The Jeffrey Dahmer Story: Nu mai căuta scuze pentru criminali în serie

evan peters ca jeffrey dahmer in serialul netflix, serial netflix cu criminali in serie

Așa cum Ted Bundy al lui Zac Efron a cucerit inimile a mii de fani din jurul lumii, un serial bazat pe povestea unui criminal în serie a făcut din nou oamenii să simpatizeze cu un criminal. Este vorba despre cea mai recentă producție Netflix, Monster: The Jeffrey Dahmer Story – o istorisire strălucitoare marca Hollywood a crimelor malefice și macabre comise de Jeffrey Dahmer pe parcursul unui deceniu în Milwaukie, Wisconsin. 

Obsesia pentru stilul true crime a explodat în ultimii ani, alături de o serie de reprezentări ale criminalilor în serie în podcasturi, seriale TV și filme. Cărți, filme cu buget mare (ZODIAC) și chiar și documentare au fost produse de decenii despre acest subiect – dar introducerea „crimelor în serie” ca subiect pentru generația digitală a adus cu sine și relații complicate cu personajele care, indiferent că-s vii sau moarte, nu sunt tocmai demne de idolatrizarea pe care o primesc. 

Videos by VICE

Serialul despre Dahmer este doar cel mai recent dintr-o serie de adaptări care au reaprins discuția despre cum caracterizăm criminalii. 

În mod întâmplător, The Jeffrey Dahmer Story documentează copilăria, trauma, crimele, procesul și moartea criminalului din Milwaukie. Faci cunoștință cu tatăl său, absent aproape toată copilăria lui, mama sa, care în timpul sarcinii era dependentă de medicamente eliberate pe rețetă și care avea probleme de sănătate mintală, și cu bătăușii din liceu care l-au torturat. Din interacțiunile lui afli că dezvoltă un stil de atașament nesănătos – o parte din personalitatea lui care subliniază motivul crimelor sale.  Este „singur”, „neînțeles”, încearcă să umple golul lăsat de părinții absenți prin uciderea victimelor, ca ele să nu mai poată pleca niciodată. 

La naiba, câteodată mă surprind că-mi pare rău pentru el. Dar asta e problema. 

Cu câteva zile în urmă, un video de pe TikTok, care a adunat zeci de mii de vizualizări, a surprins perfect realitatea incomodă pusă în scenă: „De ce îmi pare rău pentru Jeffrey?”

„Cred că e nebun, știu că e nebun și în mintea mea știu că ai dat-o-n bară”, spune o fată în fața camerei. „Dar în inima mea, îmi pare rău pentru tine – că ești atât de singur, că recurgi la astfel de lucruri ca să te simți aproape de cineva.”

Apoi a adăugat că s-ar putea să fie autist, lucru care îi „frânge inima și mai mult”.

Nici comentariile nu sunt mai prejos. 

„Jeff a fost un om bun și de asta a oferit oamenilor o moarte rapidă, nu voia să-i rănească. Am plâns când a murit”, a scris cineva.

„Și eu, îmi doresc să mai fie în viață, i-aș fi scris cu siguranță”, a scris un altul. 

„Nu, m-a supărat rău că a fost atât de ignorat. Toate astea ar fi putut fi evitate dacă cineva ar fi avut o singură conversație profundă cu el”, a spus un al treilea. 

Bineînțeles că nu se rezumă la un singur clip. Dacă dai căutare „Jeffrey Dahmer” pe TikTok, vei găsi o mulțime de clipuri de la oameni – majoritatea tinere – care empatizează cu un bărbat care a păstrat la propriu craniile și oasele oamenilor pe care i-a ucis în apartamentul său.

Deși multe comentarii arată dezgustul, altele arată că simpatia a venit din faptul că unul dintre actorii lor preferați, Evan Peters, interpretează rolul. 

Evident că toate reacțiile astea erau previzibile. Imediat cum a fost lansat serialul, oamenii aproape că s-au rugat cu disperare de alții să evite romantizarea lui Dahmer. 

„E ok să-l ridici în slăvi pe Evan Peters pentru jocul actoricesc, este un actor extraordinar. DAR NU-L ROMANTIZA ÎN ROLUL LUI JEFFREY DAHMER”, a spus o postare disperată pe Twitter. 

În timp ce astfel de seriale arată circumstanțele criminalilor, pot de asemenea să umanizeze acțiunile lor. Când explică cu empatie eșecurile și problemele mintale, aproape că găsesc scuze pentru crimele lor malefice. 

Un episod memorabil, în care Dahmer și victima sa surdă, Tony Hughes, interacționează într-un mod drăgăstos înainte ca Dahmer să o ucidă, îl arată pe criminal ca fiind capabil de iubire. Cu toate astea, când Hughes încearcă să-l părăsească – o binecunoscută rană din copilărie – se transformă înapoi în Jeffrey Dahmer, Criminal™.  Sunt astfel de scene care separă răul de negru și alb, un trend în care au căzut serialele TV bazate pe criminali. Ele spun: „Dacă doar ar fi primit iubire, poate că n-ar fi făcut ce-a făcut”.

Dar asta e o eroare, un truc ca să facă personajele mai abordabile. Prin faptul că plasează povestea criminalului în centru, victimele devin figuranți, nimic mai mult decât personaje din scenariu care ajută la clădirea imaginii criminalului. 

Creatorii Ryan Murphy și Ian Brennan au declarat într-un comunicat de presă că intenția lor era să „arate punctul de vedere al victimelor lui Dahmer”, dar în varianta finală a serialului nu e nici urmă de așa ceva. De fapt, mai multe rude ale victimelor au declarat că n-au fost informate și nici nu li s-a spus că serialul va merge înainte. 

Rita Isbell, care a ținut un discurs puternic în timpul procesului lui Dahmer, în care a detaliat dezgustul la adresa bărbatului care i-a ucis fratele, pe Errol Lindsey, a declarat pentru Insider: „Nu am fost contactată în legătură cu serialul. Cred că Netflix ar fi trebuit să ne întrebe dacă ne supărăm sau ce simțim despre producția serialului. Nu m-au întrebat nimic. Pur și simplu l-au făcut”.

„E atât de trist că fac bani de pe urma acestei tragedii. E doar lăcomie. Am văzut doar episodul cu mine. Nu am văzut tot serialul. Nu am nevoie să-l văd. L-am trăit. Știu exact ce s-a întâmplat.”

În timp ce doar o mică parte a populației simte milă pentru criminalii în serie din producțiile de la Hollywood, sunt de blamat alegerea modului cum îi portretizează și obsesia noastră pentru stilul true crime. Este o realitate că trăim acum într-o cultură condusă de internet. Lucrurile se mișcă rapid, obsesiile apar din nimic și totul este greu de controlat. 

În timp ce mulți își arată dezgustul pentru serial, pentru alții personajul nu e decât o altă bunăciune de la Hollywood.