Sezonul patru din serialul Narcos îi transportă pe telespectatori în Mexicul anilor 1980, după expansiunea cartelului Guadalajara și evenimentele care au stârnit lungul război mexican împotriva drogurilor. Pe măsură ce urmăream pe ecran poveștile lui Miguel Angel Felix Gallardo (Diego Luna), aka El Padrino („Nașul”) și a agentului DEA Kiki Camarena (Michael Peňa), am început să mă întreb care e reacția adevăraților traficanți de droguri mexicani la serial. Această curiozitate m-a împins să le comand produsele acasă, să le ofer o bere și să stăm de vorbă. În timp ce povesteam despre activitățile lor ilegale, mi-am asumat misiunea de a găsi episoadele din serial care le-au stârnit cele mai puternice reacții. Iată ce mi-au zis.
Numele au fost schimbate pentru protejarea identității.
Videos by VICE
Lalo, 35 de ani
Am crescut în epoca în care Amado Carrillo Fuentes, aka El Senor de Los Cielos („Domnul din cer”, era cel mai mare traficant din Mexic. Pe atunci aveam zece ani. Familia mamei mele e din Mazatlán, Sinaloa, și toată copilăria am auzit povești despre un anumit narco – porecla pentru traficant de narcotice. Cuvântul provine din cuvântul grec narcotikos, care înseamnă „a amorți”, o conotație care nu e la fel de sângeroasă ca cea de azi. Unul dintre prietenii unchiului meu a fost castrat după o afacere proastă cu droguri, dar asta e singura poveste violentă pe care o țin minte. De atunci, mi-a rămas mereu în cap ideea de trafic de droguri. Cu privire la Narcos: Mexico, îmi plac imaginea, povestea și accentul lui Caro Quintero. E un accent care mă face să mă gândesc la ocean și la valuri, e foarte chinola (autentic din Sinaloa). Îmi aduce aminte de bunica.
Acum câțiva ani, am renunțat la facultatea de științe ale comunicării și am început să vând cărți și CD-uri vechi. Pe atunci, o prietenă – iubita unui tip care lucra ca paznic într-un depozit – mi-a oferit un kilogram de marijuana la un preț foarte avantajos și pac!, am vândut-o cu o sută de pesos punguța și mi-am triplat investiția. Acum vând două kilograme de iarbă la fiecare douăzeci de zile și cam trei sute de grame de Morada de Tecate (purple kush) din Baja California. Nu mă consider un narco; sunt mai mult ca reprezentanții Avon. Mă suni și vin să-ți aduc „cremele”.
Versiunea columbiană a serialului Narcos e marfă, dar nu la fel de mișto ca versiunea mexicană la care tocmai ne-am uitat. Când faci trafic de droguri, ai mult timp liber să te uiți la TV. Mi-ar fi plăcut să fiu prieten cu Del Cochiloco. Pare super șmecher în serial. Unchii mei îmi povesteau că se distrau la greu la carnavalurile din Mazatlán. Nebunul de Cochiloco știa să se distreze! Îmi amintesc că eram acasă la bunicul când unchiul meu ne-a povestit că a fost împușcat fatal.
El Gordo, 29 de ani
Fac trafic cu cocaină, dar o fac la modul inteligent. M-am născut în Culiacan, Sinaloa. Am locuit în Los Angeles până în adolescență, dar am plecat din cauză că am intrat în belea cu un transport de metamfetamină pe care mi l-a confiscat poliția din cauza unei greșeli. M-am mutat peste granița mexicană înainte să am probleme cu șefii. Acum fac trafic de zece ani. Mă uit la Netflix pentru că îi place nevesti-mii și m-a prins serialul ăsta cu traficanți. Se pare că suntem la modă de câțiva ani.
În Narcos: Mexico, există un episod în care poliția îi incendiază cultura de iarbă lui Caro Quintero. Am rezonat cu asta, pentru că polițiștii m-au futut și pe mine, dar mai direct, cu banii. Odată, conduceam mașina, eram cu nevastă-mea, și ne-a oprit poliția pentru viteză – pe dracu’, toată lumea știe că poliția are legături cu traficul de droguri. M-au obligat să ies din mașină și pe nevastă-mea au băgat-o în mașina lor. Când m-au întrebat ce ocupație am, le-am zis că sunt agricultor în California și s-au apucat să-mi controleze mâinile. Polițistul mi-a zis: „N-ai bășici, n-ai bătături, ai mâinile fine. Ești un nenorocit de dealer.” Știau deja asta când m-au tras pe dreapta. S-au purtat ca niște nenorociți ca să acopere urmele făcute de altcineva care mă vrusese prins. În domeniul ăsta, invidia e foarte mare.
Polițistul mi-a luat telefonul și a început să-l inspecteze. Deodată, a sunat. A răspuns în locul meu și clientul i-a zis: „Vreau trei sute de pagini albe”. Asta le-a confirmat suspiciunile și au început să-mi verifice mașina până când au găsit o cutie magnetică plină cu punguțe de cocaină pe care o țin atașată de motor. Îmi știau până și ascunzișul. Când am văzut că sunt hotărâți să mă distrugă, le-am zis că am acasă 15 de mii de pesos (736 dolari) dacă mă lasă să plec.
Au percheziționat totul. Au găsit rezerva de 60 de mii de pesos (trei mii de dolari) pe care nu voiam să le-o dau. Până la urmă, mi-au luat 75 de mii de pesos (3 695 dolari). „Păstrează marfa ca să-ți recuperezi banii”, mi-a zis șeful lor. „Dar dacă mai vinzi aici, va trebui să ne dai 15 de mii de pesos în fiecare lună, altfel te ridicăm de câte ori te vedem.” În săptămâna aia, m-am mutat într-un alt apartament și mi-am vopsit mașina. Eu zic că m-au futut așa cum l-au futut pe Caro Quintero – cel puțin așa m-am simțit. De atunci, când e haos în weekend, o trimit pe soția mea să facă livrările sau le facem împreună cu bebelușul. Avem un fiu de un an. Bebelușii țin polițiștii la distanță.
Gisela, 35 de ani
Am fost entuziasmată când am văzut reclama la serialul Narcos: Mexico. Vând ciuperci halucinogene pe care le crește iubitul meu și marijuana medicinală pe care tot el o aduce în weekenduri din San Diego. Le vând doar prietenilor și ies rar din casă. Am văzut primul sezon din Narcos cu Pablo Escobar, dar a fost morbid: nu mi-a plăcut așa de mult, dar m-am uitat la tot pentru că eram curioasă cum funcționează o astfel de organizație în Columbia și cum reușesc să comită actele alea de terorism. Am citit, acum ceva vreme, Narcoland de Anabel Hernández, și m-am gândit că ar fi tare să mă uit la serial și să mă identific cu un personaj ca El Mexicano.
Serialul m-a făcut nostalgică după o vreme în care frații Arellano Felix erau stăpâni pe Baja California. Personajul Gűero Palma era destul de cool, iar Cochiloco era un dobitoc; ei apăreau mereu în ziare. Am auzit în serial și o baladă despre traficul de droguri cântată de Tucanes de Tijuana. Îmi place cum joacă Diego Luna.
Am crezut că serialul o să fie un fel de telenovelă cu droguri, dar e mai bun de atât. Bineînțeles că nu e Sopranos, dar tot îmi place. M-am simțit chiar ca unul dintre personajele din serial, Isabella, care se consideră Regina Pacificului. S-a născut în Mexicali, la fel ca mine.
Aarón, 28 de ani
Când eram în liceu, m-am mutat lângă granița cu Cosalá, Sinaloa. Unchii mei creșteau marijuana acolo. Eu vând cocaină. O vreme, am fost casier într-un magazin ca vecinii să nu fie suspicioși, să vadă că merg la lucru undeva. E suspect să ai familie și să n-ai job, dar să ai bani. Am făcut asta cam un an, dar am obosit și mi-am băgat picioarele. Acum nu fac decât să vând cocaină. Când lucram ziua și vindeam droguri noaptea, eram mereu rupt de somn.
În Narcos: Mexico e o scenă în care ăștia sunt într-o casă cubaneză (Sicilia Falcon) și dau o petrecere mare, cu cocaină și orgii în masă. Scena aia mi-a rămas în minte pentru că mi s-a întâmplat ceva similar săptămâna trecută.
Filete, 33 de ani
Cei dintre noi care trăiesc lângă graniță cunosc multe povești despre traficul de droguri. Fie știi pe cineva care a transportat droguri în State, fie ai o rudă care vinde droguri. Traficul de droguri e în aer, pur și simplu.
Nu sunt fan al serialului Narcos, dar mi-au plăcut câteva episoade din versiunea mexicană. Nu pot să-i fac o recenzie, pur și simplu mi-a plăcut. Știu poveștile de la știri sau recunosc personaje din balade vechi sau din discuțiile cu familia, pentru că toți vorbesc despre subiectele astea la fiecare masă.
Am făcut școala generală în Calexico (un oraș californian care împarte o graniță cu Mexicali în Baja California, Mexic). Traversam granița în fiecare dimineață și îmi făceam temele la Biblioteca Camarena Memorial după-amiaza. Acum că am văzut Narcos: Mexico, îl înțeleg perfect pe Kiki Camarena. S-a născut în Mexicali, dar a trăit și în Calexico. Eu vând cocaină și marijuana. Sunt un clovn în comparație cu traficanții din serial, dar există anumite asemănări – sau cel puțin mă regăsesc în ei pe alocuri. Odată, am făcut patru luni de închisoare pentru că m-a prins poliția cu cincizeci de cutii de Rivotril – Clonazepam, o substanță controlată – pe care le vindeam din portbagajul mașinii. Vând droguri pentru că n-am chef să merg la un job obosit opt ore pe zi. Asta mă inspiră la serialul Narcos.
Ulises, 29 de ani
Vând cocaină, marijuana și LSD. Am văzut odată niște oameni care fumau iarbă într-un film și, mai târziu, am încercat și eu la o petrecere și am hotărât s-o vând. Apoi m-am apucat de muzica electronică și am trecut la droguri psihedelice precum LSD-ul – la fel, după ce l-am încercat, m-am apucat să-l vând.
Cred că serialul Narcos: Mexico e interesant pentru că le dă o față personajelor din poveștile pe care le-am auzit toată viața. Fratele meu avea niște CD-uri de la El TRI, o trupă mexicană de rock. Îmi plăcea mult o piesă numită „Sara”. Am ascultat-o de atâtea ori și abia acum am înțeles că e despre Caro Quintero. Tot din muzică am aflat și despre Don Neto și Miguel Angel Felix Gallardo; știu că și balada despre droguri de la Los Tigres del Norte e tot despre Felix Gallardo.
Era o vreme în care luam LSD în valoare de o mie de pesos (cincizeci de dolari) în fiecare săptămână. Dar începusem să mă prăjesc, la fel ca și Caro Quintero în episodul ăla când renunță la cocaină. Aveam creierul vraiște, aveam tot felul de flashback-uri și episoade halucinante; chiar și atunci când nu luam LSD, vedeam demoni și monștri peste tot.
Articolul a apărut inițial pe VICE LATAM.