Autoarea: Laura Popa
Pe 13 iulie, chiar ziua de naștere a Gabrielei Firea, aproximativ 300 de oameni au ieșit în Piața Victoriei. Nu să o sărbătorească, ci să-i ceară demisia de la Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de șanse.
Videos by VICE
Pe listă era și demisia lui Marius Budăi, ministrul Muncii, dar el a zis în dimineața aceleiași zile că pleacă.
Demisiile celor doi au fost cerute în subiectul azilelor groazei despre cum o grupare infracțională abuza de bătrâni și oameni cu dizabilități în centre din Voluntari.
Gabriela Firea și Florentin Pandele, soț și primarul Voluntari, susțin că nu știau despre abuzuri cu toate că unul dintre centre era controlat de Ștefan Godei, fost șofer al Primăriei București pe vremea când ea era primar și fost șofer la biroul ei senatorial, iar un alt centru era controlat de Ligia Gheorghe, fosta consilieră a ministrului Firea. Mai mult, Nela Vica, sora Gabrielei Firea, a ocupat funcția de șefă la instituția responsabilă cu verificările din centre, după cum reiese din materialele semnate Centrul de Investigații Media și Buletin de București.
În plus, totul s-a întâmplat în orașul condus de Pandele.
Gabriela Firea a demisionat de la minister
Pe 14 iulie, după o întâlnire cu Marcel Ciolacu, premier și șeful PSD, Gabriela Firea și-a dat demisia de la conducerea Ministerului. Totodată, a renunțat și la funcțiile din partid. Se vehiculează că liderul partidului a vrut-o îndepărtată din funcții și PSD de ceva timp, temându-se de o eventuală dorință a ei de a candida la alegerile prezidențiale.
În mesajul pus pe Facebook, Gabriela Firea a reafirmat că nu are nicio vină și că n-ar fi acceptat să se întâmple ceva rău cu vreo persoană. „Dar, miza celor care au profitat de ancheta autorităților, au confiscat mesajele publice și au pus tunurile pe mine nu este Ministerul Familiei, ci reconfigurarea scenei politice pentru anul electoral viitor”, a mai spus ea.
Un nou protest este anunțat pentru ziua de sâmbătă, tot în Piața Victoriei. Până atunci, am mers cel din 13 iulie ca să aflu de la tinerii care s-au strâns în Piața Victoriei ce vor face ei când vor ajunge să nu mai poată să se îngrijească. Și cum vor avea grijă de părinții lor, când ei nu se vor mai putea îngriji singuri.
Lecții și reacții după ce subiectul cu azilele groazei a ajuns în atenția publicului
Mădălin, 34 de ani
VICE: De ce ești în stradă?
Mădălin: Pentru că astfel de mizerii nu pot rămâne fără o reacție. Mai e ceva până la alegeri și dacă până la vot doar ieșitul în stradă ne-a mai rămas, atunci ieșim în strada. De câte ori e nevoie!
Ce ai vrea să se schimbe la modul în care statul are grijă de bătrâni?
Să nu îi mai trateze ca și cum sunt de domeniul trecutului sau ca și cum nu au o voce și, deci, pot fi reduși la tăcere. Au contribuit la un moment dat, așa cum au putut, la bunul mers al lucrurilor.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Depinde de situație. As zice în primul rând că familiile lor. Și acolo unde nu sunt posibilități, să ajute statul. Doar că de obicei „de la stat” înseamnă ceva în paragină, ținut pe un minimum de resurse și oferit cu toată sila.
Tu ce vei face când nu vei mai putea avea grijă de tine? Sau când părinții tăi nu vor mai putea avea grijă de ei? Ai vreun plan pentru asta?
Nu am niciun plan. Nici pentru ai mei și în mod sigur nu pentru mine. Cred că și asta e o parte din problemă. Că ne gândim la bătrânețe că boala „n-o să mi se întâmple mie”. Și apoi ne ia prin surprindere.
Ai mei au o pensie privată pe care și-o plătesc și vor lua ceva și de la stat. Dar chiar și așa nu știu dacă vor avea un trai decent la bătrânețe sau dacă vor fi resurse pentru ajutorul de care vor avea nevoie.
Mi-e frică tare de ideea de cămin de bătrâni. Nici nu pot să-i zic azil, cum am mai auzit.
Ana, 21 de ani
VICE: De ce ai ieșit astăzi în stradă?
Ana: Mi se pare cea mai mare tragedie de la Colectiv încoace. Mi se pare pur și simplu inuman să iei tortura pe care au trăit oamenii aia și să zici că cineva încearcă să te discrediteze sau să o reduci la chestia asta.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Mi s-ar părea demn să se facă niște azile în care să fie oameni care chiar au grijă, infirmieri care să fie calificați, să nu fie numiți doar pentru că știu pe cine trebuie. Să fie cineva calificat și care chiar are sufletul pentru lucrul ăsta.
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Tot ce pot să sper e să fie copiii mei prin preajmă, dar acum nu se știe. Poate o să fie plecați peste hotar.
Ce vei face când părinții tăi nu vor mai putea avea grijă de ei?
Eu mi-am promis că voi fi eu alături de ei, cât o să-mi permită timpul. Să recurg la un azil ar fi, sper eu, ultima soluție.
Sorin, 33 de ani
VICE: De ce ai ieșit astăzi în stradă?
Sorin: Pentru că am văzut cum corupția nu doar ucide, dar și schingiuiește, maltratează și înfometează bătrânii.
Ce ai vrea să se schimbe la modul în care statul are grijă de bătrâni?
Trebuie să fie mult mai activ în supravegherea asociațiilor și a instituțiilor care administrează bătrânii României. Există instituții ale statului care trebuie doar să funcționeze. Și să nu fie alimentate din bani publici și nesupravegheate.
„Noi contribuim, prin taxele și impozitele pe care le plătim, inclusiv la întreținerea bătrânilor sau a persoanelor cu handicap.”
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
În primul rând, familia. Dar în cazul acestor bătrâni, din câte am înțeles, erau singuri, aveau probleme mintale. Și aici clar statul ar trebui să fie responsabil. Că noi contribuim, prin taxele și impozitele pe care le plătim, inclusiv la întreținerea bătrânilor sau a persoanelor cu handicap.
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Nu m-am gândit la asta, sunt încă tânăr.
Dar când părinții tăi nu vor mai putea să se îngrijească?
Pentru ai mei, mă gândesc să am eu grijă de ei. La ei acasă. Aș ține, pe cât posibil, să-și ducă viața acolo unde au trăit. Și, la un moment dat, dacă voi avea copii, să se îngrijească ei de mine. Dacă nu, mă voi lăsa la mila statului.
Georgiana, 35 de ani
VICE: De ce ai ieșit în seara asta?
Georgiana: Sincer, m-a șocat ce s-a întâmplat în azilele de-acolo. Am văzut diverse titluri în presă și nici nu am avut curaj să le citesc, pentru că sunt atât de oribile faptele care s-au întâmplat acolo, că nu înțeleg cum doamna Firea poate încă să fie în funcție.
Ce ar trebui să schimbe statul la modul în care are grijă de bătrâni?
Asta e o chestie care ține nu doar de conducere, ci și de personalul care lucrează în acele centre. Dacă de-acolo cineva ar fi vorbit, probabil că lucrurile nu ar fi stat așa.
„Nu cred că-și imagina nimeni că lucrurile sunt atât de grave.”
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Acolo unde se poate ar fi bine să fie familia sau prietenii. Iar acolo unde nu se poate, din păcate, tot statul trebuie să se ocupe. Eu nu aș mai avea curaj să-mi las părinții pe mâna statului. Sincer, toți bănuiam că se întâmplă lucruri, dar nu la nivelul ăsta. Nu cred că-și imagina nimeni că lucrurile sunt atât de grave.
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Aș prefera să fiu acasă, nu să mă duc la un azil.
Marian, 22 de ani
VICE: De ce ai ieșit astăzi în stradă?
Marian: Mă simt foarte frustrat, mi se pare că e o situație super, super nasoală.
Ce te frustrează?
Faptul că există toată rețeaua asta, care, în loc să servească cetățeanul, lucrează împotriva lui și nu doar împotriva cetățeanului, ba chiar a comunităților vulnerabile. Adică bătrânii. Și cumva mă lovește și într-un mod personal, că am și eu părinți, bunici, și deja mă ia cu anxietate când mă gândesc că ar putea fi cineva din familia mea.
Te-ai gândit ce vei face în momentul în care părinții tăi nu vor mai putea avea grijă de ei?
Da, chiar m-am gândit. Având în vedere că în România există practica asta, cel puțin în familia mea, în care copiii își iau în grijă părinții, eu nu-mi doresc să am greutatea asta pe umeri, să îi iau alături de mine, mai ales că nu știu dacă o să fie în România. Cel mai probabil o să angajez o persoană care să aibă grijă de ei acasă, adică să fie ei în spațiul lor și în comunitatea lor, unde se simt în siguranță.
Fie, da, un centru de bătrâni, doar că în niciun caz un centru de tipul ăsta.
„Aș vrea să am copii, dar nu în ideea să aibă grijă de mine.”
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Eu sper că, având un lifestyle destul de sănătos, făcând sport foarte mult timp, să fiu în putere până la bătrânețe, dacă nu, nu știu, nu m-am gândit la asta. Aș vrea să am copii, dar nu în ideea să aibă grijă de mine.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Statul, dar și comunitatea, adică nu cred că ar trebui să fie doar statul implicat, cât mai degrabă comunitatea.
„Pensii care să-ți dea posibilitatea să nu ai constant grija zilei de mâine, măcar la bătrânețe.”
Ce ai vrea să se schimbe la modul în care statul are grijă de bătrâni?
O serie de politici care să arate că sunt o componentă importantă din societate. Spre exemplu, am văzut de curând în Chile că femeile care stau acasă și au grijă de cineva din familie sau au grijă de copii pot fi cuantificați pentru momentul în care ies la pensie.
Genul ăsta de apreciere, în care munca pe care o faci tu va fi răsplătită când ești bătrân, mi se pare una dintre politici care cred că e super importantă și care nu e momentan în România.
Pensii care să-ți dea posibilitatea să nu ai constant grija zilei de mâine, măcar la bătrânețe.
Și, clar, un sistem public care să fie nu doar servicii bune, dar și mai multă empatie, mai mult focus uman. Mă gândesc că mulți bătrâni sunt foarte sperioși sau nu înțeleg anumite procese și mi-ar plăcea să există un medic de familie sau o persoană care să aibă grijă de ei, să le și explice tot procesul în care se află.
Paul, 30 de ani
VICE: De ce ai ieșit astăzi în stradă?
Paul: S-a trecut o linie care nu poate fi trecută. Și în momentul în care pur și simplu îi lași abuzați pe cei care nu pot fi apărați, dacă se întâmplă cât timp tu ar trebui să păzești, n-ar mai trebui să păzești. Nu contează că nu ei au legat bătrânii. Contează că s-a întâmplat cât ei erau acolo. Și sub ei era sistemul ăsta.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Cred că tuturor ar trebui să ne pese. Apoi, e o problemă de sistem. Adică împingem în față oameni care n-au nicio legătură cu domeniile respective. Nu știu, cred că cel mai bun lucru e să înceapă o discuție la nivel de societate. Pentru că toți avem bunici, toți avem părinți care o să fie pensionari, dacă nu sunt deja.
Ce vei face când părinții tăi nu vor mai putea avea grijă de ei?
Mă văd ocupându-mă de ei. Știu sigur ce nu aș face: nu ajutorul social oferit în momentul ăsta și în formă asta. E departe de ce trebuie. Mi-e frică.
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
E greu de spus pentru atât de mulți ani în față, dar sper să am mulți prieteni. Cred că ajutorarea reciprocă o să fie primul lucru la care o să apelăm. Să știm unii de alții, să ne ajutăm unii pe alții. Și probabil că va fi în funcție de ce facem astăzi.
Ce ai vrea să se schimbe la modul în care statul are grijă de bătrâni?
Cred că m-aș uita la baza veniturilor pensionarilor. Cred că sunt foarte mulți care nu-și permit să mănânce suficient în fiecare lună. Să dai puțină încredere, să nivelezi puțin pensiile care, pur și simplu, nu au niciun sens.
Radu 26 de ani
VICE: De ce ai ieșit astăzi în stradă?
Radu: Pentru că îmi imaginez că în locul acelor oameni din adăposturi puteau fi bunicii mei, mătușile mele. Și, cumva, din solidaritate pentru ce-au suferit oamenii aceia sunt acum aici.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Persoane calificate, persoane care își dau interesul pentru persoanele respective, care nu îi lasă de izbeliște, care nu sunt acolo doar pentru că mai iau niște bani sau că mai bagă niște bani din buzunar. Ci, pur și simplu, sunt acolo ca să ajute persoane care au nevoie la rândul lor de ajutor.
„Poate o să ajung, tot așa, într-un azil și o să fiu la mâna unor oameni.”
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Nu, dar îmi e groază să mă gândesc că la un moment dat o să ajung la o vârstă la care poate nu o să mai am pe nimeni apropiat și o să ajung la cheremul unor oameni necunoscuți.
Poate o să ajung, tot așa, într-un azil și o să fiu la mâna unor oameni care se trezesc într-o zi și zic „hai să mă duc să văd dacă vreau să am grijă de omul ăsta”. Adică dacă au chef sau nu și de asta mi-e groază.
Ce vei face când părinții tăi nu vor mai putea avea grijă de ei?
Nu aș vrea să-i las de izbeliște, aș vrea să am grijă de ei atât cât pot, cât îmi permite timpul, cât îmi permit resursele. Aș vrea să fiu cât mai prezent în toată perioada asta, să nu-i las să depindă de altcineva.
Francesca, 29 de ani
VICE: De ce ai ieșit astăzi în stradă?
Francesca: Pare că trecem peste un lucru grav și apoi, după câteva luni sau câțiva ani, apare un altul mult mai grav. Tot mă surprinde. Deși am speranță că poate n-am să mai văd lucrurile astea oribile, încă le mai văd și mă gândesc la bunici, la toate persoanele în vârstă.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Cred că tot statul. Noi avem speranța că la bătrânețe cineva va avea grijă de noi. Dacă nu e familia, din păcate, trebuie să apelăm la altă soluție. Și atunci poate fi vorba de stat sau de cămine private. Dar dacă tu ai cotizat atâta timp la stat, simți să primești ceva la schimb la bătrânețe, ca să duci o viață liniștită.
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Cred că o să fac tot ce-mi stă în putință să nu mă las pe mâna unei instituții.
Ce vei face când părinții tăi nu vor mai putea avea grijă de ei?
Discuția asta am avut-o cu mama acum câteva luni, pentru că avea în gând să se ducă la un azil, ca să nu fie o povară pentru copii. Acum, văzând toate lucrurile astea, s-a speriat și nu cred că va mai fi asta soluția.
La țară, sunt oameni care angajează persoane pentru a avea grijă de cei în vârstă. Merg, le fac curat, stau de vorbă cu ei. Poate fi și asta o soluție.
Ce ai vrea să se schimbe la modul în care statul are grijă de bătrâni?
Să văd o mai mare responsabilitate, iar bătrânii să fie tratați ca oameni, în primul rând.
Vlad, 20 de ani
VICE: De ce ai ieșit astăzi în stradă?
Vlad: Pentru demisie, în primul rând. Și pentru responsabilitatea morală pe care o au pentru azilele de care toți știau.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
Depinde de la caz la caz, dar dacă nu ai pe cineva în spate, o familie care să te susțină, în mod normal statul ar trebui.
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Eu sper să am familie care să aibă grijă de mine. Dacă mă iubesc, sper că vor avea grijă de mine.
Ce vei face când părinții nu vor mai putea avea grijă de ei?
Cel mai probabil o să fiu acolo să am grijă de ei, cum și ei au avut grijă de părinții lor. Nu îi voi duce într-un centru.
„Să nu mai fie azilele groazei. Să fie controale. Să fie o normalitate.”
Ce ai vrea să se schimbe la modul în care statul are grijă de bătrâni?
Să nu mai fie azilele groazei. Să fie controale. Să fie o normalitate, să meargă lucrurile cum ar trebui într-un stat teoretic democratic. Să se respecte legile, lucrurile să fie corecte, să nu sufere nimeni.
Rareș, 21 de ani
VICE: De ce ai ieșit în stradă?
Rareș: Susțin demiterea doamnei Firea din funcție. Am înțeles că ministrul muncii și-a dat deja demisia, deci jumătate de problemă e deja rezolvată. Dar, oricum, e mai mult e o problemă sistemică, decât să dăm afară pe cineva din funcție.
Cred că tot sistemul în care suntem nu o să se rezolve prin demiterea doamnei Firea sau a oricărui membru din Parlament.
Susțin demisia unui om care nu mai are ce căuta în funcție în momentul ăsta. Sistematic nu știu dacă se va întâmpla ceva, adică nu știu dacă situația din centrele de ajutor, din azilele de bătrâni se va schimba.
Trebuie văzut mai mult în sistem care e problema și dacă Guvernului, în general, îi pasă, nu doar lui Firea sau Budăi.
Ce ai vrea să se schimbe la modul în care statul are grijă de bătrâni?
În primul rând, alocarea de fonduri, pentru că nu se alocă destul.
Am văzut aici o pancartă cu „Torționarii care sunt susținuți de Guvern”, deci să se depolitize orice ține de aceste instituții. Dar în primul rând fonduri, ca să ne putem ține pe o linie de plutire cu aceste centre. Nu cred că a fost în vreun plan de guvernare până acum, pe primele cinci locuri, să modernizăm azilele de bătrâni.
Cine crezi că ar trebui să aibă grijă de oamenii care nu mai pot să se îngrijească singuri?
100% statul. Suntem în momentul ăsta într-o situație în care mulți tineri sunt plecați în afară și mulți bătrâni rămân singuri, fără niciun fel de ajutor, care trăiesc pe o pensie mizeră.
Te-ai gândit la ce vei face tu când nu vei mai putea avea grijă de tine?
Oh, Doamne! Mie îmi e teamă, la vârsta mea, să și am copii. Mă gândesc cu groază la ce o să se întâmple când o să fiu eu în situația asta. Probabil o să pun bani deoparte ca să pot să mă susțin singur atunci. Pentru că în stat nu mai pot avea încredere.
Ce vei face când părinții tăi nu vor mai putea avea grijă de ei?
O să încerc foarte mult să-i ajut eu personal. În 20 de ani de acum, chiar mai puțin, nu o să mai poată să se susține singur.
Aș încerca să am eu grijă de ei acasă, pentru că am văzut foarte mulți bătrâni cărora le e frică să meargă într-un centru de genul ăsta. Fix din motivele pentru care suntem aici. Plus să fie alienați de casa lor, unde au trăit, unde au făcut copii, unde au crescut copiii etc.