Când auzi cuvântul „droguri” ai în minte câteva. Poate că e vorba de heroină și impactul pe care l-a avut în anii ‘90 în România. Sau poate e cocaină și cum o bagă cei care și-o permit ca să aibă energie. Sau poate te gândești la LSD, microdozaj și altele. Și, de ce nu? chiar și iarbă.
Dominic Milton Trott a încercat o groază — peste 140 de droguri — și le-a supraviețuit. Și nu doar atât, dar a pus experiențele lui într-o carte.
Videos by VICE
A lansat în 2017 „The Honest Drug Book”. În 2019 a dus-o mai departe și-a pus pe piață „The Drug Users Bible”.
Cea de-a doua are și un subtitlu important: „Harm Reduction, Risk Mitigation, Personal Safety” și include alte 17 substanțe chimice și botanice. Așa ar și trebui să fie raportarea la droguri: consumul e imposibil de oprit, dar cum te asiguri că nu mori?
Ăsta e un capitol la care România încă are mult de recuperat. O soluție ar putea fi legalizarea drogurilor.
140 de droguri diferite și experiențe la prima mână
Am vorbit cu Dominic Milton Trott în 2018, după ce-a lansat prima versiune a cărții. Nu știam la ce să mă aștept înainte de conversația pe Skype, dar înfățișarea lui nu m-a surprins deloc. Era un bărbat de vreo 50 de ani, cu o față rotundă și un accent mancunian plăcut.
Genul de tip cu chelie și codiță și un colier hipiot din dinți de rechin la gât, chiar sub mărul lui Adam. Poate că mă așteptam să fie un prăjit, să se citească pe fața lui că și-a dedicat viața drogurilor.
Tocmai pe subiectul ăsta tre’ să menționez că spulberarea miturilor despre consumatorii de droguri e exact misiunea lui Trott. A scris, timp de aproape un deceniu, cartea care să servească drept Biblie pentru reducerea riscurilor consumului de droguri.
Cele două cărți — „The Honest Drug Book” și „The Drug Users Bible” — încă n-au fost traduse în română. Le găsești însă în engleză la prețuri de circa 130 de lei. Chiar și așa ar merita să le citești.
Despre consumul a 140 de droguri Trott a a scris lucrări semi-academice, intime, dar nu un manual al hedonistului.
Pentru fiecare drog, Trott enumeră informațiile fundamentale și, uneori, esențiale pentru viață, inclusiv când te ia, dozele limită obișnuite și perioada de eficacitate maximă. Ziceam însă că e și despre harm reduction.
Autorul a pus în cărțile lui detalii despre ce daune pot produce, sfaturi despre prevenirea sau lupta cu dependența, ce presupune supradozajul și materiale de referință detaliate, chiar un dicționar despre droguri.
Lista e imensă, dar te poți aștepta la cele cunoscute: LSD, heroină, canabis, mefedronă, kratom, cocaină, 2C-B, DMT, metamfetamină, ketamină sau ayahuasca și MDMA. Iar printre cele mai puțin cunoscute se numără: MNA, changa, 4-ho-met, TPA, 4F-MPH sau MEAI.
De ce ar consuma cineva 140 de droguri, apoi ar scrie despre ele
VICE: Care e istoria „The Honest Drug Book”?
Dominic Trott: Am început să-mi înregistrez experiențele cu droguri prin 2010. Făceam niște rapoarte mai superficiale, dar simțeam că cineva ar trebui să compileze aceste informații.
După ce am scris vreo 30-40 de rapoarte, m-am gândit că ar trebui să le transform într-o carte care să fie accesibilă cititorului de rând. Mai târziu, când am aflat de pe forumurile online despre droguri câți oameni mor din cauza lipsei de informații despre consum, mi-am dat seama că ce știu ar putea salva vieți.
Mai există o carte asemănătoare?
Nu. Cea mai similară e cartea lui Alexander Shulgin, „PIHKAL: O poveste de dragoste chimică”. Dar e doar despre drogurile psihedelice și nu e accesibilă pentru puștii de la colțul străzii.
Vorbești foarte direct despre efectele pe care le-au avut substanțele psihedelice asupra vieții tale. Experiența ta cu ayahuasca în Peru te-a transformat, așa cum i-a transformat pe mulți oameni.
M-a dus pe culmile înțelepciunii. A avut un impact fundamental asupra felului în care văd lumea. Mi-a dat încredere să văd lucrurile diferit și să termin această carte.
Înainte să iau ayahuasca, eram paranoic că o să apară vreun reporter de tabloid în fața casei mele să mă acuze că am scris cea mai periculoasă carte din Marea Britanie. Încă mă mai ia paranoia din când în când, dar, după ce am luat ayahuasca, m-am liniștit suficient cât să continui cartea.
Nu se poate spune același lucru despre experiența ta cu Black Mamba, un canabinoid artificial care seamănă cu Spice. Ți-a dat un sentiment de frică acută și ai avut un trip oribil.
S-a încheiat cu mine ghemuit în poziție fetală în pat. A fost groaznic. Dar ce m-a ajutat să trec prin acea experiență a fost gândul că știam că se va încheia la un moment dat.
Mă documentasem în prealabil și știam că n-o să fie ușor. Dar dacă eram un puști naiv de 16 ani care s-ar fi gândit că nu e mare lucru, doar niște canabis artificial, cred că m-ar fi apucat disperarea. Genul ăsta de experiență m-a convins să scriu și să termin cartea.
Ai avut un trip prost și pe heroină. Ți s-a făcut rău.
Heroina a fost okay, dar am luat o doză destul de mare. E ca alcoolul: dacă bei mult prima oară, o să vomiți. Cred că asta am pățit.
M-am trezit dimineața cu o mahmureală similară cu cea cauzată de alcool. Cred că ar fi fost altceva dacă m-aș fi oprit, dar chestia e că vrei mai mult! Am vrut să continui. Câteva ore m-am simțit bine, dar, per total, a fost o experiență groaznică.
În dimineața următoare m-am trezit cu ideea că poate ar trebui să mai iau, că doar „cui pe cui se scoate”. Dar am aruncat restul de drog. Mi-am dat seama că așa ajung unele persoane să fie dependente.
Îți plac amfetaminele, dar mulți oameni le urăsc — au impresia că sunt paria familiei de substanțe stimulente.
Probabil din cauză că nu obții aceleași efecte ca cele de la cocaină sau alte substanțe chimice. Dar amfetamina durează mai mult și ajungi să uiți că ești pe drog. Mi-a luat câteva zile să mă recuperez după speed.
Când am luat crystal meth, nu mi-am revenit nici după câteva zile. Cred că din cauza dopaminei. Produci atât de multă dopamină pe crystal meth și te simți atât de bine, încât îți consumă toată serotonina. Aș mai lua amfetamine într-un context potrivit, dar n-aș mai lua crystal meth.
Ai în carte o secțiune în care încerci să-i descurajezi pe minori să ia droguri. Dar nu crezi că mulți ar spune că e fix o carte care îi încurajează pe tineri să ia droguri?
E greșit să le spui tinerilor că drogurile te omoară. N-o să funcționeze niciodată. Dar eu le spun tinerilor, la începutul cărții, că n-ar trebui să ia droguri, nici măcar alcool, pentru că nu au creierul complet dezvoltat și ar trebui să mai aștepte. Sper că îmi vor asculta mesajul.
Dacă tot își doresc să experimenteze, măcar au informațiile necesare pentru siguranța lor. Mi se pare mai sănătos așa decât să le interzici.
În carte vorbești și despre familia ta. Cum se împacă rolul de tată cu drogurile?
Copiii erau studenți când am început cartea. Știu că sună dubios că am luat 140 de droguri. Dar nu e așa. Am făcut experimentele când eram singur, fără oameni în jur, pentru că știam la ce comportament să mă aștept.
Care crezi că e diferența între a lua droguri singur și a face asta în club sau înconjurat de prieteni?
E adevărat că și contextul e foarte important. Dar ideea de bază a fost să le explic oamenilor cum o să se simtă dacă iau un drog sau altul.
În analizele tale, ai luat în considerare și efectul drogurilor asupra dorinței sexuale. De ce ți se pare relevant?
Am observat că se discută mult despre asta pe forumurile online despre droguri. Pentru mulți oameni, sexul e un aspect important al consumului de droguri, așa că mi s-a părut important să vorbesc despre asta. Iar când vine vorba despre un drog precum crystal meth, nu se discută prea mult despre sex.
Bineînțeles, unul dintre pericole e că oamenii dezvoltă probleme în relații din cauză că sexul nu-i mai satisface după ce au luat crystal meth. E o problemă serioasă și n-am vrut s-o ignor.
Ce drog ai lua mâine dacă ai avea o zi liberă?
Nimic. Nu prea mai iau de multă vreme. Dacă m-aș duce în Amsterdam, probabil aș fuma niște iarbă. Sau dacă aș călători într-o țară nouă unde există o substanță psihedelică interesantă, aș încerca-o. Nu mi se pare că merită să mă simt bine o zi ca să mă simt nasol alte trei. Și nici nu cred că-mi mai stă bine să fac asta la vârsta mea!
Știu că n-ai introdus în carte și o fotografie cu tine. Ce job ai și ce părere au șefii tăi de cealaltă carieră a ta?
Eram programator pe vremea când era sexi să faci asta. Apoi am devenit consultant de risc pentru bănci. Analizam vulnerabilitatea, controalele, impactul, astea.
Ți se potrivește.
Da. Dar acum 10 ani am renunțat și la asta și am devenit freelancer, ca să am timp să fac lucrurile care îmi plac. Așa am ajuns să scriu cartea.
Articolul a fost publicat inițial pe 5 septembrie 2018. A fost actualizat cu un plus de claritate adus subiectului.