A trecut un an. Dar știi asta deja. 65 de oameni nu mai sunt printre noi, sute au fost răniți și milioane încă nu știu cine e vinovat. Cert e un singur lucru. În seara de 30 octombrie 2015 am văzut pentru prima dată ce știe corupția din România să facă cel mai bine.
Pentru că rănile se închid greu, chiar dacă timpul trece repede, am vorbit cu zece dintre cei care au simțit pe propria piele tragedia din Colectiv, ca să văd ce li s-a întâmplat în anul care a trecut. Cum le-a influențat viața corupția și ce a ajuns să-nsemne ea pentru ei.
Videos by VICE
Ionuț Constantin,
21 de ani, student la ASE
„După anul ăsta mă simt într-un fel mai fericit, pentru că am primit un fel de nouă șansă. Pentru că-n seara aia, când eram în mormanul ăla de oameni, m-am gândit: «Bă, am 20 de ani, ce dracu fac? Mor aici și n-am făcut nimic până acum». Am fost călcat în picioare. Am avut dureri, o coastă fisurată și leziuni la spate. Acum sunt OK, ba chiar m-a ambiționat. M-am apucat de sală ca lumea, am ajuns de la 107 de kilograme la 88. Colectiv mi-a deschis super mult ochii.
În principiu, nu consider că patronii clubului sunt de vină. Sunt mai mulți vinovați. În primul rând, eu sunt de vină, pentru că, dacă sesizam o problemă, probabil intervenea cineva. Spitalele au făcut ce au putut. Toată lumea a fost alarmată și s-au făcut controale, dar în prezent s-a revenit la ce era înainte. De exemplu, la începutul lunii am luat ban pe pagina de Facebook a clubului Șurubelnița pentru că am trimis niște poze și le-am zis că se fumează la ei în local.
Colectivul, culmea, mi se părea super OK în comparație cu alte cluburi. Ca idee, nu înțeleg cum de mai funcționează Barfly, care se află în subsolul unei case, unde cobori pe niște scări care au un metru. Într-o seară am fost la un concert ZOB și am zis că nu mai calc în viața mea acolo. Fac cluburile din ce în ce mai mici, dar cheamă cât mai multă lume.
Citește și Odată cu Colectiv, a ars toată adolescența noastră
Totul depinde de trupe. Dacă tu refuzi și va refuza și altul să cânte în condiții nasoale, probabil se va schimba ceva. Dar e chestiunea aia la mijloc: «Uite, bani».
După Colectiv, mi-au zis mulți să mă duc să iau bani de la organizațiile care au strâns donații. N-am luat niciun ban și nici nu vreau. Au fost oameni care au luat fără să aibă nevoie de ei. Am mers la un moment dat la o terapie de grup și era o tipă acolo care ne-a pus să completăm un formular cu datele noastre și mi-a zis: «A, te știu pe tine. Ai venit atunci să iei ăia o mie de lei.» «Nu», zic. «E, ba da. Ți-e rușine ție să zici». O ținea pe a ei. Nici acum nu știu cine a fost de fapt, în locul meu. E o bătălie pentru banii ăștia.
Au fost oameni care mi-au zis că nu am voie să comentez, pentru că nu am fost ars, dar am încercat să ignor.”
Corupția e o îmbinare între tupeu, nesimțire și egocentrism.
Mariana Oprea (Tedy)
29 de ani, arhitect
„Am arsuri de gradul II-b și III pe 45% din corp. D-aia am fost transferată în Viena, unde m-am și trezit pe 13 decembrie. În salonul de acolo nu intra nimeni până nu era blindat din cap până-n picioare cu botoși, cu măști, bonete, halate. Iar aparatura părea SF, că nu știai ce e și ce făcea.
Am avut doi germeni în sânge. Am făcut septicemie, am avut probleme cu plămânii, am fost drenată. La un moment dat îmi cedaseră și rinichii. Dar am avut norocul să răspund foarte bine cocktailurilor de antibiotice pe care le tot făceau în diferite combinații. Toți care veniserăm din România eram căzuți.
Nu dau vina pe spitale, însă, într-adevăr, la Spitalul Colțea, după ce am ajuns, ne-au tăiat hainele, au încercat să ne curețe, și am fost acoperiți cu pături de lână. Însă nu știu să-ți zic de unde am luat germenii. Puteau să fie și de pe jos din Colectiv, că m-am târât arsă pe mâini. Mi se zicea în Viena să nu ies din cameră, pentru că cei doi germeni ai mei puteau să omoare pacienții cu imunitatea scăzută în orice moment.
Citește și Cum arătau sâmbătă seara cluburile din București, la o zi după tragedia din Colectiv
Înainte de Colectiv eram foarte haotică, pierdeam timpul aiurea, mă măcinau tot felul de lucruri. Chestia asta m-a pus pe picioare, mi-a dat un șut în fund și-un pas înainte. Acum, când intru în cluburi mă uit de la intrare la câți oameni sunt, care sunt căile de acces, treptele, accesibilitatea la bar, la ieșire, la extinctoare. Și-nainte eram conștientă de ele că există, dar nu m-aș fi gândit la un eveniment de așa proporții. E trist că lucrurile astea se știu, și-am așteptat să apară o legislație la ordinea zilei care să fie pusă-n vigoare și să amendeze spațiile care încă încalcă legea.
Acum câteva săptămâni în Fabrica la concert Bucovina, unde e adevărat că s-au făcut schimbări, erau o sută de persoane înăuntru și nu puteau să respire. Ieșeau de acolo și gâfâiau.
În final, mă enervează ipocrizia unor oameni influenți care cred că ceea ce s-a întâmplat n-a fost o eroare umană, ci un semn divin, că am meritat-o. Aș vrea ca lumea să înțeleagă că suntem vinovați cu toții: când dăm o semnătură greșită, când susținem astfel de activități în spații ilegale. Fie și că știi pe cineva care face asta și nu iei măsuri.”
„Pentru mine, corupția e ipocrizie, pentru că totul pornește de la bani. Toți încearcă să-și facă o sursă financiară care să-i ajute, în schimbul unor vieți.”
Alex Teodorescu,
23 de ani, inginer și muzician
„Când mai văd poze pe net de la Colectiv, îmi fac rău. Am mai vorbit cu oameni care au ieșit întregi și e greu să te uiți la unul care e ars și să știi că ai fost acolo lângă el, iar tu ești bine sănătos. Am rămas cu o angoasă imensă, plus că la final ne-am împins între noi ca să ieșim de acolo și îți dai seama că unii au rămas arși și din cauza ta, a scăpat ăla care a avut mai mult noroc și era mai tare pe picioare.
Au fost luni în care trăiam total în gol, nu aveam energie să fac prea multe lucruri. Cumva simțeam că țin locul ocupat cuiva, că puteam să mor și să trăiască el. Și poate el era mai constructiv. Am avut gândul că nu trebuie să mă alint, să merg la terapie, că sunt bine mersi.
Citește și Cum să nu fii un cretin pe internet în cazul incendiului din Colectiv
O lună de zile, după Colectiv, n-am mai intrat în niciun club, eram la pământ cu moralul. Dar treptat cred că am uitat, cum uită toți, și m-am întors la același ritm în care trăiam și-nainte de Colectiv. Mă duc în aceleași cluburi în care mergeam și-nainte, pentru că acolo găsesc muzica care-mi place, cum sunt Fabrica, B52, Quantic. De exemplu, un club care cere pe o bere 13 lei nu o să se intereseze vreodată să-i cheme pe Pinholes sau trupe de genul să cânte.
Am observat acum că există extinctoare și se pune limită de oameni la intrare, pe când înainte ne înghesuiam câți se putea, că se făcea consumație.
În conducerea clubului Colectiv a existat cel puțin un om, rapperul Butch, care nu cred că a făcut localul neapărat pentru bani, cât să ofere un spațiu pentru concerte indoor și să încapă multă lume. Cred că au vrut să ajute trupele mici. Problema e România, în sine. Toată lumea știe că nu poți să reușești făcând totul legal în momentul în care-ți deschizi o afacere și automat trebuie să ai și niște combinații.
„Corupția e succesul obținut fără te zbați și fără să ai noroc, într-un timp destul de scurt. Pot să obțin asta fără să plătesc impozite, prin activitate la negru și fără să dau bilete.”
Corina Gabriela Ioniță,
31 de ani, funcționar public
„Am arsuri de gradul II B și III, pe 40% din suprafața corpului, adică pe mâini, brațe, spate și tibia stângă. În noaptea de 30 octombrie am fost transferată la Spitalul Elias unde am rămas până pe 8 noiembrie, când am fost trimisă în Marea Britanie. Pe 31 mi-a cedat unul dintre plămâni și au ales să-mi inducă o comă. Am stat așa 24 de ore.
În Elias am contactat și cele trei bacterii cu care am plecat în Marea Britanie. Infirmierele schimbau așternuturile, îmi igienizau rănile și bandajele, dar mai erau și alte părți care au lăsat de dorit. De exemplu, deși aveam părul negru de fum, a fost spălat după o săptămână, timp în care se toca în bucăți mici care mi se lipeau de rănile de pe spate.
În Marea Britanie am stat o lună și jumătate, după care m-au externat ca să vin acasă. Mi-au dat o scrisoare, pentru ca medicii din Elias, care m-au tratat inițial, să mă țină sub supraveghere. Am mers în Elias cu scrisoarea, trebuia să-ncep și un tratament, să recuperez mobilitatea brațelor care era pierdută-n proporție de aproape 80%. Din păcate m-am lovit de un zid.
Mi-au zis că nu există secție de recuperare-n Elias, deși există, și că trebuie să-mi caut singură clinică de recuperare într-un alt spital sau la privat. Mi s-a urat succes, s-au uitat la răni și au zis că-s OK. Guvernul zicea că există un plan de sprijinire a victimelor la întoarcerea în țară, dar niciun spital nu știa ce să facă. Am stat trei săptămâni până-n sărbători fără concediu medical, pentru că n-am știut de unde să-l iau. Trebuia să vină de la Elias, dar cei de acolo au refuzat. Abia în ianuarie s-au răzgândit.
Am stat acasă până în aprilie, timp în care am alergat pe la diverse instituții. Nu-mi dădea nimeni concediu pe perioada cât am stat în străinătate, am mers de nenumărate ori la Casa de Asigurări de Sănătate cu fel de fel de cereri. A trebuit să mă victimizez, să plâng, ca să mă bage cineva-n seamă. Era un ger de crăpau pietrele, iar eu mă plimbam cu rănile deschise pe spate cu taxiul pe la instituțiile statului.
Partea cu închiderea cluburilor a fost o măsură tardivă, chiar și-n instituția în care eu lucrez s-a întâmplat lucrul ăsta. Nu s-au mai dat autorizații de funcționare pentru anumite locuri de joacă din Orășelul Copiilor, de exemplu.
Corupția în România e la cote inimaginabile, de la cel mai înalt nivel, până la oamenii ăștia care se bucură de orice sumă pe care o primesc. În continuare se cer șpăgi, se cer bani de la obraz pentru diverse servicii medicale. Sunt sume exacte pe care oamenii le știu. Probabil de aici și sictirul cu care ne-au tratat la întoarcere unii doctori pe mulți dintre noi, pentru că erau deja sătui de Colectiv.
La început chiar cred că au suferit alături de noi și a fost șocant, dar le-a trecut foarte repede. Și-au dat seama că au muncit în plus și nu au câștigat nimic din asta. Am simțit asta până să plec din țară.”
„Românul are o vorbă: «Dai un ban, da’ stai în față». Deci dă bani chiar și când nu i se cere, că așa crede că-i băgat în seamă. Cu fiecare leu pe care l-am dat fiecare din noi în țara asta, am contribuit la tragedia din Colectiv.”
Costi Rădoi,
40 de ani, IT-ist și sunetist la 9,7 Richter
„Am fost aproape două săptămâni și jumătate în Spitalul Elias cu arsuri de gradul III, unde am primit pansamente pentru arși abia după patru zile. Cearceafurile aveau găuri și erau schimbate rar. Măcar doctorița a fost profesionistă. Însă exista o secretomanie de neam prost. Nici până-n momentul de față nu am dosarul medical.
Statul e mumă și ciumă: mumă pentru ăia ai lor și ciumă pentru noi, ceilalți. Colectivul a ridicat problema Marilor Arși din România. Că organele de control sunt corupte, o știm cu toții, e clar că există la toate nivelurile. O țară e coruptă din momentul în care are salarii de Bangladesh, zero producție, trăiește numai din taxe și prețuri de Germania.
Ce să mai zici de cluburi, care nu sunt modernizate, nu sunt reabilitate, iar majoritatea sunt în clădiri vechi. De exemplu, în fostul club Question Mark din pasajul Victoriei, nu aveau voie să schimbe nici măcar ușa, nu puteau să pună aspersoare de apă, pentru că e clădire declarată monument UNESCO, însă în același timp ea stă să cadă.
Citește și Victimele de la Colectiv n-au fost ucise de incendiu, ci de nepăsare, prostie și ipocrizie
Colectiv mi-a schimbat viața și pot să spun că-n rău. Înainte eram foarte dedicat în ceea ce făceam în cadrul trupei, însă de ceva vreme mă gândesc dacă nu cumva ar fi cazul să mă retrag. E clar că nu avem unde cânta, decât în hrube din astea și oricând se poate întâmpla același lucru din nou.
De Colectiv trebuie să se uite ca eveniment, dar nu și de consecințele sale, că altfel nu putem să trecem mai departe. Nu vreau să trăiesc toată viața mea cu un stigmat de «victimă de Colectiv» pe cap. A tot fost băgat înainte și s-a tot comentat, încât oamenii au ajuns anti. Ba chiar sunt unii care spun: «Ce, nu li s-a dat destul?». În momentul în care cineva îți ia mâinile, urechile, fața, un picior, nu, treaba asta nu se poate uita.”
„Corupția = șef de Senat condamnat penal, în continuare în funcție, partide cu condamnați penal care se bat în continuare pe putere. Ipocrizie, promisiuni, zero fapte.”
Emma Bărăscu,
26 de ani, saas renewal manager
„La câteva luni după Colectiv, am fost în Open Pub, unde aveau concert Blame Hofmann, o trupă tribut Tool, însă spațiul era foarte mic, deși în sală erau în jur de 80 de inși. Am stat lângă ușă și cu ea deschisă, nici n-am putut să mă bucur de concert, pentru că-n fiecare secundă mă gândeam că trebuie să ies de acolo. Mă tot întrebam de ce am acceptat să vin, de ce au acceptat și ei și trupa, care nu se aștepta să fie atât de multă lume.
Acum mă uit la ieșiri, la baie, și-mi fac nu știu câte planuri în cap în caz că ia foc, că e cutremur, că va cădea scenă, că pică o lustră. Când este foarte aglomerat la concerte stau în spate și cât mai aproape de ușă, ca nu cumva să simt că trebuie să fug și să nu pot.
La o săptămână după Colectiv, am văzut la televizor o știre că trebuie să fac analize medicale pentru că pot apărea complicații din cauza substanțelor care au ars în seara aia. Când am văzut, am făcut un atac de panică. Făceam și înainte, că sunt mai anxioasă de fel, și știam să le controlez. Dar ăsta a fost oribil.
Citește și Cele mai mizerabile manipulări ale presei din România față de tragedia #Colectiv
E clar că nu au fost pregătiți pentru astfel de situații. Statul nici nu s-a gândit să pună la dispoziție măcar câteva persoane care să le ofere consiliere juridică familiilor celor afectați.
Când am încercat să fac ceva, să adun oamenii, din comunitatea formată pentru Colectiv, am primit inclusiv replica: «Tu nu ai voie să vorbești, pentru că n-ai fost arsă», de la cineva care a trecut prin asta. Așa că am ieșit de pe toate grupurile de pe Facebook legate de Colectiv.
Colectiv a atins mulți oameni, s-au mișcat niște lucruri, dar nu trebuie să uităm. Să nu uiți nu înseamnă să pui pe Facebook #nuuitatideei au mai trecut x săptămâni. Înseamnă să nu uiți în fiecare zi, când faci ceva greșit sau ești pe cale să o faci, să te oprești în măsura în care poți să o faci.”
„Corupția e neputință. E zi de zi, e acolo, se întâmplă. Te uitai la televizor la niște oameni care au ieșit după o oră și ceva pe post și spuneau că totul e bine și că s-a rezolvat. Cum putea să fie bine?”
Șerban Vlad Ștefan,
21 de ani, student la Politehnica București
„Am stat în Spitalul Militar Central timp de zece zile, pentru arsuri de gradul II și III pe mâini. Am fost doar la salon, într-o cameră goală, dezinfectată în fiecare dimineață și în care erau paturi din alea vechi din al Doilea Război Mondial. La un moment dat, m-au mutat din sala aia, într-un salon fix peste drum, care era supermodern, cu paturi din alea de apeși pe buton și se ridică. Aici m-a vizitat și Iohannis.
Însă după două-trei zile m-au mutat din nou în sala veche, unde au pus repede paturi, au tras țevi de oxigen. Vizitatorilor li se dădeau halat, mască de pus pe față, iar la intrare în cameră era o bandă mare de scotch pe care trebuia să calci să-ți ia mizeria de pe tălpi. Și era amuzant că muncitorii de pe hol, care erau în salopete murdare și făceau praf peste tot, săreau scotchul, cu noi acolo.
Citește și Cum ar trebui să arate un club din care să poți scăpa viu
Dacă ar fi să dai vina pe patronii Colectiv, ar trebui să dai vina pe orice proprietar de club din țară, pentru că toți ne-au pus viața în pericol. Multe încă sunt bombe. În Club A oricum nu mai calc niciodată, mă mai duc în Șurubelnița și acolo au mai modificat câteva lucruri, însă-i la subsol. Și nici nu respectă legea aia anti-fumat, din când în când fix patronul își aprinde țigara acolo. Însă tot merg, știu, sunt ipocrit.
Îmi fac în minte tot felul de scenarii: unde să stau, unde mă poziționez față de ușă, unde-i prima ieșire. Mai e și Underworld, încă se fac concerte la ei în subsol. Uneori vin trupe care-mi plac și mă duc, chiar dacă mă simt foarte nasol. Plus că ușa se deschide pe interior, iar ieșirea e în trepte. În majoritatea cluburilor mă simt nașpa. Însă nu e numai vina lor, ci și a acelora care le-au lăsat să fie construite așa.”
„Corupția e inconștiență și egoism. Unul fură că vrea doar pentru el, altul face niște hârtii de mântuială că vrea să scape mai repede de la serviciu.”
Alex Plîngu,
27 de ani, student la arhitectură
„Am arsuri de gradul II-b și III-b și am fost internat timp de două luni la Spitalul Bagdasar-Arseni, unde am avut noroc de personal mișto. Asistentele dormeau o oră pe noapte. Mă pupau pe frunte când mă puneau pe masa de operații și spuneau: «O să fie bine».
Colectiv era unul dintre cele mai mișto locuri, adică raportat, de exemplu, la Centrul Vechi. Acolo e un mormânt direct dacă ne zgâlțâim un pic, chiar și fără, că au picat și fără cutremur. Din păcate, suntem flămânzi după bani. D-aia s-a întâmplat ca-n Colectiv, să nu ai loc să arunci un chiștoc pe jos: pentru că patronii voiau consumație. În schimb, trupa voia să ofere un cadou publicului.
Chestia e că la noi nu se respectă regulile de bun simț într-un club. Când construiești, fă, mă nene, și niște țevi pe sus, să mai dai și cu ploaie în caz de mai ia foc ceva. Făceam un duș, nu era deranjant să te uzi un pic. Gândește-te că o bere e zece lei, cu cât o iei de la magazin? Iar el cât adaos pune? Dacă calculezi așa, cam câți bani fac ăștia pe lună, și dacă mai e și cu intrare? Cât pula mea costă să faci niște căcaturi de țevi cu senzori?
Citește și Fotografiile de la Memorialul Colectiv îți arată cât de repede uităm totul în România
Când vine vorba de bani, omul își pierde mințile. S-au făcut o grămadă de bani de pe urma Colectiv. Gândește-te că lumea s-a organizat și a donat. Iar oamenii nu te întreabă: «Bă, Alex, cum mai ești, te doare?». Primul lucru pe care-l zic e: «Câți bani ai primit?».
Am făcut un clip pentru cauza asta, pentru că așa am simțit, și am dat de comentarii de genul: «Ah, te-ai urcat pe cadavre, ca să ieși tu la lumină». Când eu am fost ăla de dedesubt. Am avut oameni pe mine și un copil de 18 ani care plângea în fața ochilor, pe care am încercat să scot de acolo, deși eram amândoi carne vie.
Însă n-am putut. Am tot încercat și-am plâns că nu pot să-l scot. El a murit, înțelegi? Am avut coșmaruri cu lucrul ăsta, iar tu vii să-mi zici că calc pe cadavre.”
„Corupția înseamnă fix prostie. Dacă ești organizat, când te apuci de un proiect, ramifici fiecare problemă din stat și încerci să o rezolvi. Important e să ai un plan consistent.”
Cătălina Marin
35 de ani, inspector la ANAF
„Am arsuri de gradul III și grefe, pe umăr, pe spate și pe mână. Am fost la Spitalul Elias, unde am fost acoperită și cu pătură de lână, pentru că am stat pe secție, nu pe Anestezie și Terapie Intensivă. Era acolo o doamnă care făcea curat și ștergea praful fix pe deasupra capului nostru. Cu mopul pe care-l foloseau pe hol dădeau și-n salon. Am avut noroc cu toaleta în cameră, însă era spălată de mama mea și de cea a colegei. Iar cearceafurile se schimbau doar la cerere.
Dacă supura vreo rană și era sâmbăta sau duminica, nu aveam ce să fac, că era închisă magazia, deci nu se mai schimbau. Nu aveau materiale, nici pansamente și nici creme. Însă oamenii au fost excepționali, am primit o groază de lucruri în primele zile, nu mai aveam loc să le punem. Am avut până și catering în fiecare zi, la prânz venea mâncare caldă pentru toată lumea.
Citește și Cum ne-a transformat tragedia de la Colectiv într-o comunitate
La Elias le-am cerut consultație la plămâni, control la ochi, că-mi arseseră ochelarii. Aveam rănile deschise și ne-au luat pe propriile picioare, ne-au plimbat până la parter pe scări și-am așteptat ca orice om ca să intrăm în cabinet. Când am ieșit din spital pe 21 noiembrie, nu știam ce să fac, aveam rana de pe spate încă deschisă, era carne vie. Abia la jumătatea lui ianuarie mi s-a închis. Însă măcar mi s-a zis în Elias să-mi dau cu cremă de gălbenele.
Nu-mi mai plac locurile aglomerate și strâmte, chiar și la aeroport am avut o senzație ciudată. Culmea e că lucrez într-o clădire care e aproape cu bulină, stăm într-o cameră 20 de oameni, deci orice s-ar întâmpla, nu e ok.
În cluburi mă deranjează că nu sunt semnalizări la ieșiri, nu există aspersoare de apă. Am fost de multe ori în străinătate și e altfel. Au om la ușă. Dacă s-a umplut total locul, nu te mai lasă să intri. Legile noastre sunt proaste, te lasă foarte mult să interpretezi. Legea e făcută pentru stat, nu pentru contribuabil.”
„Corupția e generalizată în România, iar într-un an de zile nu s-a schimbat nimic și nici nu o să se mai schimbe nici măcar peste 20, pentru că toată lumea vine cu ce a fost în trecut: văd asta la mine la serviciu, unde cei bătrâni au o idee fixă chiar și pentru șpaga la coafor.”
Mircea Becherescu,
28 de ani, incident manager și chitarist în Aeon Blank, Sunet Fin și Aflmșmp
„Pentru mine, Colectiv o să-nsemne o comemorare a prietenilor pe care i-am pierdut acolo și a oamenilor care ar fi putut să fie la următorul concert.
Mi-e clar că sunt mai mulți vinovați pentru ce s-a întâmplat. Managementul clubului e în cea mai mică măsură, față de firma de artificii, care a instalat jerbe de exterior în interior și știa acest lucru. Al doilea vinovat sunt autoritățile românești care au fost complet depășite.
Însă cel mai mare vinovat suntem noi oamenii ca societate. Pentru că-n perioada post-comunistă s-a făcut o perpetuare a ADN-ului est-european de învățare cu corupția, de dat țigări medicinale la doctori, punga de cafea. Toate astea au evoluat în dări mult mai mari, în șpagă, și a dus la poziția: «Las-o, bă, că merge așa». În câte hrube n-am acceptat să cânt, doar pentru că nu existau alte locuri… Erau spații complet neavizate pentru concerte, însă efectiv nu eram conștient că m-am pus pe mine și pe oamenii pe care i-am chemat pe Facebook în pericol.
Citește și Fotografiile de la concertul pentru Colectiv îți arată cum se îmbină tristețea cu fericirea
Gândește-te dacă s-ar fi întâmplat asta la Mojo, în toate beciurile din Centrul Vechi, unde ai scară din aia rotativă, de metal, care duce la un subsol cu înălțimea până la tavan de maximum doi sau trei metri. O să fiu un pic cinic, dar la Colectiv a fost bine, au fost mulți oameni care au reușit să iasă, cu tavan înalt și clubul la nivel.
Până la nefericitul eveniment, mulți oameni nici nu știau că există o mișcare underground în România. Indivizi care nu sunt dați la radio, la televizor, nu sunt chemați la matinal la «Răzvan și Dani» sau la «Capatos». Că sunt oameni care stau zile-ntregi în sala de repetiții, pe care o plătesc cu bani de acasă, și vin și cântă în fața a 50-100 de oameni sau, dacă au noroc și sunt mai creativi și cântă mai frumos, pot să ajungă și la trei sute de spectatori, cum a fost la Goodbye to Gravity.
„Corupția? Dacă vrei să scapi de ea, validează biletul chiar dacă-i cinci dimineața și e gol RATB-ul. Poți să-ncepi de acolo.”
Mai citește despre spitalele din România:
Care-s bacteriile care te infectează în spitalele din România
Spitalele românești sunt atât de proaste și pentru că sunt verificate prin probă orală, ca la Bac
Am stat de gardă în spitalele din România, ca să văd cum alcoolicii ne beau banii