Ani de zile, psihologul Nancy Van Dyken a observat aceleași arhetipuri la mulți pacienți: convingeri care au fost insuflate de la o vârstă foarte fragedă și care afectează negativ comportamentul lor. Ea a început să definească aceste tipologii drept „narcisism cotidian”, un fenomen atât de comun, încât a scris o carte, Everyday Narcissism: Yours, Mine, and Ours , despre cum a ajutat pacienții să scape de asta și să trăiască vieți mai fericite.
Ce este „narcisismul cotidian?” Am rugat-o pe Van Dyken să ne explice conceptul, de ce e dăunător și de ce ai putea fi influențat de asta, fără să știi.
Videos by VICE
VICE: Oamenii aud cuvântul „narcisism” și se gândesc la interese personale, un ego mare, să te folosești de alții în avantajul personal, fără pic de remușcare. „Narcisismul cotidian” nu este asta, corect?
Nancy Van Dyken: Corect. Oamenii folosesc cuvântul „narcisism” cu prea multă ușurință, pentru a oferi o descriere multora. Însă, „narcisismul cotidian” e o versiune mai slabă, o formă mai lejeră de narcisism, cu care ne confruntăm majoritatea dintre noi. Tulburarea narcisistă de personalitate, o tulburare de sănătate mintală diagnosticată, nu înseamnă narcisismul cotidian.
Care e diferența?
Eu consider narcisismul cotidian un set de convingeri de bază pe care le considerăm a fi adevărate și pe care le învățăm de mici. Astea ne determină comportamentele și gândurile pentru tot restul vieții. Aceste minciuni sau mituri sunt întărite oriunde și, din păcate, ele îngreunează viața multor oameni.
În ceea ce privește felul în care diferă, gândește-te așa: e diferența dintre cineva care se luptă cu o depresie cronică și ajunge spitalizat deseori de-a lungul vieții și cei dintre noi care susțin periodic că ne simțim triști. Însă nu suntem neapărat diagnosticați cu depresie, iar narcisismul cotidian nu e o condiție medicală.
Te-ai referit la convingerile de bază drept mituri. Poți să explici?
Narcisismul cotidian este bazat pe cinci convingeri de bază, sau minciuni, cu care trăim. Prima e: „Eu am puterea și responsabilitatea de a controla cum se simte și se comportă lumea din jurul meu.” A doua convingere: „Eu am puterea și responsabilitatea de a controla cum mă simt și mă comport.” A treia convingere este: „nevoile tale sunt mai importante decât ale mele.” A patra: „Regulile sociale sunt mult mai importante decât mine”, iar a cincea: „Eu nu pot fi iubit așa cum sunt, trebuie să urmez toate miturile și poate atunci o să pot fii iubit.”
Împreună, acestea creează multă anxietate, depresie și lipsă de încredere. De aceea sunt atât de dăunătoare.
Poți să dai niște exemple despre cum se manifestă convingerile astea în situații de zi cu zi?
O problemă comună care apare din aceste convingeri ar putea fi ideea de limite greșite. Sau rușine. Sau te chinui să fii sincer cu oamenii, să refuzi oameni. Acestea sunt modele care reies din narcisismul cotidian și fac viața foarte dificilă și dureroasă.
Eu lucrez cu mulți oameni la relațiile lor, cu o specialitate în relații abuzive, deci o convingere obișnuită pentru cineva care a fost abuzat fizic sau emoțional este: „Eu pot controla furia partenerului meu prin a spune sau face ce trebuie.” Dacă partenerul se înfurie, atunci ei trec prin lista de lucruri pe care ar fi trebuit să le facă: ar fi trebuit să fac rezervare pentru cină la șase, sau ar fi trebuit să liniștesc copii.
Astfel, ei preiau responsabilitatea pentru comportamentul altcuiva. La job, cineva ar putea să-ți ceară ajutorul, iar pentru că ți-e frică să refuzi ( să faci pe plac altora constant e un semn de narcisism cotidian), accepți pentru că nevoile altora sunt mai importante decât ale tale. Dar tu deja ești ocupat cu proiectele tale.
E ușor de observat cum comportamentele devin arhetipuri.
Să refuzi e unul dintre cele mai grele lucruri pe care oamenii sunt dispuși să le facă. Mi-ar plăcea ca pacienții mei să spună „nu, nu e OK pentru mine”, de trei ori pe săptămână. E posibil să dureze chiar și trei luni până să învețe cum să facă asta.
Cel mai important lucru de reținut este că astfel de comportamente se pot vindeca. În cartea mea, eu ofer uneltele care ajută la schimbarea acestor arhetipuri, iar să înveți să refuzi e unul dintre ele. Dacă oamenii sunt constanți, pot schimba lucrurile care nu sunt benefice. Am scris cartea asta pentru ca oamenii să înțeleagă tipologiile și să aibă puterea de a le schimba.
Schimbarea sperie, în special pe cei blocați într-un stil de viață negativ. Cum îi ajuți să treacă de frica asta?
Eu le spun: „poți să simți frica și totuși să o faci!” (râde) Schimbarea e înfricoșătoare pentru că ne dorim cu toții să aparținem de ceva. E dinamica de bază pentru noi. Noi facem toate lucrurile astea cu motivația principală în viață de integrare. Dacă eu îmi schimb felul de a fi și consider nevoile mele la fel de importante ca ale tale, poate tu nu o să mă placi. Asta e cea mai mare frică a noastră. Lucru ăsta e înfricoșător.
Ideea e că de ce ți-e frică nu scapi. Dacă începi să ai relații sincere, unii oameni o să se retragă. Dar oamenii care vor rămâne sunt cei care te plac cu adevărat. Asta înseamnă că poți avea relații adevărate și oneste. Oamenii merită o dinamică de sinceritate în relațiile lor, unde există și refuzuri și nimeni nu se simte rănit.
Citește mai multe despre narcisism:
Povestea tipului cu IQ de geniu a cărui viața a fost distrusă de narcisism
Selfie-urile te fac să te crezi mai sexy decât ești în realitate
Când turismul se transformă în narcisism
