Mai merită să dai banii pentru o diplomă în domeniul modei în 2018? În timp ce un nou val de studenți se înscrie și aplică la facultățile de modă, i-D și 1 Granary analizează educația modei și nu numai ca să înțelegem mai bine cum poți reuși în una din cele mai grele industrii.
Facultatea de modă: un stup al celor mai grozave minți tinere din oraș; o adevărată grădină zoologică. Una din care faci acum parte. Plin de sânge, transpirație, lacrimi și mai multe lacrimi odată cu trecerea timpului, să ții minte că vei scoate ce-i mai mișto din asta. Fie că deja i-ai cunoscut sau nu (sau poate te vei descoperi pe tine în unele din aceste descrieri, permite-mi să-ți fac cunoștință oficial cu unele dintre fețele pe care vei ajunge curând să le cunoști.
Videos by VICE
Călugărul
„Dar nu e chiar așa de profund, nu?” este răspunsul tău calculat într-o primă discuție despre rebranduirea recentă Céline/Celine. Dar ai spus ceva tare greșit. „Acel accent pus greșit pe E îi face pe restul să se aprindă mai ceva ca atunci când a scos Rick Owens colecția primăvară/vară din 2017. „Cum își PERMITE una ca asta? Cine ESTE? UNDE l-au găsit pe ăsta?!?” Reacția lor la adresa intervenției tale bine intenționate te face să crezi că tu și Hedi v-ați pișat în urna bunicii lor. Dar nu, e mult mai rău: a tăiat acel E, a băgat acel accent sacru sub preș de parcă nu avea nicio valoare, nici măcar în praf.
Pentru Călugăr, această Vestală Virgină care păzește flacăra lui Philo, o persoană pentru care „aproape alb” nu este nimic mai mult decât o nuanță de gri pe scara vieții, ce a făcut Hedi este un păcat cardinal. Deci mai mult de dragul tău decât de al lor, nu menționa asta. Pentru că pentru ei da, chiar este atât de profund.
2. Pseudo-teoreticianul
„Da, mă impresionează ce ai făcut cu mătăsurile, îmi aduce aminte de L’Innommable al lui Beckett (în franceză, numai în franceză pentru eternitate), știi, unde figura centrală este limbajul, vorba, întrebarea, care-și distruge orice urmă.”
Fă cunoștință cu Pseudo-teoreticianul, sursa ta de citate continentale. Petrece mai mult timp la bibliotecă decât în studio unde face slalom printre o copie neatinsă a lui Anti-Oedipus și descrierea sa de pe Wikipedia. Sunt șanse mari să specifice Deleuze în conversații obișnuite cum face Petrecărețul cu Charles Jeffrey (mai multe despre Tipul Petrecăreț în curând). Dar cât de multe știe el? Haide, întreabă-l, te provoc: data viitoare când intră în spirala monologului despre colecția pe care a pregătit-o pentru licență, numită Corpuri Fără Organe sau ceva similar, întreabă liniștit ceva ca: „Dar cum crezi că rezistă asta în lumina ultimelor sale scrieri?” și observă-l cum fabulează.
3. Petrecărețul
Petrecărețul este prieten cu pseudo-teoreticianul, legați de dragostea comună pentru scrierile incorecte a lui Foucault. Dar spre deosebire de ultimul, să-l găsești oriunde în campus se va dovedi a fi o provocare din moment ce probabil crede că nici nu meriți să discute cu tine. Te întrebi unde ar putea să fie. Ce anume îndeletnicește el în timp ce tu și restul colegilor vă spetiți printre bucăți de materiale și obosiți băgând acul în haine până vă îmbolnăviți de sindromul de tunel carpian.
Într-o seară decizi să-ți lași pletele libere ca să te duci la una dintre petrecerile ostentative gay care este pe placul tău. Și acolo îl găsești, ambalat frumos la perfecțiune printre anturajul excentric de sirene nocturne. Te duci ușurel să îl saluți. Ești întâmpinat de o scanare detaliată din cap până-n picioare, o privire mai tăioasă decât un cuțit Sabatier și un salut usturător ca replică. Studioul a ajuns încetul cu încetul să se simtă precum acasă pentru tine, dar de fapt este al lor, dragă. Însă cum ajunge să facă asta? Ei bine, când dă de greu, Petrecărețul nu își face griji: o mulțime de fani gata să-i facă pe plac sunt la distanță doar de un Insta-story, gata să-i sară în ajutor.
4. Bebelușul cu Finanțare
Mai sunt două săptămâni până la prezentare și pășește în studio cu o echipă după el. Dar cine sunt acei oameni? Oamenii ăia sunt și ei studenți acolo? Cu siguranță nu sunt Petrecăreți… Fragili precum a ajuns între timp sănătatea ta mintală, să știi că ochii tău împăienjeniți de lipsa de somn nu se înșală. Oamenii ăia nu studiază acolo – sunt angajații Bebelușul Finanțat. „Da, asta – vreau asta dar cu altfel de cusături și o gabardină gri cu nuanțe maronii”, latră el de la Mac cu fața spre echipa sa din atelier care se oprește din tăieturi și cusături ca să-l aprobe la unison. Unul dintre ei ciripește: „Iubire, dar nu cred că vom reuși să ne dăm seama de model doar din acea poza, sunt…”, „BINE”, oftează Bebelușul Finanțat, băgând în pungă materialul cu eticheta de preț cu 4 zerouri. Câteva click-uri și e pe drum – livrare în aceeași zi, normal. „Va ajunge aici până la șase, descurcați-vă de acolo”. Și așa cum s-a zis, așa se va face.
5. Plagiatorul „accidental” Margiela
Fă cunoștință cu progenitura născută din purismul stoic al Călugărului și snobismul zglobiu al Pseudo-teoreticianului: „Dar cum poate cineva să vorbească despre acest impostor în aceeași frază cu domnul și mântuitorul nostru Margiela? Nu este decât o crudă imitație, o glumă proastă. Unde este rigoarea, interogarea și intervenția?”, insinuează ei. Nu umblă niciodată fără ghete Tabi, se perindă prin studio ca un poet romantic care-i superior „design-ului lipsit de oiriginalitate”. Dar nu este ceva oarecum dubios la munca lui? E aproape ca un deja vu, nu-i așa? Modelul scheletic face un pas în față cu chipul ascuns sub o glugă tricotată, iar corpul său e ca într-un bricolaj de peruci blonde. „Pentru această piesă am ales să lucrez cu păr de om, o reflexie a esenței corporale, un produs făcut din trup pentru trup.” Hmm.. „Aș vrea să prezint această bucată în prezența copiilor, probabil pe terenul de joacă, pentru că micuții, la fel ca și părul, fac parte din perpetuarea dulce a dezvoltării.” Am încercat să obțin un comentariu, dar din moment ce ei sunt timizi, cererea a fost bineînețeles refuzată.
6. Omul de știință
„Este destul de simplu, totul se rezumă la a te asigura că stocul tău de etilenă este bine purificat. Ah, și să te asiguri că ai concentrația exactă de benzyl peroxide. Și un dulap fumuriu. Dar da, este precum un job DIY, lol ☺” Răspunsul tău? O privire goală și intimidantă, o maimuță care-și bate talgerele în capul tău în timp ce încerci să-ți dai seama ce legătură are știința cu rochia aia futuristă post-Van Herpen din fața ta. „Da, am fost atât de aproape de a studia Ingineria la Bristol, dar nu era ceea ce-mi cerea inima. Prea multă muncă de laborator!”, chicotește el scoțându-și masca de sudor de pe față în timp ce ține-n mână o lampă pe benzină.
Nu, s-ar putea să nu aibă carisma magnetică a Petrecărețului inaccesibil, nici intelectul uzat al Pseudo-teoreticianul – s-ar putea să fie chiar un tocilar clasic – dar e dedicat preciziei, să nu mai zic că a fost înzestrat cu o mână sigură și o cunoaștere elementară a țesăturilor, după cum va afla în curând un coleg mai puțin norocos. Ține-i aproape, cititorule, ține-i aproape…
7. Veganul-Eco
„PUR.ȘI.SIMPLU.NU.ȚINE!” Iată-ne iarăși aici. Țipetele și istericalele sunt la loc de cinste, sunete care perforează această sală la rang de simfonie de mașini de cusut abuzate. Dar acest țipăt este diferit… Ar putea fi de ajuns să provoace sângerare, dacă omul care îl scoate pe gură n-ar fi de acord cu asta. Of, săracul Vegan-Eco, cândva atât de radiant, nepătat de realitatea animală a vieții de la facultatea de modă. Cu toții ne așteptam la asta, dar nu înseamnă că este mai puțin amărui la vedere. „DE CE NU SE LIPEȘTE?”, plânge el uitându-se disperat la Omul de Știință pentru un sfat. Ți s-a spus că nu va funcționa, nu? Ți s-a spus că deși coși de mână acea pereche de pantaloni făcută din sticlă securizantă din jelu de agar și algă kelp, ața îi va tăia la fel ca un cuțit care despică untul, în momentul în care îi vei ridica. Dar tu nu ai vrut să primești acel nu. Omul de Știință, copleșit de inima sa caritabilă și mult prea conștient de trecerea timpului, îi aruncă o privire de compătimire, numai ca să se întoarcă, să-și tragă masca înapoi pe față și să aprindă iar lampa: aici avem de sudat, până la urmă.
Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
