Studenţii români mi-au povestit despre combinaţiile pe care le fac în cămin

Studenţia e partea aia epică din viaţă, în care întâneşti persoanele cu care o să ieși în oraș tot restul vieții tale. Atunci porți conversaţii filosofice și faci glume memorabile cu prietenii, deși buzunarele voastre sunt aproape goale. Asta se amplifică la puterea a doua dacă mai locuieşti şi-n cămin. Dacă ai noroc să nimereşti cu nişte colegi care înţeleg ideea de comunitate, te-ai scos, vă combinați la orice. Și aici nu vorbesc de combinații în sensul de relații amoroase sau de mânării, ci de combinații avantajoase în care toți ies pe profit, precum Combo 1+1 de la McDonald's.

Eu am trăit viața de cămin alături de încă trei hăndrălăi într-o cameră. Încă-s nostalgic după momentele alea în care aştepţi cu atâta bucurie pachetul pe care ţi l-au pregătit ai tăi, în mare că ți-era foame. Și chiar dacă mă enervam atunci când îmi dădeam seama că un coleg mi-a mâncat ultimul borcan de zacuscă, pe ascuns, nu mă supăram, că știam că-i mâncasem și eu salamul și conserva de pește. Ca să explorez cum a fost universul ăsta de combinații de cămin pentru alții, am vorbit cu mai mulți studenți ca sa aflu care e #combinatiareusita.

Ioan, al cincilea an la cămin: „Pe tot parcursul liceului am stat în cămin, iar când am ajuns la facultate, în Bucureşti, tot la cămin, eram deja familiarizat cu ce presupune viaţa aici. Mie-mi şi surâde viaţa la comun și, chit că nu prea primesc pachete de la ai mei, împart şi cu ceilalţi tot ce îmi cumpăr.

Unul dintre colegii mei pleacă în fiecare weekend acasă, iar de fiecare dată când se întoarce îl întâmpinăm de la uşă şi cu masa deja aranjată. Mă rog, masă care e şi birou, în acelaşi timp. Oricum, se ştie, când apare el, mănânci bine în seara aia.

Mă combin cu ceilalţi colegi de cămin care sunt la aceeaşi facultate cu mine la printarea cursurilor. Scuteşti câţiva bani, nu mulţi, cât de-un pet. Dacă ai colegi mai mari în cămin, e lux. Afli de la ei multe chichiţe legate de examene şi profesori. Asta-i alt motiv pentru care îmi place ideea de viaţa la cămin. Să nu mai zic că mai poţi să împarţi haine de la colegi. Eu mai fac schimb cu o geacă sau o pereche de pantaloni."

Cristina, al treilea an la cămin: „După trei ani de cămin, am ajuns la concluzia că, deși e mișto, contează mult să ai oameni deschiși în jurul tău. În primul an, ajunsesem în punctul în care, nici nu se punea problema vreodată să-şi împartă colega mâncarea cu mine, nu voia să împartă nici camera. Dormeam c-o prietenă de la altă cameră în pat, asta doar pentru că tipa avea impresia că nu-i ofer spaţiu personal. E o cameră de câţiva metri, de unde spaţiu?!

Apoi, în următorul an mi s-a schimbat colega și împărțeam totul. Faza e că mai mult primeam eu pachete de acasă decât ea. O vreme am stat pe la prietenul meu din Timişoara, fără să aibă habar părinţii. Mergea ea în locul meu şi lua pachetul. Bineînţeles, tot ea îl şi savura. Dar era o combinaţie. Amândouă eram mulţumite.

Orice ai mânca în cămin, niciodată nu e fun să mânânci singur."

Alexandru, al cincilea an la cămin: „Am nimerit prin primii ani c-un tip în cameră care nu voia în niciun caz să ne share-uim chestii între noi. Primea pachet săptămânal şi de fiecare dată avea în el câte şapte felii de caşcaval şi tot atâtea de muşchii file. Una pentru fiecare dimineaţă. Deci, nu puteam nici să-i iau din ele ca să-i fac în ciudă, se prindea. Dar, din când în când, dacă vedeam că-i genul ăsta de om, aveam grijă să-i şterpelesc câte-o prăjitură. Pe-astea nu le avea calculate.

Apoi, următorul an după tipul asta, am cunoscut cel mai caterincă om de până acum. Primea de la ai lui o tonă de mâncare.  Dădea un telefon că a ajuns cu pachetul şi în cinci minute camera noastră devenea cantină. Tot palierul venea să deguste. Era recunoscut drept „ăla cu lebăr bun". Bine, pe o parte, unii din cămin sunt  recunoscuţi ca fiind „ăia cu sarmale bune" sau „ăia cu prăjituri bune". La mine se strâng colegii când primesc pachet, fiindcă ştiu c-am cea mai bună ciorbă de teci. E fix ce trebuie ca să te cureţe de shaormele băgate în zilele în care rămâi fără mâncare."

Silvana, primul an la cămin: „Poate n-am experimentat atât de mult viaţa la cămin, dar până acum mă felicit pentru ideea de a sta aici. Am impresia că stau într-un bloc cu foarte mulţi vecini, unde te cunoşti cu toţii. Sunt norocoasă c-am nimerit din prima cu nişte colege cu care îmi împart absolut tot. Am câţiva vecini de palier cu care mai facem schimb de mâncare. Chiar azi am bătut la uşa unuia dintre ei ca să-mi dea un sandwish, pentru c-am rămas fără bani toate trei. La fel se aplică şi invers.

Se practică combinaţia aia de genul: „Băi, îţi dau o ţigară dacă îmi dai o cafea", dar parcă, la noi, cum e un cămin de arte plastice, merge mai bine aia cu „îţi dau culori, dacă îmi dai o foaie". Dar şi pe nimic, nu neapărat ceva în schimb, că-i drăguţ să ajuţi pe cineva când are nevoie de vreo chestie.

Tot legat de arte, cum e sesiunea, tot etajul iese pe hol şi desenează pe foi, ba chiar pe pereţi. Toţi pereţii sunt mâzgăliţi. Însă se îmbină foarte bine ideea de comunitate, asta pentru că primeşti feedback de la colegi, iar cu ocazia asta poţi să progresezi."

Eugen, al doilea an la cămin: „Am o cameră de până-n nouă metri pătraţi, deci cam totul e la comun. Dar, na, n-ai încotro, te obişnuieşti. Ca să poţi să împarţi, trebuie să ai şi cu cine. Anul trecut, am nimerit în cameră cu-n tip cu care nu eram deloc pe aceeaşi lungime de undă.

În schimb, acum, m-am mutat cu altcineva şi împărţim chiar totul. Suntem o gaşcă de patru inşi, unde în fiecare săptămână câte unul primeşte pachet şi ne combinăm. Când primesc eu prăjituri, tot palierul vine la mine şi-mi cere. Le dau mereu, că totul se compensează când nu te aştepţi. Altul primeşte vin de la ţară, unii îşi cumpără vodcă. Şi-ţi dai seama, în momentul ăla vin la tine şi-ţi spun: „A, stai, că tu mi-ai dat prăjituri. Adu-ţi pahar şi vino-ncoace, fratele meu." Dacă vrei să duci o viaţa fericită la comun există o vorbă: „Ce ai într-o seară, dai mai departe şi la alţii."

Nicole, al doilea an la cămin: „Am noroc că am colege cu care-mi împart mâncarea întotdeauna. Una dintre ele primeşte foarte des pachet, cam o dată pe săptămână. Când se întâmpla asta e sărbătoare. Nu mai ai răbdare, tragi de plasă, abia aştepţi să deschidă odată.

Eu am nimerit într-o cameră care e mai bine poziţionată şi netul merge bine. În căminul în care stau eu fiind o mare problemă cu reţeaua. Aşa că mulţi vin la noi să ne ceară parola de la wireless, iar în schimbul ei se oferă în schimb chestii.

La fel e şi când te întorci din club noaptea, te combini cu ceilalţi colegi de cămin la taxi, că doar nu eşti naiv să plăteşti singur pentru unul."

Iulia , primul an la cămin: „Cu colega de cameră mă combin, pe lângă chestii necesare curăţeniei, și la chestii gen oferte 1+1 de la Mc. Mai există un grup  pe Facebook cu cei din cămin unde se postează tot felul de cereri-ofertă gen „dau un borcan de zacusă pentru o franzelă".  Ceva la modul ăsta. Schimb pe schimb.

În rest, fiecare îşi mănâncă propria mâncare. Eu prefer să mor de foame decât să iau din a ei. Încă n-am ajuns în stadiul ăla de prietenie. În schimb, ce primesc de acasă îl împart cu prietenii mei care stau în chirie. Când primeşte vreunul din noi pachet, ne întâlnim la unul din cei care stau ca boşii în chirie şi mâncăm acolo."

Pentru alte combinații avantajoase mai citește despre Combo 1+1 de la McDonald's.