Tipul ăsta e un cyborg recunoscut oficial care poate auzi culori

Sonic Evolution #4 – Faceți cunoștință cu cyborgul uman care poate auzi culori

Neil Harbisson, un artist care s-a născut acromatopsic, nu poate recunoaște diferența dintre verde și albastru. Asta e o problemă pentru el; în jobul lui, el creează armonie între culorile primare și cele terțiare, așa că a vrut să găsească o soluție. În timp ce studia la facultatea Plymouth din Marea Britanie, a dezvoltat un software care asociază culoarea cu diverse sunete și și l-a atașat de cap.

Software-ul se cheamă eyeborg (ochi robot) și e atașat de craniul lui Neil, ceea ce înseamnă că Neil e primul cyborg recunoscut oficial. Ochiul robot conține o cameră care selectează culorile și le comunică sub formă de ton muzical creierului lui prin wireless. Zece ani mai târziu, Neil poate auzi culorile.

Am vorbit cu el despre evoluția ochiului robot și despre cât de inteligentă poate fi ideea de a-ți atașa ceva permanent de craniu.

Noisey: Ce este eyeborgul?
Neil: E o antenă care colectează culori și mi le trimite în ceafă. Am în craniu o intrare care îmi permite să aud frecvențele culorilor cu ajutorul proprietății de conductabilitate a oaselor.

Cum era viața ta înainte să construiești acest dispozitiv?
Mi se părea normal să văd totul alb-negru până am aflat că, de fapt, nu pot vedea culorile. Am început proiectul pentru că voiam să găsesc o cale să percep culorile.

Ce impact a avut asupra vieții tale informația că nu poți percepe culorile?
Am simțit că am multe de pierdut pentru că de multe ori culorile sunt folosite ca un cod pentru o grămadă de lucruri cu care ne întâlnim zi de zi. Îmi reaminteam în mod constant că ratez această latură a vieții. În unele cazuri mă făcea să mă simt un exclus social pentru că nu înțelegeam multe dintre lucrurile despre care vorbeau oamenii. Dacă cineva mă întreba dacă am văzut un bărbat cu ochi albaștri și păr șaten, habar nu aveam. Mă făcea să mă simt deconectat de tot restul lumii.

Și cum ai început să te transformi în cyborg?
A început inițial ca un proiect la facultatea Plymouth împreună cu Adam Montandon. El studia cibernetica, iar eu studiam muzica. A ținut un discurs despre cum poate fi folosită tehnologia în diverse moduri și am vorbit cu el despre proiectul meu de a-mi extinde cumva simțurile. În 2004, m-am conectat la un calculator cu webcam printr-o pereche de căști. Software-ul a reușit să selecteze douăzeci și cinci de culori și să le interpreteze ca tonuri sonore. Mai târziu am încercat să găsesc alți oameni care să mă ajute să dezvolt senzorul pentru a putea colecta mai multe culori. În ultimii zece ani, am colaborat cu diverse persoane pentru a-l transforma într-o componentă a corpului, ca un fel de organ.

Cum ai descrie vibrațiile eyeborgului când trec prin tine?
Când aud lucruri prin antenă simt ca și cum creierul meu ar crea sunete. Depinde de frecvența vibrației; culoarea ultravioletăare o frecvență înaltă, așa că simt puternic vibrația ei, în timp ce vibrația infraroșie diferă, pentru că are o frecvență foarte joasă.

Spune-mi ce impact a avut dispozitivul asupra vieții tale.
Mă simt mai aproape de natură și de speciile de animale pentru că pot percepe culorile infraroșii și ultraviolete pe care le pot interpreta doar insectele și alte animale. Faptul că aud prin conductabilitatea oaselor mă apropie de balene și delfini pentru că și ei percep sunetul în același mod. Antena mă apropie de insectele care au antene. Cu tehnologia asta în corp nu mă simt mai aproape de roboți, ci de animale.

Sună incredibil! În ce fel ți-a fost afectată arta?
Pentru mine nu există nicio diferență între sunet și văz, e o uniune completă între ce aud și ce văd. Dacă ascult sau compun muzică, fiecare notă se simte ca un impuls asociat cu o culoare. Nu prea pot compune muzică fără să mă gândesc la culori. Când pictez, combin sunetul și culoarea, deci pentru mine nu există separare între arta vizuală și muzică.

Experiența ta în lumea muzicii te-a ajutat să ții minte toate frecvențele culorilor?
Experiența mea muzicală nu mă ajuta să diferențiez frecvențele atât de precis. Culoarea are trei sute șaizeci de note într-o octavă, pe când muzica are doar douăsprezece note în octavă. Am început să mă antrenez de când am început să folosesc software-ul. Mi-a luat trei ani să memorez toate microtonurile.

Ce urmează să faci cu eyeborgul? O să-l upgradezi?
Acum încercăm să direcționăm un apel telefonic prin capul meu, dar mai avem de lucru la asta. Scopul e să explorăm utilizarea de bluetooth și Wi-Fi, ca să pot avea conexiune la internet și să pot da telefoane cu ajutorul antenei. Astfel aș putea trimite culori oriunde în lume. Dacă cineva din New York ar vrea să-mi trimită culorile din Times Square, se pot conecta la creierul meu și-mi pot trimite culorile direct în cap.

Ești incredibil. Mulțumesc, Neil.

@KeenDang

Traducere: Oana Maria Zaharia