Toate modurile în care PSD o să-ți facă viața mai grea în 2018

Ai auzit în mod sigur de impozitul pe gospodărie pe care PSD-ul vrea să-l bage de la 1 ianuarie 2018. Găselnița asta, dacă se aprobă (și nu văd cine ar putea să le stea în cale), îți va încurca teribil viața de anul viitor. Ca să fiu mai direct, vei fi probabil obligat să te întâlnești cu funcționarii de la ANAF mult mai des decât cu medicul tău de familie. Și asta nu te va face mai sănătos, dimpotrivă. De fapt, sunt două modificări importante ale statutului tău de contribuabil: pe de o parte e vorba de impozitul pe gospodărie, pe de altă parte de obligarea angajatului să plătească impozitul pe care până acum îl plătea angajatorul (după ce-l reținea din salariul angajatului).

Dar hai să le luăm pe rând.

Aparent, impozitul pe gospodărie este o veste bună. Spre exemplu, dacă locuiești singur, suma care depășește 2 000 de lei din salariul tău brut va fi impozitată doar cu 10%. În momentul ăsta plătești 16%, deci ți-ar rămâne niște firfirei pentru bere.

Dacă locuiești însă cu mai multe persoane în aceeași casă, atunci modul de calcul se complică. Mai întâi, se adună numărul persoanelor care trăiesc sub același acoperiș la care se adaugă un punct. Nu râde, că e pe bune. Cifra rezultată se înmulțește cu 1 000 de lei, apoi cu 12 luni. Astfel afli care este plafonul neimpozabil al familiei tale. Tot ce depășește această sumă, se taxează cu 10% (evident, după ce fiecărui angajat din familia ta i s-au reținut contribuțiile sociale).

Asta este însă varianta ideală. Ce te faci, însă, dacă tu, de regulă, faci naveta între locuința părinților unde ai o cameră, acolo, și apartamentul închiriat cu iubita? Păi, va trebui să alegi cu cine declari la ANAF că împarți „gospodăria". Pentru că altfel s-ar putea să te suspecteze statul că faci parte din două gospodării (adică scazi cheltuielile de două ori). Și știi ce înseamnă când statul te suspectează de ceva nașpa: ești ca și vinovat.

Ca să nu te întrebi ca Denise Rifai ce este aia o „gospodărie fiscală", e bine să știi că treaba asta se referă la un grup de persoane care pot să fie rude sau nu. Important este ca acest grup să administreze mai multe bunuri în comun. Nici nu contează dacă oamenii ăștia locuiesc sau nu sub același acoperiș- aviz, de exemplu, celor care sunt divorțați, dar care nu și-au schimbat adresa din buletin sau care încă au bunuri în comun.

Ei bine, tu trebuie să te duci și să declari gospodăria la ANAF. Înainte să completezi mai multe formulare, va trebui să vă decideți cine este reprezentantul entității ăsteia pentru că ăla va aduna toate veniturile, va face toată hârțogăraia și va răspunde dacă sunt probleme.

De fiecare dată când dispare sau apare cineva în plus la tine în casă, capul familiei va trebui să meargă la Fisc și să declare chestia asta.

Dacă râdeai de loteria fiscală a lui Ponta, acum ar trebui să plângi. Și asta pentru că de anul viitor va trebui să-ți faci un loc la tine în cameră pentru toate bonurile și facturile pe care le primești în decursul anului.

Cu vraful ăsta de hârtii vei putea să mai scazi din banii pe care îi datorezi la stat, dar numai în limita unui plafon de două mii de lei. Poți să deduci bilete la cinema, cărți, medicamente, abonamentul la sala de sport dar nu și factura la utilități, adică exact ce consumi într-o gospodărie.

Având la tine toate bonurile și toate calculele privind impozitul pe venit, va trebui să faci o vizită la consultantul fiscal ca să te învețe cum să completezi toate mizeriile de hârtii.

Sunt șapte milioane de contribuabili în țara asta, iar PSD spune că va face rost de 35 de mii de consultanți fiscali. Nu știu de unde-i va scoate, dar fiecare consultant din ăsta va trebui să aibă grijă de 200 de contribuabili. Așa că, în ziua în care te vei duce la consultantul fiscal, ar fi indicat să te învoiești de la muncă.

În momentul de față, Camera Consultanților Fiscali numără cinci mii de specialiști, dintre care două mii sunt inactivi. Iar la ANAF sunt 23 de mii de angajați. Cu tot cu secretare și șoferi.

După ce consultantul fiscal te-a lămurit, urmează vizita la ANAF, unde va trebui să-ți achiți dările. Impozitul pe venit îl vei achita în două tranșe, pe 25 mai și pe 25 iulie. Adică în plin sezon estival, când mai toată lumea are planuri de vacanță, nu de stat la coadă la circa financiară.

Astăzi, angajatorul tău îți reține din salariul brut impozitul pe venit și contribuția la bugetul de pensii, la șomaj și la asigurările sociale. Ce rămâne este salariul net care ție îți intră pe card la sfârșitul lunii. Banii pe care angajatorul tău îi direcționează la stat din salariul tău ar trebui să te ajute, teoretic, să ai o bătrânețe liniștită. M-am întrebat de ce vrea să schimbe totuși statul modul ăsta de lucru. Nu-mi vine altă explicație în cap decât aceea că statului îi este mai ușor să scoată banii de la tine decât de la o firmă. Tu nu te poți băga în insolvență ca să fugi de plata dărilor și nici nu poți să umbi cu avocații după tine ca să amâni executarea silită.

Bună întrebare. Ca să nu zici că o fac pe deșteptul l-am întrebat chestia asta pe consultantul fiscal Gabriel Biriș. „Cum să renunți în 2018 la toate încasările din impozitul pe salarii în ideea că încasezi în 2019? Cum să ceri ANAF-ului să schimbe în câteva luni întreg modul de administrare al contribuabililor, să treci de la a administra câteva zeci de mii de angajatori care rețin și vireaza la buget cam 25 de miliarde de lei, la a administra șapte milioane de gospodării de la care speri să strângi jumătate din cât strângi astăzi? Care, gospodării mai trebuie și înregistrate, deci mai trebuie procesate și șapte milioane de cereri și emise șapte milioane de decizii… De ce să bulversăm un sistem care funcționează și chiar funcționeaza bine, de peste 10 ani? Problema noastră nu este impozitul pe venit de 16%, unul ultra-rezonabil, ci contribuțiile sociale – care sunt vraiște. În loc să reparăm sistemul contribuțiilor sociale, facem vraiște și impozitul pe venit!"

Concluziile le tragi tu.