Tudor Giurgiu e unul dintre cei mai importanți oameni din industria cinematografică din România. A regizat filme precum Legături bolnăvicioase, pe care sigur l-ai văzut că ascultai Vama Veche în liceu și-ți plăcea de Tudor Chirilă, admit it, Despre oameni și melci și De ce eu?. A produs o suită de alte titluri autohtone și e președintele festivalului TIFF, cel mai mare astfel de eveniment de profil din țară, ajuns la ediția cu numărul cincisprezece, care va debuta săptămâna viitoare la Cluj, în data de 27 mai.

Pe lângă toate astea, tipul a avut un impact puternic și asupra industriei muzicale din România. Mai exact, în ceea ce privește videoclipurile realizate la noi. În 1997, la trei ani după ce a terminat facultatea, s-a angajat la o casă de producție numită Castle Film. Acolo a filmat primul lui videoclip, la o piesă de la Ioan Gyuri Pascu.

La scurt timp după, a primit propunerea de a lucra la Atomic TV, pe postul de director artistic. Asta s-a întâmplat într-o perioadă în care „piesele românești nu se dădeau la radio, deci era clar că nu aveam nici noi videoclipuri”.

Să faci un canal de televiziune de muzică în România și să nu ai conținut de la trupe autohtone era cam aiurea. Așa că i-a convins pe patronii americani să investească în producția de videoclipuri, pentru că label-urile erau reticente. Așa a realizat clipurile unor formații ca Vank, Class sau Zdob și Zdub, cu buget de la Atomic, până când casele de discuri și-au dat seama că merită băgați bani în așa ceva.

Citește și: Cele mai tari videoclipuri din România, comentate de omul care le-a făcut

După ce a plecat de la Atomic, în 1999, s-a întors la casa lui de producție, LibraFilm, cu ideea că va face reclame și poate un videoclip, din când în când. Din fericire pentru toți, au început să sune telefoanele de la Media Services, actualul Cat Music, Roton sau Nova Music cu oferte. Așa a ajuns să filmeze în jur de trei-patru clipuri pe lună.

Până în prezent, a filmat peste 70 de videoclipuri și ar vrea să continue să filmeze pentru artiști ca Omu Gnom, Maximilian, Robin And The Backstabbers, Golan, Alternosfera sau Relative. Dar nu prea mai are timp.

Din fericire, am reușit să-l conving să-și facă un pic de timp să stea de vorbă cu mine în toiul pregătirilor pentru TIFF. Am vrut să aflu mai multe despre cum era să filmezi un videoclip în acea perioadă din istoria muzicii românești și să-mi spună câte ceva despre cele mai faine făcute de el până acum:

6. Omul cu Șobolani – (Dez)Orientat

„E un clip weird. Când am auzit piesa am zis că ar trebui să fie foarte dark și suicidal, habar nu am de ce. Țin minte că am găsit un spațiu care era foarte mișto. Un depozit părăsit undeva prin Drumul Taberei spre Militari. Acolo am făcut niște efecte de ploaie, cu fulgere, dar tot clipul a fost un exercițiu în sine mai mult decât orice. Știam cu toții că piesa nu avea un mare appeal comercial, deci ne-am permis să fim cât mai creativi. Știam că nu avem o miză majoră în joc.

Ce-mi doream eu să fac era un fel de one-shot, în care să nu se taie acțiunea. A fost un mic pariu tehnic și de virtuozitate pentru mine. Să ne mișcăm cu camera dintr-un loc în altul fără să oprim înregistrarea. Filmarea în sine a fost foarte grea, mai grea decât pregătirea. Pentru că sunt niște limitări de timing și de cue-uri, momente bine stabilite și semne de care toți trebuie să țină cont. Trebuia o coregrafie totală a echipei, să ne sincronizăm împreună, echipa de filmare și trupa.

Citește și: Cele mai bune albume Omul cu Șobolani, comentate de solistul trupei

Le-am explicat și membrilor trupei pe unde să se învârtă și cum să se miște. Ei au fost foarte profi și cred că a ieșit foarte bine, mai ales că nu mai făcusem așa ceva până atunci.”

5. Vama Veche – Epilog

„Aici am vrut să vorbesc despre dragoste prin intermediul unor oameni simpli, normali. Unii erau împreună, alții nu. Pur și simplu s-au întâlnit pe platoul de filmare. Am făcut un casting înainte, dar nu le-am spus cu totul ce urma să se întâmple. Ei au venit la audiții știind că vor urma să joace într-un clip pentru Vama Veche. Ce mi-am dorit mult la vremea aia a fost să aducem și două lesbiene sau doi gay. Ne-am tot gândit cum să facem. Nu mai știu exact de ce nu ne-a ieșit. Cred că vorbisem cu o pereche de gay, dar nu au vrut să apară. Bucureștiul de atunci era mai puțin deschis.

A fost unul dintre clipurile în care am improvizat cel mai mult. Eu știam în mare ce vreau să fac, dar nu știam care dintre cupluri va reacționa cel mai bine la idee. I-am pus să se sărute, dar nu am vrut neapărat să meargă totul OK. Am încercat să prind și faptul că unii se simțeau stingheri. Să fie cât mai naturală experiența. Piesa nu e una din compozițiile de referințe din repertoriul Vama Veche, dar cred că în cazul acesta clipul a ajutat foarte mult piesa.

Citește și: Am vrut să-l urăsc pe Tudor Chirilă, dar mi-am dat seama că e mai decent ca restul vedetelor

O chestie foarte tare care a ieșit din experiența asta e că un puști care avea un piercing s-a sărutat cu o gagică care era tatuată. Sau amândoi erau tatuați. Nu mai știu. Ideea e că ăla a fost primul lor sărut. Ei nu erau împreună, dar am aflat că după clipul ăsta s-au combinat, s-au însurat și au avut și copii.”

4. La Familia – Tupeu de Borfaș

„A fost primul meu videoclip de rap. Băieții din trupă au venit la mine cu niște idei, ceea ce a fost foarte important, ca să înțeleg exact ce vor ei să transmită. Au vrut să fie un clip dur, rău, supărat, cartier, mașini, toate alea. În perioada aia, ei erau cei mai bine pregătiți din punctul de vedere al atitudinii. Ei și B.U.G. Mafia. Știau exact ce trebuie prezentat. Le era frică că o să venim să le stricăm filmul cu UNATC-ismele noastre, când ei erau convinși că își cunosc target-ul și că ar trebui să le dăm ce vor. Cred că asta a ajutat la succesul lor.

Nu știu de ce aveam eu în perioada aia un trip cu boxul. Am vrut să prezint povestea lor și a oamenilor care fac bani din pariuri. Am filmat în fosta sală de box a clubului Steaua, cred că între timp s-a dărâmat. Era foarte deprimant ce era în jur pe atunci. Cumva povestea asta s-a legat perfect cu ce au vrut ei să transmită. Țin mult la el, pentru că e primul meu clip din zona asta muzicală și cred că e o piesă vintage care se ține și acum.”

3. Sensor – Help Yourself

„Eu îl știam pe Paul Ilea de la Sensor de mulți ani și când mi-a dat piesa, am zis că trebuie să le fac un clip. Piesa m-a convins pe mine, pentru că era ceva ce nu mai auzisem pe atunci. Eu eram într-un hiatus, în care nu mai făcusem clipuri de aproape doi ani. Cred că a câștigat și ceva premiu pentru best video, la ceva gală MTV România.

Povestea clipului a pornit de la un album foto cu lucrările lui Guy Bourdin, care pe mine m-a terminat de tot. Nu știam nimic despre fotograful ăsta înainte să deschid albumul. Când am văzut ce fotografii și ce cadre de film făcea, că de fapt asta prezenta el, cu personaje ciudate, cu dâre de sânge, animale, am zis că aș vrea foarte mult să fac un clip unde să ilustrez echivalente vizuale, ca un omagiu pentru el. Știu că ultimul cadru din clip, cu gagica sub pat, e exact o fotografie a lui Bourdin.

Nu aș putea spune că există o poveste în clip. Sunt niște flash-uri de imagini. Țin minte că a fost o întreagă tevatură când am folosit capul ăla de porc. Nu mai știu cum am făcut rost de el, cred că băieții de la producție l-au cumpărat de undeva, dar mirosea îngrozitor. Era dezgustător pentru toți oamenii de pe platou.”

2. B.U.G. Mafia – Un 2 și trei de 0

„A fost primul meu clip făcut cu ei. Mai apoi cred că am mai colaborat împreună. La fel ca și în cazul băieților de la La Familia, am rămas foarte surprins de cât de bine știa Tataee toate ingredientele care trebuiau să fie scoase în evidență. De exemplu, curul gagicilor. Ei s-au ocupat de casting pentru clip. Erau niște gagici care erau animatoare la Bellagio. Cred că acolo am și filmat. Ele erau fabuloase.

Țin minte că l-am tras pe peliculă de 16 mm. Chestia asta mi-a dat niște opțiuni interesante la post-producție. Am făcut niște salturi, speed-uri diferite, variații de viteză, opream și porneam camera. În felul ăsta eliminai din mișcarea de mâini. Era un efect foarte mișto. Cred că vizual arată foarte bine. Am umblat mult la culori. Fiind filmat pe peliculă, îți dă un range mai mare de opțiuni când ești la telecinema și încerci să le alterezi.

Citește și: Mafioţii de la BUG sunt sufletişti

Când i-am chemat să vadă ce facem la montaj, ne-am luptat mult până am reușit să-i conving să păstrăm diferite cadre. Ei veneau foarte clar cu filmul lor. Dar, ca la orice prezentare, lași și tu, lasă și ei și am ajuns la un compromis. Clipul a avut un succes nebun. Am și prieteni care sunt cu zece ani mai tineri ca mine, care sunt super fani și-mi zic că i-au dat pe spate când l-au văzut. A rămas în mintea multora.”

1. La Familia – Vorbe

„E pe primul loc în topul personal, pentru că înainte și în timpul filmărilor am trăit cele mai intense emoții ever. Din toată istoria mea, de când m-am apucat de clipuri. Așa ceva nu mi s-a întâmplat nici la filmări, dacă stau bine să mă gândesc. Autostrada Soarelui nu exista pe atunci. La ieșirea din Sălăjan spre mare, pe bulevardul Pallady era dezastru. Nu era nimic amenajat cum e acum. Era perioada aia când se făceau curse ilegale la greu.

Ei își doreau să facem ceva în genul ăla. Eu, cumva inconștient, am zis da, hai să facem, fără să mă gândesc la consecințele practice sau la cum se poate pune în practică tipul ăsta de viziune. Mai ales în condițiile în care aveam un buget destul de slab pe atunci. Probabil șapte-opt mii de euro. Eram absolut panicat înainte de filmări, pentru că voiam să fie mulți oameni la filmări.

Găsisem băieții cu mașinile, erau prieteni de-ai lor, aia nu a fost o problemă. Eu îmi făceam griji că nu vor fi mulți oameni în jurul lor să vadă cursa. Cu două zile înainte de filmare, mi-am dat seama că nu o să fim în stare să-i strângem. Am dat în panică. M-am pierdut. Eram convins că nu sunt în stare să-l fac.

Îmi amintesc că l-am sunat pe Puya și l-am mințit. I-am zis că nu mai pot să-l fac că sunt bolnav. El tot insista că trebuie și că nu putem să renunțăm acum.

M-am dus forțat la filmare, crezând că nu o să iasă nimic. Dar au făcut o chestie care cred că numai în anii ăia se putea face. Au făcut o mobilizare generală în cartier, și-au sunat toți prietenii, și au strâns în total cam 500 de oameni. Asistentul meu de regie de atunci fugise de la unitatea de la pompieri, unde lucra, să-i ajute pe băieți.

Am ocupat tot bulevardul și nu aveam autorizație de la nicio autoritate. A trecut o mașină de poliție pe acolo la un moment dat, dar chiar și poliția era OK cu asta. Nu neapărat în complicitate, dar nu erau nici pe departe regulile de acum.

Când am dat drumul la curse, toată lumea a explodat. Un tip i-a furat borseta unui cameraman. Când am filmat cum veneau mașinile înspre cameră, erau foarte aproape să ne lovească. A fost un haos total.

Mi-am dat seama că aveam o stare pe care rar o ai la filmări. O stare de adrenalină fantastică, atunci când am controlat toată mulțimea aia de oameni. Probabil e similară cu ce se întâmplă la un concert, bănuiesc.”

Bonus: Natalia Oreiro – Como te olvido

„Ea era huge în România, din telenovele. Pe atunci plănuia un turneu în România. Casa ei de discuri pe atunci era BMG, iar reprezentantul lor în România era Nova Music. M-am trezit cu un telefon de la Anca Lupeș și mi-a zis că nebuna vrea să filmeze un film cu vampiri. Am intrat în legătură cu casa ei de discuri, le-am trimis propunerea, niște fotografi de la Bran, au fost super încântați.

Când am cunoscut-o era un delir total. Au dus-o la Pro TV pentru un interviu. M-am dus cu ea în mașină de la casa de discuri spre Pro TV și când am ajuns în fața sediului era omor. Plin de oameni. Eu eram în mașină cu diva. Mă gândeam că dacă presa tabloidă era acolo se iscau niște povești de tot felul. A ieșit ea, eu am mai rămas în mașină, până am ieșit pe cealaltă parte. Nu o să uit niciodată treaba asta.

Citește și: La Castelul lui Dracula sunt mai mulți turiști asiatici decât vampiri

Filmările au fost foarte intense. Am tras de la ora șapte dimineața, până la cinci dimineața, a doua zi. Trebuia să aducem și niște lupi la filmare, dar nu am reușit. Pe atunci costa foarte mult să aduci un animal din Ungaria. Cred că am filmat un husky în locul lupului.

După ce am filmat cu ea toate scenele în castel, cea mai complicată era schimbarea de machiaj, când devenea vampir. Asta era ultima scenă de filmat și s-a întâmplat între două și patru dimineața. Cât timp ea a stat la machiaj, toată lumea dormea prin castel, pe mobilierul vechi. Te întindeai pe pat, nimeni nu avea treabă, apropo de cât de mult ne păsa pe atunci de patrimoniu. Am stat două ore lejer, până când diva s-a machiat. A ieșit și era super fresh.

Țin minte o fază amuzantă de la filmări. Eu nu mestec des gumă. Nu am obiceiul ăsta. Atunci mestecam, nu mai știu de ce. Și a venit asistenta ei să-mi zică să nu mai fac asta, pentru că Natalia are o fobie, cu mestecatul și cu guma. Am zis OK.”.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre muzica românească:
Muzica pop din România e la fel de proastă ca acum zece ani
Patru lucruri pe care poate le bănuiai despre cum se face muzică pop în România
Ce-am învățat despre relații din muzica dance românească a anilor 2000