​Tulburarea mintală care te face incapabil să-ți imaginezi lucruri

Poți să-ți imaginezi o plajă sau ai capul complet gol? Dacă nu, poți da vina pe o nouă tulburare neurologică numită afantazia.

„Dacă îți spun să închizi ochii și să-ți imaginezi o plajă, poți să faci asta?" E una dintre cele mai dubioase întrebări pe care mi le-a pus prietena mea Sam în cei zece ani de când ne cunoaștem. „Frate-miu tocmai mi-a zis că majoritatea oamenilor pot. Dar noi nu putem", mi-a explicat ea după ce m-am arătat uimită de întrebare.

La vârsta de 26 de ani, Sam a descoperit că face parte din cele două procente din populație afectate de tulburarea numită afantazia, ceea ce înseamnă că ochiul minții ei nu funcționează.

„Când frate-miu m-a întrebat prima oară dacă pot vedea marea albastră și dacă-mi pot imagina nisipul auriu, mi s-a părut o întrebare ridicolă", a zis ea. „Citise un articol despre afantazia care spunea că majoritatea oamenilor își pot alcătui o imagine în minte. Dar eu nu puteam – la mine totul era negru."

„La început, am crezut că oamenii doar interpretează asta în diverse moduri, dar apoi am vorbit cu câțiva oameni și ce-mi descriau ei nu se asemăna deloc cu ce era în capul meu. M-am simțit nașpa, ca și cum tocmai aflasem că toată lumea are o superputere în afară de mine."

Termenul afantazia există doar de prin 2015, când a fost inventat de Adam Zeman, profesor de neurologie cognitivă și comportamentală la Universitatea Exeter din Marea Britanie. De atunci, profesorul Zeman a fost contactat de 10 000 de persoane care, la fel ca Sam, sunt incapabile să vizualizeze imagini mentale.

În mod ciudat, cercetătorul a aflat prima oară de această tulburare acum zece ani, printr-un pacient care și-a pierdut abilitatea de a-și folosi imaginația după o operație de cord. „Era un bărbat foarte inteligent și expresiv și îi plăcea să-și imagineze fețele prietenilor și locurile pe care le vizitase ; citea mult și îi plăcea să-și imagineze lumea din roman ", a povestit Zeman.

„Nu se știe clar ce s-a întâmplat în timpul operației pe cord, dar bănuim că a suferit un mic infarct. De când s-a întâmplat asta, nu-și mai poate imagina nimic voluntar."

Abia după ce cazul lui a fost descoperit de revista Discover, oamenii au început să-l contacteze pe Zeman ca să-i spună că au aceeași problemă ca tipul respectiv. Mulți dintre ei trăiseră liniștiți până atunci, fără să știe că aveau o problemă.

Tamarafirst, în vârstă de 32 de ani, a aflat că e afantazică la vârsta de 23 de ani, în timp ce căuta prin magazine, împreună cu mama ei, o canapea. „Mama mea are o imaginație puternică și am realizat că știa dintr-o privire ce canapea ar încăpea la mine în cameră. Am întrebat-o cum de știe și când mi-a zis că are în cap imaginea camerei, nu mi-a venit să cred. De atunci le tot pun oamenilor întrebări despre asta. "

După ce a descoperit că îi lipsea abilitatea mamei ei de a vizualiza lucruri, Tamara a întrebat 463 de persoane diferite dacă își pot alcătui imagini mentale. „Niciuna nu era afantazică și fiecare vedea imagini în minte pe care le foloseau în diverse situații ", a zis ea.

Ce cauzează această ciudățenie mintală? Ca neurolog, profesorul Zeman a zis: „Am o bănuială că persoanele afantazice au creierul un pic diferit. S-ar putea să fie o componentă genetică. Unii oameni s-au născut așa, alții devin pe parcurs dacă li se întâmplă ceva rău la creier. "

Dar mai e mult de cercetat p ână se va ști exact. „Tot ce ți-am spus până acum e bazat pe rapoarte subiective și sondaje. Abia acum am început să scanăm creierele oamenilor ca să vedem dacă se comportă diferit când încearcă să vizualizeze lucruri ", a explicat el.

Tamara a devenit atât de fascinată de subiect încât anul acesta a ținut un discurs TED intitulat „Cum e să vezi lumea fără să-ți folosești ochiul minții ".

Sunt complet afantazică. Nu îmi amintesc gusturi, mirosuri, sunete. Unii au probleme doar cu imaginile, a zis ea. Am descoperit că e foarte interesant cum fiecare dintre noi are o capacitate diferită de imaginație, deși toți ne imaginăm că ceilalți vizualizează lucrurile la fel ca noi.

Videoclipul cu discursul Tamarei la TED a ajutat-o pe Sam să-și exprime și ea propria experiență. Când încerc să-mi imaginez lucruri, văd lumini ciudate și atât. „E ca și cum aș interpreta semnalele creierului în loc să le procesez și să le transform într-o imagine. Iar rezultatul e mereu același ", a zis ea.

‚Știu clar cum arată și ce gust și miros are o bucată de pâine și o pot identifica dacă o văd, dar e mai mult o informație verbală decât senzorială. Sau dacă mă gândesc la un prieten, știu cum arată, dar nu-i pot vedea imaginea în cap. E ca și cum ar sta în fața mea și e beznă și nu-l pot vedea, dar știu că e acolo. "

Zoe, în vârstă de 31 de ani, a aflat că suferă de această tulburare dintr-o postare de pe Facebook a cuiva. „Am trăit treizeci de ani cu gândul că oamenii care vorbesc despre imagini mentale se exprimă prin metafore ", a explicat ea.

Dar, spre deosebire de Sam și Tamara, Zoe nu e complet afantazică. „Am o capacitate foarte limitată de a-mi forma o imagine mentală, dar dacă mă concentrez suficient, îmi pot imagina o plajă. E blurată și cu culori vagi, ca o fotografie."

Deși Sam și Tamara nu reușesc să-și trezească simțurile prin amintiri, Zoe spune că poate simți nisipul între degete și căldura soarelui pe piele. „Aud sunetul valurilor și simt mirosul sărat al apei. Iar asta mă ajută să-mi formez o imagine. "

Profesorul Zeman spune c ă asta e normal. „Există un spectru și acesta variază în funcție de simțurile afectate ", a explicat el.

Dar pe Sam a frustrat-o foarte tare descoperirea că suferă de afantazie. Mi se pare magic că oamenii pot închide ochii și vedea imagini, a zis ea. „Un prieten mi-a zis că și-o poate imagina pe mama lui chiar în fața lui, cu ochii deschiși. Poate că supraestimez eu ce-mi descrie ei, dar de câte ori îmi povestesc ce văd, mi se pare că afantazia e de căcat. "

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre tulburări mintale pe VICE:
De ce apar tulburările mintale la 20 de ani
Bărbații obsedați de femei bolnave mintal
Cum e să trăiești cu boala psihică în care te vezi altfel decât ești