E liniște în Cerro Gordo, orașul minier fantomă vechi de 140 de ani, localizat în zona muntoasă de vest din Valea Morții. A fost o vreme când acest mic grup de puțuri miniere, cu șoproane de tablă și colibe din șindrilă, era cel mai mare producător de argint din statul California: un oraș cu aproximativ patru mii de locuitori.
Dar acum are un singur locuitor.
Videos by VICE
„E cu siguranță pașnic”, spune Brent Underwood, proprietarul și singurul localnic din Cerro Gordo. „Dar îți ia ceva vreme să te obișnuiești cu el. Când auzi ceva, știi imediat că ești la oră distanță de orice ajutor sau altă ființă umană; durează să ajungi să te simți confortabil.”
Underwood, în vârstă de 32 de ani, a cumpărat Cerro Gordo pe 13 iulie 2018, într-o zi de vineri. Proprietatea în valoare de 1,4 milioane de dolari l-a costat toate economiile de-o viață, „fiecare bănuț din conturi”, împreună cu un împrumut bancar și donații de la prietenii lui.
Trebuia să fie o investiție imobiliară, o șansă să facă bani de pe urma istoriei bogate și a oportunităților turistice din zonă, prin transformarea proprietății într-un muzeu gigant și bine conservat: o capsulă a timpului pentru finalul anilor 1800. Dar după doi ani și jumătate și o serie de evenimente neprevăzute, Underwood a început să considere orașul fantomă casa lui.
„Mi-a luat totul să duc asta la îndeplinire”, explică el la telefon dintr-o clădire din Cerro Gordo. „M-am uitat o perioadă la proprietățile scoase la vânzare. Știam că mă interesau proiectele imobiliare, dar nu mai văzusem nicio altă proprietate cu o asemenea istorie bogată. Deci a părut momentul oportun.”
Inițial Underwood nu a intenționat să cumpere un oraș întreg. Un amic îi trimisese anunțul ca pe o glumă.
„Un amic mi-a trimis link-ul într-o noapte la ora trei, de pe un blog cu imobiliare din Los Angeles unde scria: Cumpără-ți propriul oraș fantomă sau ceva de genul”, își amintește el. „A fost o glumă, dar când m-am trezit și mi-am adus aminte de el mi-am dat seama că asta vreau să fac.”
A sunat la agenția imobiliară ca să spună că era interesat și a fost pus pe hold imediat. Erau mai mulți interesați de proprietate și deja fuseseră făcute anumite oferte. O altă problemă a fost să fac rost de toți banii.
„Așa că am început să-mi sun prietenii și să-i întreb dacă nu vor să cumpărăm un oraș fantomă.”
După ce a primit câteva investiții modice de la oamenii care „voiau să se implice în ceva cool” și a luat un credit pe ultima sută de metri cu un avans considerabil, Underwood a reușit să bată palma și a primit cheile proprietății de 161 de hectare. Este un moment pe care îl descrie ca fiind „suprarealist”. Dar ăsta era doar începutul.
Șase luni mai târziu, Underwood urma să rămână blocat în Cerro Gordo.
Pandemia de coronavirus a explodat în SUA în martie 2020: străzi goale, închiderea magazinelor și decimarea afacerilor mici. Una dintre aceste afaceri s-a întâmplat să fie un hostel din Austin, Texas, unde lucra Underwood.
Până atunci mergea în Cerro Gordo pentru perioade de câteva zile, își lua câte o săptămână liberă de la muncă să zboare în California ca să muncească la proprietate și să restaureze unele clădiri vechi, apoi se întoarcea acasă. Dar apariția COVID-19 și-a pus amprenta asupra muncii lui.
Robert, care lucra ca îngrijitor în Cerro Gordo de mulți ani, s-a dus acasă să fie cu soția lui în timpul pandemiei, iar Underwood, a cărei carieră din Austin fusese afectată, s-a mutat în orașul fantomă.
„Am venit în martie, în timpul unei furtuni de zăpadă care, pentru cineva din Texas crescut în Florida, m-a luat pe nepregătite”, spune el. „Așa că am rămas blocat în oraș timp de cinci sau șase săptămâni. Efectiv nu puteam pleca, fiindcă ultimii kilometri din drum până la oraș erau o șosea plină de nămol, iar dacă se depune zăpadă de câțiva metri pe ea, acolo rămâne până se topește.”
„Am rămas blocat acolo, așa că a trebuit să mai stau o lună și jumătate.”
În primele săptămâni, Underwood spune că i-a lipsit confortul traiului modern: apa de la chiuvetă și interacțiunile sociale. Dar cu fiecare zi care trecea realiza că începea să se obișnuiască cu stilul ăsta de viață.
„Am descoperit că mă obișnuiam cu părțile inconfortabile ale traiului aici”, spune el, „și începusem să apreciez frumusețea locului: poziția unică în care mă aflam în timpul unei pandemii.”
Se pare că sunt câteva avantaje la traiul singur în mijlocul pustiului când un virus foarte infecțios face ravagii în civilizațiile din jurul lumii.
„Nu trebuie să-mi faci griji de unele dintre anxietățile zilnice de care au parte oamenii în orașe”, explică Underwood. „Nu trebuie să mă gândesc la purtatul măștii și alte măsuri pe care le iau alți oameni.”
De când a venit în Cerro Gordo la începutul pandemiei, a plecat o singură dată de aici, ca să-și scoată apendicele. Asigurarea lui medicală era pentru Texas, iar asta înseamnă că nu era acoperit ca să-și facă operația în California. Așa că a zburat în Austin, a făcut operația și două zile mai târziu a luat avionul către LA ca să ajungă acasă în Cerro Gordo.
Underwood insistă că nu are în plan să se întoarcă la civilizație curând. Dar recunoaște că traiul într-un oraș fantomă poate fi plin de singurătate câteodată. Underwood s-a despărțit de iubita lui la scurt timp după ce s-a mutat acolo. „Nicio iubită nu vrea să fie cu o persoană care locuiește în mijlocul pustiului”, spune el. Nu și-a mai văzut familia de la începutul pandemiei.
Când vine vorba despre prietenii lui, simte câteodată că ratează momente importante. Apoi își amintește că majoritatea oamenilor sunt în aceeași situație.
„Cred că faptul că sunt aici pe timp de pandemie face asta mai ușor de tolerat, fiindcă nici prietenii mei nu ar trebui să petreacă timpul împreună acum”, explică el. „Așa că încerc să mă gândesc la asta când mă simt singur. Dacă mă gândesc vreodată că ce mișto ar fi să fiu cu prietenii, încerc să-mi amintesc că și majoritatea oamenilor se izolează.”
În orice caz, Cerro Gordo mai primește vizitatori ocazional. De obicei sunt oameni pe care nu-i cunoaște, aventurieri pasionați și străini care au auzit povestea lui Underwood și îl contactează online. Dar mai sunt și câteva celebrități cunoscute sau nu care au venit aici, atrase de farmecul Cerro Gordo.
În urmă cu câteva săptămâni, Cole Sprouse, un actor din serialul Riverdale, a dat o raită prin oraș; înainte de asta, G-Eazy s-a aventurat și el. În mai 2020, la doar opt săptămâni după ce Underwood a devenit singurul proprietar al orașului fantomă, legendarul Jeff Goldblum a venit în vizită.
„A venit să filmeze un episod din serialul TV The World According to Jeff Goldblum”, explică Underwood. „Episodul era despre denim și istoria lui. Blugii albaștri au fost inventați de Levi Strauss pentru minerii de argint din California în 1871. Mulți mineri din Cerro Gordo au purtat originalii blugi albaștri.”
Spune că Goldblum a fost „super drăguț” și a stat la povești cu el despre istoria Cerro Gordo și mineritul de acolo, arătând un adevărat interes pentru oraș.
„E mereu mișto când vin vizitatori, dar e puțin ciudat din cauza pandemiei, la care nu mă gândesc niciodată zilnic”, spune Underwood. „Practic trebuie să mă asigur că oricine vine aici trebuie să se testeze înainte. Dar da, mulți oameni mișto m-au contactat: actori, rapperi, muzicieni. Tot felul de oameni ciudați.”
O zi obișnuită din viața lui Underwood se desfășoară cam așa: se trezește devreme, iese la o plimbare și privește răsăritul. Apoi se întoarce în oraș și face „tot ce am nevoie online”. Jobul lui este să ajute autorii cu cărțile lor, conceptul, partea de marketing, și spune cu mândrie că poate face munca asta „de oriunde”. Există electricitate în Cerro Gordo și un turn de telecomunicații în apropiere de proprietate, de la care Underwood primește semnal pentru hotspot. Când termină de răspuns la e-mail-uri și sarcinile de la muncă, lucrează la proprietate câteva ore. Restaurează clădirile vechi la forma din momentele lor de glorie.
Aproximativ 20 din cele patru sute de clădiri originale din Cerro Gordo sunt în continuare acolo, inclusiv un bordel vechi, un refugiu și un magazin, majoritatea cu găuri de gloanțe. Și fiindcă e aproape imposibil să-și comande acolo materiale de construcții, Underwood a început să aducă cherestea din minele din zonă care s-au prăbușit.
„Lemnul din mine este conservat perfect”, explică el. „Nu este umed; minele sunt uscate, dar nu exagerat, iar în ele nu intră lumina soarelui, zăpada sau ploaia. Așa că am început să recondiționez toate clădirile cu lemn vechi de 150 de ani din mine.”
Minele îi umplu restul timpului: se întind pe 48 de kilometri de-a lungul muntelui, „mine peste mine, peste mine, ai ce explora”. Explorarea a devenit hobby-ul preferat al lui Underwood.
Sub oraș a găsit tot felul de obiecte și comori, de la gloanțe vechi și un pistol ascuns la decupaje din ziare, dinamită și o jachetă veche de 103 ani. La un moment dat a găsit o valiză veche plină până la refuz cu obiecte „necesare vieții unui miner”: scrisori de dragoste, acorduri de divorț, contracte miniere, procese și cecuri neplătite. Toate, lucrurile unui bărbat pe nume Chet Reynolds.
„A trăit acolo în jur de 20 de ani și a avut o viață dificilă, din ce observ”, spune Underwood. „valiza aia a fost lucru meu preferat găsit pe proprietate”.
Fiecare detaliu din istoria Cerro Gordo ajunge în magazinul pe care Underwood l-a transformat într-un fel de muzeu. Dar ce-și dorește cel mai mult să găsească este o pereche de blugi Levi; primii blugi făcuți pentru minerii de argint din California în 1873. Vechii Levi sunt atât de căutați de colecționarii de denim, încât o singură pereche poate ajunge la aproape o sută de mii de dolari. Au mai fost văzuți înainte în Cerro Gordo, spune Underwood. Trebuie doar să-i găsească.
Seara se întoarce acasă în cabană ca să posteze fotografii și videoclipuri cu aventurile lui pe paginile de social media. Underwood are un canal de YouTube, Instagram, chiar și un canal de TikTok ca să-și documenteze noua lui viață ciudată. Apoi își sună prietenii și familia înainte să-și încheie ziua. Dimineață o ia de la capăt.
Pe baza a ceea ce postează, ai impresia că e un stil de viață romantic. Dar nu e lipsit de dificultăți, griji și impedimente.
De exemplu, trebuie să se bazeze pe vizitatori să-i aducă apă potabilă și alimente, sau trebuie să călătorească până la cea mai apropiată piață o dată la două săptămâni ca să-și ia fructe și legume mai puțin proaspete. Apoi sunt și multe alte aspecte mai puțin atrăgătoare ale faptului că e singur.
„Nu prea credeam în fantome înainte să cumpăr Cerro Gordo”, spune Underwood. „Auzisem de partea asta istorică a orașului, dar nu am vrut să mă gândesc la ea. Apoi, într-o noapte am plecat la locul unde îmi place să urmăresc apusul și știu că am văzut pe cineva care se uita pe geam din refugiu, iar lumina era aprinsă. Se uita pe fereastră, apoi a tras perdelele.”
Underwood nu prea s-a gândit mult la asta pe moment. Credea că este un muncitor care venise cu câteva săptămâni în urmă să muncească pe proprietate. Dar când a vorbit a doua zi cu Robert, îngrijitorul, el i-a spus că nu mai erau muncitori acolo de mai multe săptămâni.
„E al naibii de ciudat pentru mine, nu mi-a plăcut că s-a întâmplat așa, nu mai vreau să intru în refugiu”, spune Underwood. „Nu merg deloc în refugiu noaptea, asta e regula mea. Sunt 20 de clădiri, așa că n-are rost să mă pun în astfel de situații. Evit să intru în refugiu și în timpul zilei oricum.”
Dar ăsta nu este cel mai traumatizant lucru care i s-a întâmplat de când a venit în Cerro Gordo. La scurt timp după ce a devenit proprietar, un incendiu devastator a trecut peste deal în oraș și a ars unele dintre clădirile cele mai vechi.
„M-am trezit că am auzit ce păreau a fi împușcături. M-am uitat pe geam și am văzut tot dealul portocaliu. Am crezut că cineva trăsese semnale de avertizare”, își amintește Underwood. „Când am ieșit am realizat că una dintre clădiri era în flăcări, cea dintre cabana mea și unde era Robert pe atunci. Își muta camionul fiindcă stopurile se topeau și dacă exploda nu era deloc ok, fiindcă era mult explozibil în jur și ar fi agravat rău situația.”
Underwood a sunat la pompieri, dar n-au putut ajunge acolo mai devreme de două ore. Fiindcă nu avea apă curentă a trebuit să se folosească de cea pe care o avea pe deal și apoi să aștepte, fără speranță, cum visurile îi erau arse din temelii.
„A fost ca un coșmar lent: să-ți vezi speranțele, visurile, economiile de-o viață, istoria asta de neînlocuit cum arde în timp ce aștepți să vină pompierii”, spune el. „Am pierdut două clădiri și o cabană și, deși au venit pompierii și au reușit să oprească focul, tot au fost pierderi devastatoare.”
„Aia a fost probabil cea mai oribilă zi, nu doar de aici, ci din toată viața mea.”
Chiar și cu furtunile de zăpadă, incendiile, întâlnirile supranaturale și cu Jeff Goldblum, Underwood spune că mutarea în Cerro Gordo i-a schimbat viața. Mai precis perspectiva.
Când locuia în Austin, spune el, era mereu ocupat, găsea constant ceva ce trebuia făcut și-și umplea zilele cu diverse drumuri și activități ca să se distragă de la imaginea de ansamblu. Acum, complet singur în mijlocul pustietății, a fost forțat să stea cu el însuși și să-și asculte propriile gânduri.
„Cred că rezultatul este că a devenit mult mai clar pentru mine ce e important de când am renunțat la tot zgomotul din urban”, spune el. „Nu doar că-mi umplu zilele cu diverse lucruri, dar fac ce e important pentru mine, cum ar fi să renovez Cerro Gordo.”
Underwood spune că Cerro Gordo nu va fi niciodată „finalizat”. Odată ce va fi recondiționat și deschis pentru vizitatori, vrea să se extindă și să construiască mai multe cabane și locuri de campare pe spațiul rămas din proprietatea de peste 150 de hectare.
Este un proiect despre care crede că-i va lua toată viața ca să-l termine. Dar se dedică cu totul cauzei.
„Când oamenii mă întreabă care este planul de exit pentru investiția asta, le spun că moartea mea”, recunoaște el direct. „Cred că o situație ca asta funcționează doar dacă ești dispus să-ți dedici toată viața pentru ea.”