Eu zbor în jur de 75 de ore pe lună, în mare parte intern, deși am mai avut și zboruri internaționale. În mod normal, am cam două zboruri într-o zi de lucru. Dar, există anumite destinații și ore de zbor care sunt mai pline de bețivi, decât altele.
Recent, am lucrat pe zborurile de Ziua Recunoștinței, așa că am văzut mulți tineri beți. Ei beau o grămadă în aeroport sau în avion, deoarece știu că îi așteaptă părinții cu mașina și nu vor fi nevoiți să conducă. Deci, e o perioadă în care consumul de alcool crește semnificativ.
Videos by VICE
Sau poate simt nevoie să se amorțească social înainte să-și petreacă timpul cu familia.
Zborurile scot la iveală tot ce e mai rău din oameni și mulți zburători sunt foarte stresați. Se enervează foarte tare când geanta nu le încape în compartimentul de bagaje de deasupra și ne pun pe noi să le ridicăm, deși nu avem voie deoarece ne putem răni, iar asta implică o răspundere față de companie. Dacă ai vreun pasager frustrat sau nebun, vestea circulă printre însoțitoarele de zbor. Văd cum prietenele mele postează statusuri de genul: „Doamne, tocmai m-am chinuit cu o tipă nebună pe care aproape am dat-o jos din avion.”
„În general, persoanele de la clasa întâi se descurcă mai bine cu alcoolul, iar pe bețivii scandalagii îi găsești de obicei la clasa a doua.”
Cele mai des comenzi de alcool sunt de vodcă cu suc de portocale sau cocktailuri Bloody Mary. Comenzile care mă enervează cel mai tare sunt de branduri specifice. Pasagerii cer o vodca de nu știu care și apoi se plâng că nu avem un bar foarte bine echipat.
Dar cel mai fandosit lucru pe care îl cer oamenii e apa tonică. „Sigur, poftim o apă minerală cu lămâie.”
Prefer să lucrez la clasa întâi, unde băuturile sunt gratuite. Oamenii de aici zboară mai des și știu la ce să se aștepte de la noi. Majoritatea dintre ei sunt oameni de afaceri care sunt luați de la aeroport de un șofer. Ei sunt amabili, atât timp cât le faci plinul și nu prea te deranjează pentru altceva. Dar, deseori, mă simt ca și cum aș fi barmaniță.
A trebuit să refuz oameni, ceea ce e mai ușor la clasa a doua decât la clasa întâi. E greu să le spui: „Da, știu că ați dat mulți bani pe biletul de avion, dar nu pot să vă mai servesc alcool.” Au impresia că li se cuvine, pentru că băuturile sunt gratuite.
După atentatul din 2001, descurajăm ideea ca oamenii să se îmbete pe avion. Atunci când se întâmplă, de obicei e din cauza unei pastile care reacționează cu alcoolul sau pentru că au băut la barul din aeroport, înainte să se urce în avion. În general, oamenii de la clasa întâi se descurcă mai bine cu alcoolul, iar pe bețivii scandalagii îi găsești de obicei la clasa a doua.
E destul de evident atunci când oamenii nu ar mai trebui să bea, pentru că nu se mai țin bine pe picioare. Recent, am avut o femeie cărată fizic de către soțul ei, pentru că era prea praf. Tipa de la îmbarcare a spus ceva de genul: „Ce ziceți dacă o programăm pentru un alt zbor? Se pare că a băut un pic cam mult. Hai să-i oferim niște apă.” Soțul a fost de acord.
Dacă cineva pare foarte beat la îmbarcare sau după decolare, putem să vorbim cu căpitanul, care are autoritatea de a decide cine zboară în avion și cine nu. E valabil și pentru oamenii care sunt foarte nerespectuoși cu noi. Majoritatea piloților ne spun: „Să-mi spui dacă ai probleme cu cineva și o să-i dau afară înainte să decolăm.”
Deseori, pe zborurile transcontinentale, oamenii iau calmante, iar dacă le amestecă cu alcool și nu dorm, ajung ca niște zombie fără sens. E ca în scena aia din filmul Bridesmaids.
Am avut un tip pe un zbor întârziat, care cred că deja luase un Ambien. Când am decolat, el se pregătea să iasă din toaletă, doar că era amețit, a căzut și a leșinat. A fost un pic de panică, dar am reușit să-l trezim și să-l ducem pe locul lui. Din fericire, am avut la bord un doctor, care a spus că e doar de la calmante. Dar tot îți faci griji dacă vei reuși să dai jos oamenii de genul din avion. În general, îi scuturăm ca să se trezească, dar dacă leșină și nu se mai trezesc, trebuie să chemăm un medic.
Citește și: Poveștile stewardeselor din România: pasageri aberanți, sex în toaleta avionului și aplauze la aterizare
Prima mea săptămână ca însoțitoare de zbor, am lucrat singură la clasa întâi pe un avion mai mic. Era un zbor spre Vegas și practic toată cabina mea era o petrecere de burlaci, plină de bărbați. Majoritatea cazurilor mele de agresiune sexuale din avion au fost pe zborul respectiv. Unul dintre ei a scăpat o prăjitură în poală și m-a întrebat dacă nu vreau s-o mănânc, cu cel mai libidinos râs. Una dintre însoțitoarele de la clasa a doua a venit și m-a asistat, deoarece nu puteam să rămân singură cu ei. Acum, știu să le spun că nu au voie să-mi vorbească așa, dar la momentul respectiv eram începătoare și nu eram obișnuită să lucrez singură la clasa întâi.
La zborurile care pleacă din Vegas, atmosfera e complet diferită: toată lumea e vizibil mahmură și nimeni nu mai vrea să bea. Cu excepția cazurilor în care oamenii câștigă mulți bani la cazinouri și sunt super entuziasmați. Câteodată ai parte de pasageri care au petrecut până la aeroport și miros urât. Nimeni nu vrea să stea lângă ei.
„Am menționat pe profilul meu de Tinder că sunt însoțitoare de zbor și primesc multe cocktailuri din partea băieților. Dacă spun că la job fac pe barmanița, mulți tipi îmi oferă de băut.”
Nu avem voie să bem în timpul zborului și nu ai voie să te duci în baruri dacă ești în uniformă. Se fac teste de droguri și alcool. Nu am văzut niciodată o intervenție, dar dacă ei suspectează că ești beată în timpul programului, se poate întâmpla. Câteodată, avem voie să bem pe zborurile non-comerciale sau dacă știi celelalte stewardese și zbori la clasa a doua, o să-ți dea gratis de băut, atât timp cât nu ești în uniformă.
Se întâmplă des să se dea la tine oameni de afaceri. Eu am o față inocentă, deci mi s-a mai întâmplat și mie, dar am o prietenă din Miami, care primește o grămadă de numere de telefoane pe săptămână. Ea e genul ăla de tip blondă, super bună și destul de înaltă. Eu am resting bitch face, deci nu se dau bărbații la mine atât de des. Odată, un bătrânel mi-a spus că am o voce sexi când făceam anunțurile. De fapt, eram răcită și suna ca și cum fumasem țigări vreo 20 de ani.
Dar nu mai e la fel de frenetic pe cât crede lumea, nu cum era în anii ’60. Pentru început, uniformele de la compania mea aeriană nu sunt deloc drăguțe. Mama mea s-a pensionat de la compania asta în ’99 și sunt aceleași uniforme pe care le avea și ea.
Am menționat pe profilul meu de Tinder că sunt însoțitoare de zbor și primesc multe cocktailuri din partea băieților. Dacă spun că la job fac pe barmanița, mulți tipi îmi oferă de băut.
Așa cum i s-a povestit lui Hilary Pollack.
Traducere: Diana Pintilie
Citește mai multe:
Cineva s-a căcat atât de urât într-un avion, că a trebuit să se întoarcă la sol
Cum e să fii însoțitor de zbor din România
Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor