Toate lucrurile absurde pățite de Galați sub domnia PSD

Gălățenii sunt oameni liniștiți. Mă rog, nu chiar atât de liniștiți dacă e să ne luăm după știrile de la ora 5, dar în orice caz nu reacționează atunci când sunt călcați în picioare de guvernare, atât locală cât și centrală.

De aia poate nu ar trebui să surprindă pe nimeni că Galațiul este condus de 27 de ani de PSD. Chiar și în 2004, atunci când românii au votat masiv împotriva lui Adrian Năstase-Bombonel, tot PSD a câștigat alegerile la Galați. Cei patru primari pe care i-a avut orașul din 1990 încoace au fost de la PSD (sau USL). De asemenea, în consiliul local și cel județean, tot PSD a tăvălit gogoașa prin zahăr.

Prin urmare, dacă Galațiul arată astăzi din avion ca un cătun mai mare, atunci numai partidul inventat de Iliescu e de vină.

Gălățenii nu au ieșit totuși niciodată în stradă să le transmită ceva frumos, cu multă carne, politicienilor care le-au nenorocit viețile. Au ieșit în schimb în număr mare când Oțelul a câștigat titlul de campioană la fotbal, chestie care s-a întâmplat demult, în 2011. Între timp s-a ales praful de echipa fanion a orașului, deci s-a dus și motivul ăsta de bucurie.

De aia, am tresărit un pic acum, cu protestele împotriva lui Dragnea și a Ordonanței 13, când gălățenii s-au mai dezmorțit, vârful fiind de șapte mii de oameni care au ieșit să strige #rezist în stradă.

Poate fi un semn de trezire la viață, dar tot mi se pare prea puțin. O să-ți arăt mai jos și alte motive de ieșit în stradă împotriva PSD-ului, când gălățenii au tăcut și au înghițit. Pentru că nu cred că există oraș în România care să fi luat atâtea țepe de la partidul ăsta cum e Galațiul. Ok, poate sunt eu subiectiv.

În 2001, Guvernul PSD (premier Adrian Năstase) privatiza Combinatul Siderurgic Galați –sau Sidex, cum s-a numit ulterior. În termeni macroeconomici, am putea spune că perla siderurgiei românești a fost vândută pe-un pachet de țigări și-o bere la PET. Imaginează-ți că un complex industrial întins pe 1 600 de hectare a costat mai puțin de 50 de milioane de dolari. Adică, mai puțin de 10% cât ar fi putut lua statul român dacă ar fi vândut atunci Sidex-ul la fier vechi. Absolut fără nicio legătură cu subiectul de față, îți aduc aminte că în perioada aia Real Madrid plătea 61,5 de milioane de dolari pentru a-l transfera pe fotbalistul Luis Figo, de la Barcelona.

Noii patroni ai Combinatului s-au angajat să reducă poluarea și să nu dea prea mulți oameni afară din Sidex. Evident, nu prea s-au ținut de promisiune. Primul semn nasol a apărut la nici două luni de la privatizare, când noii patroni de la Mittal au început să îi pună pe muncitori să sufle în fiolă, la intrarea în schimb. Să îi iei cocsarului plăcerea de a bea la locul de muncă era sinonimă cu o înjurătură de mamă. A fost urât din partea noilor patroni.

Lăsând însă caterinca la o parte, problema a fost însă că, pe lângă bețivani, în primii ani după privatizare, au fost dați afară alți 12 mii de oameni din combinat. Logic, gălățenii ar fi trebuit să iasă în stradă în semn de protest că au ajuns șomeri, să zică ceva, măcar să mimeze nemulțumirea. Dar nu numai că nu au ieșit în stradă la primele alegeri locale de după privatizare, au votat masiv cu candidatul PSD, Dumitru Nicolae, un fost director în Sidex. Combinatul mai are astăzi numai 5 900 de angajați, față de 27 de mii câți avea la privatizare, iar din șase furnale a mai rămas doar unul singur.

Pe vremea când încă nu se inventase PSD-ul, adică în 1926, Galațiul a avut aeroport. Unul mic, e adevărat, dar jucăuș. Se zbura, de pildă, până la București, iar orașul începuse să fie pus pe harta economică a țării. Astăzi, Galațiul nu mai are aeroport și nici nu va avea prea curînd.

În schimb, ca o ironie a sorții, orașul are un cartier care se numește fix așa: Cartierul Aeroport.
Galațiul și-a dorit să fie din nou legat aerian de restul țării. Guvernul PSD din 2003 și autoritățile locale, tot de la PSD, au căzut de acord că un astfel  de proiect merită sprijinit. Se făcuseră niște vorbe și cu vecinii de la Brăila, astfel încât aeroportul să atragă trafic din ambele orașe, însă în cele din urmă totul a murit. De data asta nu din cauza Guvernului, ci din pricina orgoliilor mărunte ale mahărilor PSD din Galați și Brăila, care nu s-au înțeles unde anume să fie amplasat aeroportul: mai aproape de Galați sau de Brăila? Credeți că s-a dus vreun gălățean peste liderul local al PSD, Dan Nica, să-l întrebe de ce e jigodie și dă cu piciorul unui proiect atât de important pentru oraș? În prezent, Dan Nica este europarlamentar PSD, după ce în perioada 1996-2014 a fost deputat în Parlamentul României și ministru în vreo două Guverne PSD. Dan Nica este cercetat în Dosarul Microsoft 2, dar gura lumii spune că el nu va păți nimic pentru i-a turnat la DNA pe ceilalți inculpați.

Ăsta este clar un record dacă nu galactic, atunci cu siguranță planetar: o întreprindere, oricum s-ar numi ea, să nu aibă nici măcar un client în cei 11 ani de la înființare. Dar să aibă director general și să primească bani publici pentru buna funcționare. Parcul Industrial Galați a reușit această performanță. Din 2006 și până astăzi, în 2017, Parcul Industrial nu a încheiat niciun contract. Asta în timp ce, de exemplu, Clujul are patru astfel de parcuri industriale, toate funcționale. Beleaua este că această glumă sinistră i-a costat până acum pe contribuabilii gălățeni aproximativ cinci milioane de euro, cu costurile de construire și apoi de întreținere a parcului. Apogeul risipei a fost atins în martie 2015, în momentul în care s-a descoperit că numai ghereta paznicului (o banală încăpere de 12 metri pătrați) a costat o sută de mii de lei, adică 22 de mii de euro.

Directorul general al Parcului Industrial, Costică Voicu, a candidat din partea PSD pentru Consiliului Local Galați, la alegerile din 5 iunie 2016, semn că managerul ăsta de succes se bucură de apreciere și în partid. Atât de priceput în ale marketingului este directorul Voicu, încât se mândrește cu sloganul absolut cretin, în cazul de față, al Parcului Industrial, și anume „Afaceri sigure și profitabile".

Bun, să zicem că nu-i mare tragedie că Galațiul nu are aeroport. Dar nu are nici pod peste Dunăre, deși toată lumea știe că ar fi necesar unul, care să lege Moldova de Dobrogea. Faza cea mai mișto este că au fost cel puțin trei rânduri de alegeri în care politicienii care au candidat la primărie au promis un pod peste Dunăre, iar fraierii de alegători au pus botul la această vrăjeală electorală și au votat cu ăla care a promis mai tare. De pildă, unul dintre cei mai mari mincinoși pe tema podului a fost actualul deputat ALDE Galați Eugen Durbacă. Fost primar al Galațiului vreme de două mandate, între 1992 și 2000, apoi președinte al CJ Galați și ulterior senator USL Galați, fostul fruntaș comunist Eugen Durbacă a reușit să îi păcălească pe gălățeni să îl voteze de fiecare dată cu lobby-ul pe care el îl va face la guvern pentru podulul de peste Dunăre.

Ca și în cazul aeroportului, s-a luat legătura și cu vecinii din Brăila, însă proiectul a murit din nou. Nici nu avea cum să prindă viață, atâta vreme cât o gașcă din PSD, condusă de Dan Nica și actualul ministru de Finanțe Viorel Ștefan, are interes să păstreze traversarea Dunării cu bacul. Împreună cu pesedistul Constantin Hârțan (un apropiat al lui Dan Nica), Viorel Ștefan are acțiuni la Navrom Bac SRL, adică la societatea care deține monopolul traversării Dunării, la Galați. Te-ai prins deja, o astfel de investiție le-ar fi îngropat business-ul pesediștilor locali.

Așa, ca fapt divers, ar fi bine să amintim că, în 2014, Navrom Bac SRL a înregistrat un profit de 5,57 milioane de lei, la o cifră de afaceri de 13 milioane de lei. Asta înseamnă o rată a profitului de peste 42%. Cum o fi oare să stai cu mâna în slip și să faci șase milioane de lei anual doar din faptul că niște cetățeni și camioane au nevoie să treacă Dunărea? O să-l întreb chestia asta pe Viorel Ștefan când mai vine prin Galați.

Despre celebrul pod, am aflat că cică până la urmă se va face. Undeva prin anul 2035, și nu la Galați, ci la Brăila. Așadar, Viorel Ștefan mai are cel puțin 18 ani de făcut profit pe valurile Dunării, traversând contra cost oameni și mașini de pe un țărm pe celălalt cu niște bacuri jegoase și de demult, ca-n documentarele alea cu africani rupți de foame.

Ai putea să-mi zici acum că țepele astea, de care ți-am scris mai sus, țin cam de macroeconomie. Adică nu-s probleme care să-l doară pe om la buzunar, deci nu prea are motive să iasă în stradă pentru ele. Ce părere ai însă de motivul ăsta? Apa caldă.

Fix pe 1 aprilie 2015, Galațiul, un oraș cu 250 de mii de locuitori, rămânea fără apă caldă. Mulți au crezut că e doar o păcăleală de prost gust a fostului primar Marius Stan, dar când au văzut că lunile trec și apa caldă nu mai vine, gălățenii au început să-și viziteze mai des rudele cu centrală termică în casă. Ceilalți, mai puțin norocoși, ori au lăsat-o mai moale cu spălatul, ori s-au călit cu apă rece. Vară, vară, adică merge un duș rece, dar când apa caldă lipsește timp de 4 luni (1 aprilie -1 august) parcă îți vine să te întrebi de ce mai plătești impozite de oraș când trăiești în condiții de sat din fundul Vasluiului.

Disperat să mai obțină un mandat, în noiembrie 2015, fostul primar Marius Stan a făcut un împrumut guvernamental de 20 de milioane de lei, rambursabil în 20 de ani, ca să plătească datoriile, iar orașul să aibă din nou căldură. Gălățenii nu au ieșit nici atunci în stradă să le bată obrazul celor care administrau prost situația. Probabil că se ghidau după următoarele vorbe: „Dumnezeu e gălățean. Trecem noi și de iarna asta".

Marius Stan a pierdut alegerile din vara anului următor (2016), însă Galațiul mai are de plătit încă 18 ani la creditul ăla.

După alegerile locale din 5 iunie 2016, Galațiul s-a ales cu un nou primar. Tot un pesedist, evident. Ionuț Pucheanu, un tânăr de 35 de ani, se tot lăudase în campania electorală că vrea să vină cu un suflu nou, cu o altă abordare, la primărie. Ei bine, primul lucru pe care l-a făcut Pucheanu a fost să redeschidă Plaja Dunărea (închisă în 2014), fără însă să pună și apă în bazine. Primarul a motivat că Direcția de Sănătate Publică (DSP) Galați nu dă aviz pentru deschiderea bazinelor aflate într-o stare deplorabilă, dar că asta nu ar trebui să fie o piedică în calea gălățenilor dornici să vină la plajă. Cum ar veni, pesedistul Ionuț Pucheanu i-a invitat pe gălățeni la bordel, însă la unul fără curve.

Evident, Galațiul a fost vedetă pentru o zi astă-vară în buletinele de știri ale televiziunilor centrale, știrea cu plaja redeschisă fără apă în bazine făcând turul României. Pucheanu ăsta nu s-a arătat însă deloc deranjat de faptul că o țară întreagă a făcut mișto de orașul lui, el crezând probabil că ăia care îl criticau erau, de fapt, invidioși pe ideea lui absolut genială.

Dan Nica nu este gălățean. E născut în Panciu (jud. Vrancea), are și o cramă acolo, dar de îmbogățit s-a îmbogățit în Galați. În 2002, lui Dan Nica i-a venit o idee genială: să construiască un cartier rezidențial, din bani publici, undeva pe un câmp situat la ieșirea din Galați spre Brăila. Pe vremea aia, Dan Nica era ministru al Tehnologiei și Informației, în Guvernul Adrian Năstase. De ce am zis că ideea lui Nica a fost genială? Pentru că terenul pe care urma să fie construit Cartierul Siret aparținea județului vecin, Brăila. Nu știu dacă ești familiarizat cu rivalitățile locale, dar pentru gălățeni visul vieții lor e să cucerească niște teritorii din județul vecin.

Dan Nica a convins Guvernul Năstase să dea o hotărâre de guvern prin care o mie de hectare care aparțineau comunei Vădeni (Brăila) să treacă în administrarea Galațiului, pentru ridicarea a peste șapte mii de locuințe, școli, săli de sport, mall și parc acvatic. Că brăilenii au blestemat proiectul lui Nica o dovedește și faptul că astăzi, în 2017, la 15 ani de la începerea demersurilor cu privire la Cartierul Siret, în zonă există doar câteva blocuri, aruncate în câmp, care conțin 348 de apartamente. Moțul de la rahat, la propriu vorbind, este însă faptul că acest cartier a fost dat în folosință fără să aibă o stație de epurare a apelor uzate. Unde se duc materiile fecale când se duc – asta rămâne în continuare o întrebare urât mirositoare.

Culmea e că Primăria Galați a plătit 2,3 milioane de lei firmei Unicom SA Galați pentru această stație de epurare, ba mai mult decît atât a achitat și garanția de bună execuție, ca și cum s-ar fi făcut recepția lucrării. Pentru această învârteală, nimeni din Primăria Galați (condusă atât la vremea aia, cât și în prezent de pesediști) nu este anchetat de DNA, iar firma Unicom SA, care a încasat banii pentru o lucrare pe care nu a făcut-o niciodată, a intrat în faliment în 2011, cu un an înainte ca jaful să fie descoperit.

Acum, dacă le spui pesediștilor din Galați că aproape pe tot ce pun ei mâna ajunge să miroasă a căcat, te acuză că ai luat bani de la Soroș ca să-i denigrezi.