Astăzi ne tripăm alături de Alexei Pătrașcu și animația sa, Space Trip –despre drumul păsărilor paradisului, care sunt produsul imaginației unui băiat indian sălbatic.
Partea a II-a din Space Trip o găsiți aici.
Videos by VICE
Alexei are 24 de ani, s-a născut în Republica Moldova, a terminat secțiunea de grafică la Facultatea de Arte din București și s-a mutat de trei luni în Danemarca. Acolo întreprinde diverse activități de freelancing, printre care și desenatul de caricaturi în mall-uri. A câștigat la ultima edițe din Anim’est premiul pentru cea mai bună animație românească, Hunger.
Cui îi plac animalele, îl poate vedea pe Alexei cântând la muzicuță pentru un câine, aici.
VICE: Cum a decurs procesul de creație la Space Trip?
Desenele au durat o lună, muzica și montajul o săptămână. Ideea care m-a incitat a fost aparența normală a păsărilor paradisului și transformările lor suprarealiste – printr-un proces de creștere de la celule la păsări aparent reale, care până la urmă aflăm că sunt ceva complet imaginar.
Una dintre păsări are înainte de naștere un creier mare care treptat scade, în timp ce inima-i crește. De ce?
Nu există o semnificație gândită a acestor simboluri, ci doar motive pe care le folosesc în animațiile mele de obicei. Creierul, pe care l-am folosit și în animația TAPAKAH, presupune atât gândirea individuală cât și cea colectivă, iar inima este ceva sweet, deoarece Space Trip a fost menită să fie o animație sweet. Planeta morții este partea agresivă și periculoasă a călătoriei, iar craniul este un satelit. Ca și luna, ne privește, iar noi habar n-avem ce e și ce însemnătate are.
Kesha, papagalul care a stat în mare parte a procesului creativ pe umărul lui Alexei, a primit mulțumiri de la animatorul cu fler de pirat în creditele din finalul Space Trip-ului, iar acum trăiește la țară și se bucură de natură.
De ce mănâncă păsările stele și cum ai decis că din jucaria cu inimoare trebuie să iasa o acadea? Indienii nu mănâncă acadele de obicei.
Păsările mănâncă stele ca să lumineze și indienii să creadă că sunt zei sau OZN-uri. Se roagă la ele și fac sacrificii în cinstea necunoscutului. Pasările se transformă în acea jucărie, căci mulți dintre noi am avut jucării preferate în copilărie care s-au spat și am plâns. Acadele ca cea din interiorul ei mâncam când eram mic – aveau gust chimic de arsuri, dar mi se păreau super.
Cât de des vezi păsări paradisiece?
De fapt eu sunt pasărea care se naște la începutul filmului, iar cealaltă e iubita păsăroiului, adică a mea – deoarece cu ea am avut asemenea tripuri – cu mâncat stele și zburat pe lângă soare. N-am mâncat numai acadele, să știi.
De ce aventura păsărilor se petrece tocmai în imaginația unui băiat indian?
Personajul mă reprezintă, e wild și trippy. M-am gândit și că indienii vânează acele păsari, iar tripul lor începe după ce le mănâncă. E vorba despre eu și suprareu. Aparent interviul ăsta este un trip în sine pentru mine, căci analizez ceva ce am creat din instinct.
Hunger pare misto și el, dar Space Trip se vede că e mai muncit și are mai mult suflet, iar tu le-ai înscris pe ambele la Anim’est. Cum se face că ai și câștigat cu primul?
Space Trip are un minus pentru privitorul neinteresat, căci acțiunea se întâmplă foarte slow, dintr-un motiv tehnic – scenele nu sunt reprezentate doar vizual, ci și de muzica pe care am compus-o în mare parte la chitară, care n-a fost calculată, ci doar mixată apoi cu imaginile. De aceea, ca să vezi filmul ăsta trebuie să fii pe-un anume vibe mai trippy. În schimb Hunger e succint și mult mai energic.
Ce intentii ai cu noua ta animație, Eschaton?
A fost o animație pentru 21 decembrie – sfârșitul lumii -, despre cum oamenii învață și simulează relitatea până creează una care există de la ea însăși. O să aplic cu ea la Anim’est și poate insist și la alte festivaluri, deși nu sunt obișnuit cu asta.
Zi-ne o experiență de-a ta psihedelică.
Am fost la un Rainbow Gathering acum patru ani, în munții Ucrainei. Am văzut foc care creștea de la beat-urile de percuție, ploi provocate de oameni cântând și un curcubeu care creștea din pământ.
Dacă sunteți curoși să mai vedeți animații semnate de Alexei, urmăriți-l pe canalul lui de vimeo.
Anterior: Tripoteca prezintă: Veronica Solomon
Tripoteca este primul festival autohton de film si artă psihedelică din România, care a avut loc anul trecut și a ieșit foarte mișto. Tripați-vă constant pe pagina lor de Facebook.
