De ce o ardem deschiși la minte, când vrem de fapt doar să înșelăm

„Suntem generația care nu se îndrăgostește și nu vrea relații. Dar nu se poate spune că nu avem o relație pentru că ne e frică să ne vedem unul pe altul cu altcineva. "

Drake a zis treaba asta acum cinci ani. Avea dreptate atunci și are și acum. Versurile sunt relevante în special pentru viața mea și pentru viețile prietenilor mei cărora le place să posteze pe Instagram printscreen-uri patetice de pe Tumblr, pentru că problema romantică de bază a generației mele e simplă: nu ne place să avem inima frântă, dar probabil că toți frângem inima cuiva între timp.

Tineretul de azi a fost numit de media poliamoros pentru că are impulsul de a se culca sau de a ieși cu mai mulți oameni. Unora le place să spună că e „o întoarcere la natura umană", la o perioadă dinainte ca ideea occidentală a căsătoriei să ne fie implantată în creier. Alții cred că e doar o scuză să înșelăm, pentru că ne place să ne-o tragem cu cine apucăm.

Nu există statistici care să susțină o legătură între creștere numărului relațiilor poliamoroase și nașterea generației de azi, dar e greu să argumentezi că popularitatea unor aplicații precum Tinder și Grindr nu spun ceva despre vremurile în care trăim. În schimb, nu reușim să acceptăm total gelozia care vine odată cu dorința de parteneri multipli și despre gestionarea ei într-o relație.

VICE s-a întâlnit cu Jillian Deri, sexoloagă și profesoară la Universitatea Simon Fraser. Deri a scris o carte intitulată Refracția dragostei, care se concentrează pe gestionarea geloziei în cuplurile poliamoroase și pe cum să ajungi să-ți placă faptul că partenerul sau partenera iubește alte persoane. Am vorbit cu ea despre tentația noastră de a înșela și despre relații deschise.

VICE: Cum ai descrie poliamorul?
Jillian Deri: E important să facem diferența între o relație poli și o relație non-monogamă. Persoanele poli tind să aibă legături emoționale cu mai mult de o persoană, pe când persoanele într-o relație deschisă doar fac sex cu mai mulți parteneri. Persoanele care sunt în general monogame și trec doar prin perioade de căutări nu sunt neapărat poliamoroase, pentru că persoanele poli doresc, de obicei, conexiuni profunde sau dragoste cu mai multe persoane.

Există dovezi că sunt persoane capabile să depășească gelozia și să aibă relații deschise fără să treacă prin emoțiile conflictuale pe care le asociem de obicei cu monogamia?
Clar, există multe persoane care au făcut asta, doar că nu există studii care să le ateste. În cercetările mele am descoperit că gelozia poate fi de multe feluri, de la un ușor disconfort la o problemă emoțională gravă. Teoria care mi s-a părut cea mai interesantă a fost cea a „compersiunii", un cuvânt inventat de persoanele poliamoroase, care înseamnă opusul geloziei, și anume, când un partener simte chiar plăcere și bucurie să-și vadă partenerul sau partenera îndrăgostit/ă de altcineva. E interesant că dicționarul nu are un cuvânt oficial pentru asta – singurul sentiment pe care îl cunoaștem în societatea occidentală când partenerul e cu altcineva e gelozia.

Un mod de a înțelege acest sentiment, compersia, e să îți imaginezi că un membru al familiei tale o duce foarte bine și ești fericit pentru el – asta dacă nu cumva te simți invidios și în cazul ăsta! [râde] Asta e compersia. Am studiat cum persoanele poli fac compersia posibilă în relații.

Vezi documentarul despre mișcarea poliamoroasă din Londra:

Ideea de compersie poate fi învățată sau sunt persoane care au predispoziție spre ea și persoane care au predispoziție spre gelozie?
Cine știe? Ar putea avea legătură cu fiecare relație în parte și cu încrederea în sine. Poți fi cu cineva care să te înnebunească de gelozie sau poți fi cu o persoană care să te ajute să simți că ai încredere în ea. De multe ori are legătură cu dinamica de putere și cu potențialul relației. Și da, oamenii își pot cultiv sentimentul de compersie, așa cum își pot îmblânzi și gelozia. La începutul sau la sfârșitul unei relații tindem să fim mai geloși pentru că ne întrebăm ce simte cealaltă persoană sau dacă și-a pierdut interesul.

Mulți tineri de vârsta mea spun că monogamia e nenaturală pentru că e prea dificil de respectat. E nevoie să fii la un nivel înalt de devotament și conștiință de sine ca să poți sta cu o singură persoană. Ai zice că natura umană e monogamă sau nu?
E o întrebare interesantă. Cred că depinde de fiecare individ. De multe ori, când spunem monogamie, facem multe presupuneri despre limitele ei. Cum ar fi că nu poți avea fantezii cu nimeni altcineva sau că nu ai voie să fii atras niciodată de altcineva decât de partenerul tău. Nu cred că relațiile monogame funcționează așa – o singură persoană nu poate acoperi toate categoriile.

Ce e mai natural? Nu știu sigur, dar nu putem spune că nu ne influențează și mediul în care creștem. Dacă te naști într-o familie foarte religioasă și strictă, chestia asta o să-ți influențeze părerea despre dragoste și sex. Dar nu putem calcula exact cât e natura și cât e construcția socială în fiecare caz. Totuși, majoritatea omenirii nu a fost și nu este monogamă, iar în regatul animalelor se întâmplă același lucru, așa că tind să cred că nu suntem strict monogami.

Ți se pare că e mai sănătos să avem relații deschise sau poliamoroase pentru că eliminăm problema înșelatului?
Cred că trebuie discutat mereu despre ce simte fiecare și despre limitele relației. Dacă o atracție e considerată tabu, va deveni și mai puternică. Dacă o poți recunoaște și poți vorbi despre ea în cuplu, o poți neutraliza. Multe relații monogame se strică din cauză că unul dintre parteneri e atras de altcineva și nu știe cum să gestioneze așa, așa că începe să aibă resentimente. Persoana de care e legat/ă devine o problemă.

Oamenii cred că, dacă ai o relație monogamă și te atrage altcineva, înseamnă că nu-ți iubești partenerul. Asta e periculos, pentru că poate distruge o conexiune adevărată și profundă. Cred că am fi mult mai puțin tentați să înșelăm dacă am vorbi deschis despre atracțiile pe care le simțim. În poliamor, înșelat înseamnă să încalci o regulă pe care ați stabilit-o în cuplu, și nu exclusivitate sexuală.

Aproape toate persoanele pe care le cunosc și care au încercat să aibă o relație deschisă au eșuat din cauza geloziei și a faptului că partenerii au intrat în competiție cu numărul de parteneri. Se întâmplă chestia asta și în relațiile poliamoroase?
Nu neapărat, dar e nevoie de planificare și maturitate. Un partener poate avea trei întâlniri pe săptămână și celălalt una pe lună. Nu e nicio problemă să existe diferențe, atâta timp cât fiecare își recunoaște ritmul lui.

Sunt multe probleme care apar în relațiile poli, dar cred că timpul și gelozia sunt cele mai obișnuite. Îți ocupă mult timp comunicarea, trebuie să vorbești mereu despre tot ce se întâmplă.

Crezi că asta îi sperie pe oamenii care cochetează cu ideea unei relații deschise?
Cu siguranță. E mult de lucru și mult de vorbit, ceea ce cauzează anxietate, dar merită. Are foarte multe beneficii și reduce mult stresul. În plus, satisface curiozitatea pe care o avem față de alte persoane. Și e ușor s-o facem să funcționeze, în epoca Tinderului și a internetului.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre poliamorie pe VICE:
Relația în care faci sex cu alții, fără să-ți înșeli iubitul
Am crescut într-o familie poliamoroasă
Moartea e mult mai complicată când ești într-o relație poliamoroasă