În ultimele șase luni, în jurul meu aud numai oameni care se pregătesc să plece din țară. Discuțiile sunt nesfârșite, polemicile aprinse, Germania sau Portugalia, Anglia sau Spania. Pasul e important, majoritatea au peste 40 de ani, copii și carieră, frica de a pica din lac în puț și de a pierde tot ceea ce au construit aici îi bântuie, dar și panica să nu piardă fix ultimul tren care îi va scoate dintr-o țară care se prăbușește pe ei nu îi lasă să amâne planurile.
Cum alegi unde să emigrezi? La ce te uiți, cum cântărești? E vorba de chirii, de job, de sistemul de educație pentru copii, de extremism sau poate chiar de vreme. Sunt multe de luat în considerare, cu toate astea, 3,4 milioane de români locuiesc în altă țară. Adică avem cea mai mare rată a emigrației din Europa. Doar Siria ne întrece, dar acolo știm cu toții ce e.
Videos by VICE
Cum mi-am pus și continui să îmi pun această întrebare fără încetare, am făcut un top al țărilor în care cred că noi, românii, chiar și cei metiși, puțin unguri sau puțin ruși, puțin sârbi, turci, nemți sau italieni, ne-am simți bine. Nu am pretenția că este un studiu academic, ci doar o părere de om care a călătorit mult.
Așadar.
LOCUL 8 – IRLANDA
Pro: românii sunt bine priviți, considerați harnici, onești și de încredere. Numai cine nu vrea să-și găsească un job nu o face. Irlanda rămâne în Uniunea Europeană, angajatorii îți plătesc taxele, ai parte de pensie și asigurare de sănătate cum se cade. Infrastructura superbă comparativ cu ce avem noi. Funcționarul public necorupt. Eficiență în rezolvarea problemelor. Universități și școli publice bune.
Contra: vreme oribilă. Chirii gigantice. Restaurante scumpe. Să parchezi în oraș te bagă în faliment.
LOCUL 7 – ISLANDA
Pro: țară cu boom pe turism și o populație minusculă. Salarii uriașe, munci ușoare, natură incredibilă, băi termale, carne de balenă. Vara nu există noapte, iarna aurora boreală.
Contra: prețuri mari la băutură, chirii mari. Practic e de stat și muncit vara și de retras în Thailanda iarna.
LOCUL 6 – ITALIA
Pro: poporul gregar, vesel, bine îmbrăcat, orașele superbe, mâncarea, vinul, cafeluța, scuterele și durerea-n cur, limba, opera, Eros Ramazzotti, Grande Bellezza, climă mediteraneană, portocali, Sicilia, Pompei. Suntem aproape la fel, doar că ei sunt mai bogați, mai frumoși și, de cele mai multe ori, mai deștepți.
Contra: rasism, aglomerație, criză, Berlusconi, comuniștii, extrema dreaptă, mafie, cutremure, birocrație îngrozitoare, muncă la negru, second class citizens, am mai spus criză? Da. Spun încă o dată: CRIZĂ SISTEMICĂ.
LOCUL 5 – GERMANIA. Nu toată, ci Berlin. Țara Berlin
Pro: cultură, locuri de muncă, oraș cosmopolit, infrastructură bună, chirii… ei bine, înțeleg că au explodat chiriile, că tot omul a vrut la Berlin să simtă revoluția culturală și nah, acum au crescut chiriile și mai poți să trăiești doar dacă împarți locuința cu alți 2-3 cetățeni. Dar dacă ești familie, poate mai bine te muți lângă Berlin undeva, nu în oraș. Ai tren, ai autobuz, ai tramvai, ai bicicletă, ai praștie, te descurci cu mersul la serviciu pe care ți-l găsești țaca-paca, ușor. Sau așa zice gura lumii. Și în Berlin ți se fac acte și se plătesc taxe, deci anii ăia merg la pensie și ai acces la spitale. Ai parcuri, ai muzee, ai expoziții și centre culturale, ai tone de restaurante ieftine.
Contra: scumpirea chiriilor, infrastructura care stă să crape de la presiunea prea mare a poporului, ascensiunea îngrijorătoare a extremei dreapta, atacurile teroriste din ultimii ani.
LOCUL 4 – VIETNAM
Pro: ieftin, exotic, mâncare fabuloasă, creștere economică monstruoasă, oportunități de business incredibile, ascendentul cunoașterii limbii engleze față de localnici, plaje în sud, femei frumoase pretutindeni.
Contra: corupția, mică și mare; birocrație, totală lipsă a infrastructurii, haosul de pe șosele, lipsa spitalelor, educație pe sponci, poluare și mizerie.
LOCUL 3 – SPANIA
Pro: apropiere culturală, climă superbă (uneori prea cald, niciodată prea frig), istorie, gastronomie, VIN, San Sebastian, RENFE și trenurile de mare viteză, litoralul atlantic, spitale, șosele, școli bune, limbă și cultură mare, diversitate, conștiință politică și națională, oportunități pentru vorbitorii de limbă engleză într-o țară unde engleza nu este o prioritate în școală.
Contra: hm, mereu pe marginea crizei economice, o țară cu o industrie grea importantă, dar un sistem bancar nu prea solid.
LOCUL 2 – ARGENTINA
Am vrut să-l pun pe primul loc, dar mi-am dat seama că există niște contra și am renunțat.
Pro: Buenos Aires, superbisim. Oameni educați, femei frumoase, bărbați eleganți, vinuri impecabile, fripturi savuroase, bucătărie strălucită, chirii mici, apartamente fabuloase, cele mai multe librării pe cap de locuitor din lume, tango, polo, fotbal, vulcani și deșert, ocean, capătul lumii, spitale bune, învățământ gratuit, universități prestigioase.
Contra: departe, instabilitate politică, peroniști, greve, corupție, orașele atinse de infracționalitate minoră.
LOCUL 1 – PORTUGALIA
Deși îl urăsc din inimă pe cocalarul de Ronaldo, trebuie să dăm țărișoarei lui ce e al ei.
Pro: după o criză profundă, Portugalia își revine de câțiva ani buni. Creștere economică, boom pe turism și servicii, orașe superbe, chirii încă normale, joburi relativ ușor de prins (pe fondul unei migrații a portughezilor către Anglia, Germania, Elveția, țările scandinave, s-a produs un dezechilibru major în piața muncii) cultură, litoral superb, bucătărie senzațională, infrastructură genială (de la metrou la autostrăzi, totul arată brici în Lisabona).
Contra: lumea din Berlin se mută acum în stoluri la Lisabona declanșând o bulă imobiliară. Nu știu cât o să țină asta și cât de grav poate să ajungă, fenomenul are câteva luni, maximum un an.
ȚĂRILE BONUS ÎN CARE VIAȚA TA AR FI MAI FRUMOASĂ
Africa de Sud – nu oriunde, doar în Franschhoek sau Stellenbosch, zonele vinicole faimoase de lângă Cape Town. Am întâlnit o grămadă de nemți și elvețieni, suedezi și italieni care și-au luat case aici începând cu anii `90, e ieftin, e frumos de leșini, mâncarea e fantastică, vinul incredibil, oceanul la jumate de oră distanță. Întreaga zonă este foarte sigură, școlile sunt foarte bune, joburi cât cuprinde în industria viticolă, a ospitălității sau în cea a turismului și serviciilor conexe.
Da, țara e coruptă, sunt catralioane de scandaluri pe scena politică, este violență în Johannesburg și estul țării, se pregătește o dubioasă reformă agricolă, dar din oaza lor de la Stellenbosch, cetățenii sud-africani privesc cu detașare viitorul căci au un trai nu numai decent, cât minunat. Trebuie să rezolve și problema secetei și totul ar fi superb.
Uruguay – o țară care a avut președinte un cetățean modest care mergea cu broscuța VW la serviciu, o țară unde este legal să vinzi și să consumi marijuana, un litoral superb, o combinație de bucătărie spaniolă-portugheză-germană, probabil cei mai buni cârnați din lume, chirii minuscule (acum 6 ani), muzee impecabile.
De ce nu SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă
Nu am băgat în top nici SUA, nici Australia și nici Canada căci, deși au fost țintele predilecte ale emigrației de pe vremea comunismului și imediat după căderea comunismului, le consider un soi de alegere disperată, pe care o faci atunci când vrei să scapi de dictatură, pușcărie, sărăcie lucie sau ești obligat de geografie să le alegi (ești undeva în Pacific sau Indonezia, normal că încerci Australia, nu Canada). Mai mult, în ultimii ani, în toate cele trei, plus Noua Zeelandă (unde nu am fost), sunt năzuroase și îți fac viața un coșmar până să te lase înăuntru. Deci nu.
Și, totuși, de ce nu?
Australia este cel mai fad continent de pe pământ. Este o țară incredibil de scumpă, un pahar de vin în Melbourne ajunge la 14 dolari (da, un pahar). Distanțele sunt imense, orașele (în afară de Sidney și Brisbane) sunt niște tristeți de frontieră. Ok, fie și Melbourne, deși străduiala e prea mare și efectul prea mic.
Canada – coasta de vest este copleșită de asiatici, tocmai d-asta totul este imens de scump. O casă, ultima cocioabă, în Vancouver îți scoate din buzunar 500 000 de dolari. La zece seara nu mai e nimeni pe străzi și cerșetorii te refuză când le dai fructele de mare luate la pachet de la restaurantul chinezesc pentru că: „sunt alergic la seafood”. Uau!!!
Cât despre State, well, Coasta de Vest e suportabilă când ai banu’ gros pe tine, vremea e superbă, șoselele sunt proaste și oamenii te întreabă cum e cu războiul din România. În New York, aerul condiționat te doboară, chelnerii te pocnesc dacă nu lași 20% bacșiș și ești certat de hipsteri dacă ai încălcat protocolul și ai lăsat cumva mobilul pe masă.
Dar da, dacă aș fi nevoită să mă mut cu serviciul, m-aș duce în Seattle sau Portland, măcar acolo au librării, muzee grămadă și, vorba aia, aici s-a născut grunge-ul.
