Potrivit unui studiu publicat miercuri în jurnalul PLOS One de către oamenii de știință din cadrul universității Rutgers, un medicament conceput pentru a trata o boală a sângelui s-a dovedit a fi un tratament eficient în combaterea virusului HIV.
Medicamentul, numit deferipronă, eradichează celulele producătoare de HIV din timpul tratamentului și limitează proliferarea acestora pentru cel puțin opt luni de la încetarea tratamentului. Această consistență diferențiază deferiprona de alte droguri anti(retro)virale de pe piață, care de obicei își pierd din eficiență după încetarea administrării.
Videos by VICE
O diferență cheie între deferipronă și anti(retro)viralele recente este faptul că se concentrează direct pe ADN-ul HIV și îl distruge prin activarea „răspunsului altruistic de sinucidere” al celulelor. Prin contrast, mixul de anti(retro)virale livrate ca parte a terapiei normale cART funcționează în general prin limitarea înmulțirii virusului HIV din organism, până în punctul în care propriul sistem de apărare al organismului intră în acțiune.
„CART este limitat biologic și lasă celulele infectate intacte pentru a funcționa ca inițiatori ai rezistenței față de HIV, iar la încetarea tratamentului, agenții HIV recidivează. Fără microbiocide de protecție și vaccinuri eficiente, eforturile de a trata persoanele care trăiesc cu HIV-1 sunt blocate în extinderea tratamentului cART, o strategie care probabil va duce la epuizarea previzibilă a fondurilor masive necesare”, explică grupul Rutgers.
Deci, în goana după un leac, Sfântul Graal al tratamentului HIV este un medicament care poate rămâne activ în corp pentru o perioada mai îndelungată. În comparație cu situația prezentă, cu folosirea medicamentației cART de mai multe ori pe zi, o perioadă de opt săptămâni pare ca o veșnicie.
Eficiența deferipronei în eradicarea virusului HIV nu a fost complet accidentală. Primele semne ale acțiunii anti-HIV au apărut în 1998. Întrebarea pusă de cercetătorii Rutgers a fost dacă deferiprona poate fi suficient de eficientă pentru a servi ca un punct de pornire în dezvoltatea unor noi tratamente anti-HIV, medicamente care funcționează prin același mecanism, ceea ce ar fi colosal.
Deferiprona funcționează ca un agent de chelatare a fierului, ceeea ce înseamnă că se leagă chimic de ionii de fier din sânge (supraîncărcarea cu fier este o caracteristică a talasemiei, tulburarea pentru care este aprobat medicamentul). Ce înseamnă asta pentru HIV nu e tocmai evident.
„În goana după un leac, Sfântul Graal al tratamentului HIV este un medicament care poate rămâne activ în corp pentru o perioada mai îndelungată.”
Ideea de bază e că transcripția ARN-ului în celulele infectate cu HIV se produce printr-un proces în care este nevoie de activare prin oxigen (care la rândul lui are nevoie de prezența fierului). Deferiprona interferează cu acestea prin fragmentarea ADN-ului cu HIV, la care celulele răspund cu apoptoză sau „moartea programată a celulelor”. Crucial e faptul că această interferență se produce în mod specific în celulele infectate cu HIV, în timp ce restul celulelor sănătoase sunt lăsate în pace.
Studiul de la Rutgers s-a bazat pe un experiment cu 26 de subiecți în stadii diferite ale infecției HIV. Cea mai mare descoperire a fost faptul că HIV nu a reușit să se regrupeze după opt săptămâni de la încetarea tratamentului (deci, medicamentul a pornit de la a nu funcționa deloc până la acționarea într-un punct bine definit).
Deși e doar o notă de subsol din Jurnalul PLOS One, e semnificativ faptul că cercetătorii discută un posibil rol al deferipronei în schema de vindecare a infecțiilor HIV, lucru care e luat în serios în lumea cercetărilor HIV.
„Anti(retro)viralele curente, precum și regulațiile pentru dezvoltarea acestora, nu caută să elimine ireversibil site-urile de producții virion”, explică studiul. „Am identificat deferiprona ca un pioner stabilit clinic pentru această clasă nouă de medicamente: anti(retro)virale ablative. Noi propunem ca această clasă să permită celulelor infectate să revendice nivelul apoptozic înnăscut, ceea ce duce la non-funcționalitatea genomului viral infecțios, ca rezultat al sinuciderii facilitată de medicamentație”.
Astea fiind spuse, echipa Rutgers este oarecum circumspectă. E doar un concept și rămân multe lucruri de evaluat pentru a stabili siguranța și eficiența acestui tratament pentru infecțiile HIV. În acest scop, un alt studiu e în curs de desfășurare în Sudul Africii, dar nu va fi gata până la sfârșitul lui august. Rezultatele vor fi publicate mult mai târziu.
Traducere: Diana Pintilie
Urmărește VICE pe Facebook:
Citește mai multe despre HIV:
Ce am învățat în șase luni despre bolnavii români cu HIV
În România este epidemie de HIV
S-a făcut o nouă descoperire monumentală în lupta împotriva HIV/SIDA