor e că singurul mod prin care pot să-i împiedice pe vestici să-i mai acuze că-s terorişti malefici şi criminali e să se transforme în terorişti malefici şi criminali.

Premisa asta e o faţadă care se încadrează într-un gen de filme cu justiţiari, care-s împinşi la gesturi extreme de o societate extremă. Intriga e una familiară: un erou tăcut şi puternic încearcă să ducă o viaţă paşnică, până când nişte golani nesăbuiţi îl insultă sau atacă de prea multe ori. Până la urmă, personajul principal se enervează, omoară toţi răufăcătorii şi se răzbună. Aşa se naşte un blockbuster de vară. Naraţiunea asta trece de discuţiile teologice şi ideologice care justifică jihadul.

După ce pune la punct ideologia şi povestea din spatele jihadului, manualul vorbeşte despre lucrurile pe care eroul (în căutare dreptăţii) trebuie să le facă pentru a cuceri Europa. Dacă e să mă iau după carte, cucerirea Pământului are la bază nişte lucruri, pe care cineva le-a văzut la un moment dat într-un film.

Secţiunea despre deghizare e o adaptare după ideea de supererou din filmul Kick Ass, unde oamenii normali devin supereroi (sau răufăcători) cu ajutorul unor identităţi secrete. Ghidul de jihad acţionează sub premisa că eul tău adevărat este cel de jihadist, iar identitatea banală („Alin în loc de Ali, sau un nume neutru ca Andrei”) e falsă. Dar, dacă treci peste detaliul ăsta, îţi dai seama că manualul abia se abţine să nu vorbească despre costumele de supereroi. Se vorbeşte despre aripi, lentile de contact şi mustăţi false. Deşi textul nu menţionează asta, mustaţa falsă sigur te-ar ajuta să treci graniţa neobservat, mai ales dacă ar trebui să te infiltrezi într-un platou de filmare al unui porno din anii ’70.

Şi ideea asta de a trece neobservat nu se opreşte la deghizări, ci se extinde la a-ţi găsi aliaţi. „Împrieteneşte-te cu nişte caucazieni de treabă, care-s nemulţumiţi de guvernul lor,” sfătuieşte manualul.

Nu ştiu dacă, până acum, SI a reuşit să recruteze membri din Partidul Conservator american, dar nu poţi să-i învinuieşti că încearcă.

Dar există şi câteva sfaturi super-eroice mai bune ca celelalte. Capitolul despre intimitate îţi oferă câteva idei despre cum să nu se prindă nimeni, când cauţi prea multe chestii legate de jihad. În primul rând, manualul te sfătuieşte să nu cauţi nimic legat de jihad acasă, deşi nu scrie nimic despre locul unde ar trebui să faci asta. În al doilea rând, când stai pe net, foloseşte browserul anonim Tor. Dar ideile alea nu compensează faptul că ţi se spune să faci cerneală invizibilă din zeamă de lămâie.

Cu siguranţă orice terorist-în-devenire nu se bazează doar pe cărţi pentru copii şi filme de aventură. Canalele de ştiri sunt un început bun:

„Cel mai sigur mod prin care poţi să ai o viziune de ansamblu asupra jihadului e să te uiţi la canale de ştiri (Al Jazeera, spre exemplu).” Şi Internetul: „Cele mai multe informaţii fără prea multe căutări le poţi obţine de pe social media, în special Twitter.”

Partea de mjloc a cărţii are sfaturi indispensabile pentru orice tânăr înfierbântat, demne de filmele de acţiune cu eroi.

Ieşi la alergat. Învaţă Krav Maga din clipurile de pe YouTube. Învaţă cum să fii un mujahedin cu sânge rece de pe Wikihow. De fapt, caută orice indiciu pe Wikihow, punct.

„Ar trebui să cumperi arme de jucărie, pistoale cu aer comprimat sau de paintball ca să exersezi la ţintă. Poţi să-ţi rogi un verişor mai mic sau un prieten să ţi le cumpere, dar nu cumpăra nimic de pe net pentru că, dacă te suspectează, o să se uite pe istoricul achiziţiilor şi o să te întrebe de ce-ai cumpărat arme de jucărie.”

Acum, dacă poliţia ar fi bine-voitoare, în loc să aresteze teroristul-în-devenire, l-ar întreba probabil de ce naiba s-a gândit cineva vreodată că un pistol de jucărie ar putea să te înveţe ceva folositor despre cum să te lupţi. E ca şi cum te-ai juca Nu te supăra, frate ca să înveţi despre ecologia din Serengeti.

Ideea cu pistolul de jucărie se transformă în comedie neagră, când cititorul este informat că „Poţi să faci rost de arme moderne din lumea interlopă.” Teoria e următoarea: dacă ştii vreun traficant de droguri şi faci ce ţi se spune în pasajul copiat din În Lumea Jihadului Global, Viaţa mea în al Qaeda – povestea unui spion, atunci poţi să-ţi începi activitatea.

Ghidul trece de la absurd la periculos când începe să vorbească despre bombe, în general de unele de calitate proastă. O grămadă de chibrite şi tuburi de deodorant care explodează. Una dintre diagrame se referă chiar la deodorantul Lynx (echivalentul lui Axe din anumite ţări) ca un fel de combustibil pentru bombe. Cartea descrie şi bombe făcute din oale sub presiune, chestii puse în microunde şi tot felul de alte prostii.

Genul ăsta de bombe au fost responsabile pentru atacul de la maratonul din Boston, dar, în acelaşi timp, explozia putea să eşueze, iar jihadistul s-ar fi trezit cu un şut în vintre din partea unei victime pe care o avea în vizor. Orice terorist-în-devenire ar face mai bine să se uite la Mythbusters sau să citească the Anarchist’s Cookbook decât să se bazeze pe textul ăsta pentru sfaturi.

Totuşi, dacă tot au petrecut atâta timp pe YouTube în căutare de instrucţiuni pentru fabricarea de bombe, măcar au descoperit Şcoala Jackass de Subterfugiu.

„Mulţi oameni din clipurile de pe YouTube fac o grămadă de chestii riscante în faţa unei camere video. Dacă oamenii se enervează, ei pur şi simplu le răspund că era glumă, iar persoana îi lasă în pace pentru că se filmează. Atâta timp cât nu arăţi sau nu te porţi ca un musulman, poţi să faci orice fără consecinţe atât timp cât ai cu tine o cameră video şi spui că e o glumă! Ţine minte asta.”

Ideea asta nu-i atât de deplasată, dacă te gândeşti la succesul francizei Jackass şi a filmului Borat. Sunt exemple mult mai bune de idei cretine. Un revoluţionar jihadist în devenire, înarmat cu pistoale şi bombe, trebuie să fie la curent cu toate tacticile. Prin urmare, suntem informaţi că, „Jocuri gen Call of Duty te învaţă diferite tehnici de luptă.”

Dar şi clipurile de pe YouTube sunt citate drept o sursă bună de informaţii despre războiul urban.

Bine-nţeles că toate astea îţi vor folosi când vine Jihadul. Vezi, totul începe cu neonaziştii care atacă moschei, lucru care are sens pentru că neonaziştii sunt alegerea ideală în multe filme cu răufăcători. După care se transformă într-un război de gherilă, se mai întâmplă niştelucrurişi, odată ce ai capturat palatul prezidenţial, atunci cealaltă echipă pierdeşi deodată, bam, avem Califat!

OK, sincer, sunt un pic confuz în ceea ce priveşte detaliile, pentru că autorul e un pic confuz pe treaba asta. Textul trece la nişte generalităţi despre războiul de gherilă, dar ghidul pare să fie copiat după un alt text jihadist mai puţin dramatic, Black Flags from Syria, aşa că nu pot să-i dau vreun premiu de originalitate autorului pentru chestiile alea.

Totuşi, jihadul global nu se va autofinanţa, aşa că banii sunt o prioritate. După ce începe cu o justificare: „Pentru orice nonmusulman care citeşte asta, s-ar putea să te şochezi, pentru că musulmanii sunt foarte precauţi să nu câştige bani haraam (interzişi).” Cartea prezintă o serie de ponturi despre cum să furi bani, informaţii bancare şi parole. Încurajează totuşi precauţie maximă în caz că eşti prins:

„E important să ţii minte că, dacă eşti vreodată prins, nu spune că furai ca să finanţezi o grupare islamică.”

Dacă eşti prins de poliţie, ar trebui să nu te străduieşti din răsputeri să îi convingi pe copoi că făceai fraudă prin PayPal ca să distrugi occidentul. Un sfat foarte tare.

Cartea se încheie cu un mesaj inspiraţional şi-i încurajează pe jihadiştii-în-devenire să aibă bun simţ: „Dacă le arăţi şi altora cartea asta, schimbă-i denumirea în ceva sigur (ex Cum să faci o prăjitură, sau O carte islamică despre maniere) şi arhivează fişierul… Fii întotdeauna cu un pas în faţa inamicilor prin discreţie.”

Se pare că cineva n-a prea ţinut cont de sfatul ăla înainte să share-uiască ghidul. Din păcate, e diabolic de viclean să spui că asta-i o „Carte a manierelor islamice.”

Dacă ignori faptul că manualul ăsta e despre încercarea de-a subjuga toată omenirea sub un regim condus de maniaci violenţi, instrucţiunile sunt chiar adorabile, într-un stil de genul pisicuţe şi grenade. E destul de clar că-i scris de un puşti care vrea să ducă o viaţă secretă de agent 007 jihadist şi nu-i un produs al doctrinei SI. Status Islamic s-a dovedit a fi foarte competent în multe chestiuni, în timp ce asta e doar ficţiunea unor fani.

Singurul lucru pe care cartea îl explică foarte bine (neintenţionat) e atracţia romantică pe care o exercită jihadul asupra tinerilor plictisiţi din vest. Există baze secrete, arme şi explozii care fac din cartea asta o foaie din filmele de acţiune.

Dar, deşi e o carte adorabil de serioasă şi neintenţionat de amuzantă, cu siguranţă-i un ghid realist doar dacă vrei să înveţi să-ţi pierzi degetele, să te alegi cu un dosar penal şi să atragi atenţia agenţiilor de informaţie şi securitate. I-aş recomanda autorului încă un film pentru documentare, Four Lions, o comedie neagră britanică despre consecinţele nefaste ale jihadului când e declarat de nişte proşti incompetenţi.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre Statul Islamic:
În Orient, războiul, dictaturile şi Statul Islamic n-au fost în stare să ucidă miştoul
Statul Islamic recrutează femei europene care să se alăture Califatului
VICE a vorbit cu Obama despre schimbarea climatică, legalizarea marijuanei şi Statul Islamic